ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4857/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4857/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de
competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj la data de 11 februarie
2011
sub nr. 7006/63/2011, contestatorul C.I., în contradictoriu cu
intimata
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței ca
prin sentința ce o va pronunța să dispună
anularea deciziei de pensie nr. 16478 din
23 decembrie 2010 emisă de
intimată, ca fiind netemeinică și nelegală și să dispună menținerea drepturilor
de pensie militară de stat, stabilită prin decizia nr. 183286
din 12 martie 2009, cu care a fost pensionat, la
plata diferențelor de bani dintre pensia
stabilită anterior și pensia militară, cu dobânda legală calculată, până
la punerea în
plată a primei decizii de pensionare.
Prin sentința civilă nr. 3628/2011 din
15 martie 2011 pronunțată de
Tribunalul
Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă
excepția
necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată
competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, sunt incidente
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 teza a
II-a, întrucât
cererea contestatorul ui nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva
vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea tezei I a textului
legal anterior menționat.
Investit prin declinare, Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte
de
muncă
și asigurări sociale a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența
sa,
întrucât, la intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a
cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale
(fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a
Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost
modificată în sensul că cererile în această
materie se soluționează de către instanța
de la domiciliul
reclamantului.
S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face
trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010
cu referire la art. 725 C. proc. civ.,
văzând
și prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu
poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.
Astfel, prin
sentința civilă nr. 6520 din 3 septembrie 2012 a Tribunalului București - secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă
excepția necompetenței teritoriale
invocată, din oficiu, și a fost declinată
competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se
ivit conflictul negativ de competență, dosarul a
fost înaintat înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru pronunțarea
regulatorului de competență.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași
pricină, în
temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul
de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de
muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei,
pentru
următoarele
considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul C.I.
a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 16478
din 23 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii nr.
119/2010.
Este adevărat că
decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă
la data de 23 decembrie 2010 în baza
Legii nr. 119/2010, însă este de necontestat că menționata cerere de anulare a
fost formulată la data de 11 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de
Pensii a Ministerului Apărării
Naționale
București și depusă la instanța de la domiciliul reclamantului
pensionar,
după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din
legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea
trimitere Legea nr. 119/2010 în baza căreia a fost
emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut
că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit
art. 154 din
Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate
împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor
teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale
Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și
Internelor și S.R.I.),
sunt de
competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Conform art. 725 C.
proc. civ., normele de procedură civilă sunt de
imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000
și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu
privire la normele de procedură.
Totodată, în
raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de
reținut, că o lege abrogată nu poate
ultraactiva pentru a impune o competență
diferită
de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de
imediată
aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de
față competența teritorială este
determinată
de domiciliul reclamantului (contestatorului), care se află în Craiova,
județul Dolj, instanța reține competența
teritorială pentru soluționarea cauzei în
favoarea Tribunalului Dolj.
În consecință, față de considerentele
anterior expuse, văzând și dispozițiile
art.
22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte urmează a stabili competența de
soluționare a cererii formulată de contestatorul C.I.
în favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 5 decembrie 2012