ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1264/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1264/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, la data de 11 februarie 2011 sub nr. 7013/63/2011 contestatorul B.T.M.
a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale
București, solicitând anularea deciziei de pensie nr. 48754 din 31 decembrie
2010, emisă de intimată, menținerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior,
plata sumelor de bani reținute urmare a recalculării, cu dobânda legală
aferentă.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că decizia nr. 48754 din 31 decembrie 2010 emisă de
intimată este nelegală și netemeinică, fiind beneficiar al pensiei militare de
stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.
Contestatorul a
precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de
proprietate, așa cum este reglementat în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1
la CEDO, art. 14 din CEDO, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului, precum și în art. 15 alin. (2) art. 44 din Constituția României.
În drept, acțiunea a
fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Legii nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat.
Prin sentința
civilă nr. 6561/2011 din 4 mai 2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată
din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de
către contestatorul B.T.M. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a
Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă
aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
În prezenta speță
figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de
pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție
teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul București.
Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat
sentința civilă nr. 10392 din 21 noiembrie 2011 prin care a admis excepția
necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În considerentele
hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a
intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au
fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C.
proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării
ei în vigoare.
Prin art. 154 din
Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competența de a soluționa cauzele ce au ca
obiect contestații împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele
teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanțelor
în a căror rază teritorială își au reclamanții domiciliul sau sediul după caz.
Tribunalul Dolj a
dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de
prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispozițiile Legii
nr. 263/2010.
Normele de competență
fiind de imediată aplicare și având în vedere că, contestatorul își are
domiciliul procesual ales în Craiova, județul Dolj, că la data introducerii
acțiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis
excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost declinată competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme
spre competență soluționare.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în
temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea
reține că reclamantul B.T.M. a investit instanța cu o cerere prin care solicită
anularea deciziei nr. 48754 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei
în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor.
Este de necontestat
că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la
data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și că cererea de anulare a
fost formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de
Pensii a Ministerului Apărării Naționale București și a fost depusă la instanța
de la domiciliul
procesual
ales la sediul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în
Retragere - Filiala Craiova, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin art. 196 din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres
Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în
baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a
solicitat.
Este de reținut că
potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea
nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,
sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul reclamantul.
Având în vedere că în
speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul procesual
ales al reclamantului, care este în Craiova, județul Dolj, Înalta Curte de
Casație și Justiție reține că Tribunalul Dolj este competent teritorial în
soluționarea cauzei.
În consecință, față
de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de
soluționare a cererii formulată de contestatorul B.T.M.
în favoarea
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
7 martie 2012.