ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 559/2012

Ședința din Camera de Consiliu de la 8 februarie 2012

Asupra conflictului negativ de competență de față, din

examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 1 februarie 2011

sub

nr. 4802/63/2011 contestatorul O.D.C. a chemat în judecată intimata

CASA DE PENSII SECTORIALĂ A

MINISTERULUI

APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI, solicitând

anularea deciziei de pensie nr. 60826 din 31 decembrie 2010, emisă de

intimată și menținerea drepturilor sale de pensie

stabilite anterior, plata

sumelor de bani reținute urmare a

recalculării, cu dobânda legală aferentă.

Contestatorul

a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de

proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1

la CEDO, art. 14 din CEDO, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituția României.

In

drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat.

1.

Prin sentința civilă nr. 2990/2011 din 2 martie 2011

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare

a contestației formulată de către contestatorul O.D.C. cu domiciliul procesual

ales la SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE

- FILIALA CRAIOVA în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr.

19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În

prezenta speță figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa

teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei

circumscripție teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul

București.

2.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 7201 din septembrie 2011

prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În

considerentele hotărârii s-a arătat ca Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196

din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.

Potrivit

art. 725 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare.

Prin

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a

soluționa cauzele ce au ca obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P.,

de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea

instanțelor în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau

sediul după caz.

Tribunalul

Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în

raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin

dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Normele

de competență fiind de imediată aplicare și având în

vedere că reclamantul își are domiciliul procesual ales la S.C.M.D.R.R.,

filiala

Craiova, în județul Dolj, că la data introducerii acțiunii erau

în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată

instanței supreme spre competență soluționare.

3.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit

între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a

soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale,

pentru următoarele considerente:

In

cauză, Curtea reține că reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care

solicită anularea deciziei nr. 60825 din 31 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor.

Este

de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că

cerere de anulare a fost formulată la data de 1 februarie 2011, în

contradictoriu cu CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE

BUCUREȘTI și a fost depusă la instanța de la domiciliul procesual ales al

reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin

art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a

fost abrogată expres Legea 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii

nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a

cărei anulare s-a solicitat.

Este

de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154

din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul.

Având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care are domiciliul procesual ales în Craiova,

județul Dolj, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj

este competent teritorial în soluționarea cauzei.

In

consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art.

22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența

teritorială de soluționare a cererii formulată de reclamantul O.D.C. în favoarea

Tribunalului Dolj, s

ecția conflicte de

muncă și asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul

pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.