ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin

propunerea înregistrată pe rolul acestei Curții de Apel București la data de 14

iunie 2012, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a

solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților M.E.C. și S.I. pe o

durată de 29 zile, invocând incidența cumulativă a dispozițiilor art. 143 C. proc.

pen., respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Anterior, prin rezoluția din data de 13

iunie 2012, ora 10:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de înv. M.E.C.,

judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția a Il-a civilă, pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea

nr. 78/2000 și față de înv. S.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (2) C. pen.;

De asemenea, prin hotărârea nr. 445

din 13 iunie 2012, emisă de secția pentru judecători din cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii, s-a încuviințat luarea măsurii reținerii și, ulterior,

a arestării preventive a magistratului M.E.C., judecător în cadrul Curții de Apel

Craiova, secția a II-a civilă;

Prin ordonanța din 14 iunie 2012, ora 00:20,

în temeiul disp. art. 235 C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale împotriva inculpatei M.E.C. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev.

de art. 194 alin. (2) C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000,

iar prin ordonanța din 14 iunie 2012, ora 01:35, în temeiul disp. art. 235 C.

proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului

S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (2) C.

pen.

Față de inculpata M.E.C. s-a luat măsura

preventivă a reținerii prin ordonanța nr. AA din 14 iunie 2012, ora 00:30 pe o durată

de 24 ore, începând cu data de 14 iunie 2012, ora 00:30, până la data de 15 iunie

2012, ora 00:30, pentru săvârșirea infracțiunii indicate mai sus;

De asemenea, prin ordonanța de reținere

nr. BB din 14 iunie 2012, ora 01:45, în temeiul disp. art. 143 și art. 144 C.

proc. pen. rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus reținerea inculpatului

S.I. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 14 iunie 2012, ora 01:45, până la

data de 15 iunie 2012, ora 01:45, pentru săvârșirea infracțiunii susmenționate.

Din cuprinsul actelor de urmărire penală

a rezultat că, la data de 28 mai 2012, partea vătămată C.M. s-a adresat cu o plângere

Direcției Naționale Anticorupție, în cuprinsul căreia a arătat că inculpata M.E.C.,

judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, împreună cu o

persoană ce s-a prezentat sub numele de „B." (identificat ulterior în persoana

inculpatului S.I.) exercită asupra sa acte de amenințare pentru a-i remite suma

de 5.000 euro, în caz contrar, urmând a fi date publicității fotografii compromițătoare

ce i-ar afecta viața personală și cariera profesională.

Astfel, partea vătămată C.M. a relatat

în declarațiile date până în prezent că, la data de 28 mai 2012, având calitatea

de lichidator judiciar, s-a deplasat la Curtea de Apel Craiova, în vederea participării

la judecarea unei cauze. Aflându-se în holul instanței, partea vătămată a fost acostată

de inculpatul S.I. care s-a recomandat sub numele de „B." și care i-a spus

că, pe plan local, există persoane care intenționează să-i facă rău și care dețin

fotografii compromițătoare la adresa sa.

Deoarece partea vătămată și-a exprimat

reticența cu privire la existența acestor informații, numitul „B." i-a dat

asigurări că rolul său este de a-l proteja, scriindu-i pe un bilet numărul său de

telefon pentru a-l contacta.

Ajungând la domiciliul său situat în localitatea

Târgu Jiu, județul Gorj, partea vătămată l-a apelat telefonic pe inculpatul S.I.,

zis „B.", acesta din urmă explicându-i că trebuie să ia legătura urgent cu

„C." care îi va da detalii cu privire la conduita sa viitoare, întrerupând

convorbirea.

Partea vătămată C.M. a precizat că, după

aproximativ o oră de la această convorbire a fost contactat telefonic de „C.",

respectiv

magistratul M.E.C., judecător în cadrul

Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, care i-a solicitat o întâlnire urgentă,

refuzând să discute la telefon. C.M. face mențiunea că o cunoaște pe judecătoare

din cursul anului 2010, interval în care a avut cu aceasta și o relație extraconjugală

de scurtă durată, respectiv 2, 3 luni.

Prin urmare, în ziua de 29 mai 2012, cei

doi s-au întâlnit, împrejurare în care inculpata i-a pus în vedere părții vătămate

că, până la data de 01 iunie 2012, trebuie să-i remită suma de 5.000 euro, pentru

că, în caz contrar, vor fi date publicității fotografii cu cei doi din perioada

relației pe care au avut-o, situație în care ea va fi nevoită să depună o plângere

împotriva lui C.M., pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

viol.

Totodată, inculpata M.E.C. i-a explicat

că „B. este fost ofițer al Serviciului Român de Informații, iar în prezent este

ofițer de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, este foarte

dur și deține fotografii compromițătoare care le-ar putea afecta viața personală

și cariera profesională.

În

urma acestei întâlniri, partea vătămată și-a creat convingerea

că cei doi inculpați, amenințând-o că au posibilitatea reală de a-i compromite viața

de familie și cariera politică (C.M. depunându-și candidatura pentru ocuparea funcției

de președinte al Consiliului Județean Gorj din partea Partidului N.), urmăresc să

obțină, în mod injust, suma de 5.000 euro.

Pentru lămurirea situației de fapt și pentru

identificarea tuturor participanților la activitatea infracțională au fost emise

autorizațiile de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicărilor telefonice

purtate între persoanele implicate, precum și de interceptare și înregistrare audio

- video a convorbirilor purtate în mediul ambiental între inculpați și partea vătămată

de către Curtea de Apel București.

Din ansamblul probator administrat până

în prezent, s-a stabilit că inculpata M.E.C., deși a încercat să convingă partea

vătămată că și ea este expusă compromiterii, exercitându-se presiuni și asupra ei

în sensul remiterii sumei de bani menționate mai sus, în realitate, ea este persoana

care constrângea partea vătămată, în mod repetat, amenințând-o cu publicarea fotografiilor,

ceea ce ar distruge viața personală și cariera profesională a numitului C.M.

În

tot acest interval, inculpata M.E.C. a ținut legătura, în

permanență, cu inculpatul S.I., sfătuindu-se împreună asupra modalității de abordare

a părții vătămate pentru a o convinge pe aceasta de pericolul compromiterii persoanei

sale dar și pentru a o determina să remită suma de 5.000 euro, aspecte ce rezultă

din convorbirile și comunicările telefonice dintre cei doi dar și din dialogul ambiental

purtat în ziua de 07 iunie 2012 între C.M. și inculpata M.E.C.

În

cursul zilei de 12 iunie 2012, la insistențele inculpatei

M.E.C., partea vătămată a stabilit o întâlnire cu aceasta în București pentru a-i

remite suma de 5.000 euro, împrejurare în care inculpata i-a dat asigurări lui C.M.

că situația în care se află va fi rezolvată, urmând ca acesta să primească sprijin

politic pentru alegerile parlamentare.

În ziua de 13 iunie 2012 inculpata M.E.C.

s-a deplasat de la Craiova la București împreună cu inculpatul S.I., călătorind

cu trenul, pentru a se întâlni cu partea vătămată. În urma discuțiilor telefonice

purtate între inculpată și partea vătămată aceștia au stabilit de comun acord să

se întâlnească la ora 18:30 în zona Gării de Nord din București.

Deși cei doi inculpați au sosit împreună

în Gara de Nord, doar inculpata M.E.C. s-a întâlnit cu partea vătămată, întrevederea

derulându-se în autoturismul părții vătămate, unde aceasta i-a înmânat suma de 5.000

euro, sumă care a fost găsită ulterior în poșeta inculpatei, în urma acțiunii de

flagrant.

Ambii inculpați au refuzat să semneze actele

de urmărire penală întocmite și au precizat că se prevalează de dreptul de a nu

da nicio declarație.

Prin încheierea din 14 iunie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis propunerea Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție,

iar în baza art. 149

1

alin. (9) Teza I și alin. (10) C. proc. pen. s-a

dispus arestarea preventivă a inculpaților M.E.C. și S.I. pe o durată de 29 de zile,

respectiv de la 14 iunie 2012 la 12 iulie 2012 inclusiv. Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că cererea procurorului privind pe inculpații M.E.C. și S.I. este

întemeiată, dat fiind că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor

pentru care sunt cercetați și, de asemenea, aceștia aflându-se în situația prevăzută

de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege care sancționează

infracțiunile ce fac obiectul acuzațiilor este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la susținerea că propunerea de

arestare preventivă este lovită de nulitate absolută în raport de împrejurarea că

nu este motivată, Curtea a constatat că această susținere nu este reală, procurorul

argumentându-și într-un mod personal, dar conformându-se exigențelor art. 149

1

C. proc. pen. propunerea de luare a măsurii arestării preventive. În plus, s-a constatat

că legea nu prevede expres condiții pentru motivare, fiind evident că se are în

vedere ca propunerea să aibă la bază probele din dosar, dar și împrejurările în

raport de care se analizează necesitatea măsurii.

S-a arătat că în cauză există indicii temeinice,

în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen., care să

justifice presupunerea rezonabilă că în intervalul 28 mai - 12 iunie 2012, inculpatul

M.E.C., judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, și S.I.

- persoană fără calitate specială au constrâns, în mod repetat, partea vătămată

C.M., amenințând-o cu darea în vileag a unor fapte imaginare compromițătoare pentru

persoana în cauză. În această modalitate, cei doi au urmărit să obțină, în mod injust,

suma de 5.000 euro de la partea vătămată C.M.

Presupunerea că inculpații au săvârșit

faptele pentru care sunt cercetați are la bază procesul- verbal de consemnare a

actelor premergătoare nr. 228/P/2012 din 12 iunie 2012, plângere și declarații parte

vătămată C.M., procese - verbale din 12 iunie 2012 de redare în formă scrisă a convorbirilor

și comunicărilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental între C.M., M.E.C.

și S.I., obținute în baza autorizațiilor de interceptare din 01 iunie 2012 și

din 08 iunie 2012 emise de Curtea de Apel București, dosar de urmărire penală, declarație

martor asistent C.I., proces-verbal de constatare a infracțiunii, dosar de urmărire

penală, planșe fotografice, proces-verbal de recunoaștere a inculpatului S.I. de

către partea vătămată C.M. după planșa foto și planșa fotografică cu aceste aspecte,

proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 5.000 euro,

provenind din depozitul constituit la nivelul Direcției Naționale Anticorupție,

care a fost înmânată de partea vătămată C.M. inculpatei M.E.C. și planșe foto aferente,

suporturi digitale pe care sunt imprimate materialele rezultate în urma punerii

în executare a autorizațiilor emise în cauză.

Chiar dacă în fața instanței sesizată cu

soluționarea propunerii de arestare preventivă inculpata M.E.C. a negat săvârșirea

faptei, apărarea ei nu poate fi reținută, dat fiind, pe de-o parte că aceasta nu

este confirmată de analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză,

iar, pe de altă parte că mare parte din susținerile sale comportă discuții sub aspectul

plauzabilității sau măcar al consecvenței aspectelor invocate.

Astfel, dacă inițial inculpata a afirmat

că în urmă cu aproximativ 2 ani de zile a fost victima unui viol din partea părții

vătămate pe care nu l-a reclamat organelor judiciare pentru a nu-și prejudicia imaginea

publică și a continuat să întrețină relații sexuale cu acesta, obligată fiind pentru

că acesta o amenința că-i va spune soțului de relația extraconjugală și-i va afecta

cariera, ulterior tot inculpata este cea care afirmă că partea vătămată C.M. era

cel care o căuta, inclusiv la Pitești, unde aceasta se afla la o conferință, „în

ideea de a nu face plângere penală și să afle despre aspectele susmenționate soția

acestuia, judecător la Judecătoria Târgu Jiu.

Susținerile sale sunt însă contrazise de

materialul probator administrat în cauză, potrivit căruia inculpata este cea care

a chemat-o pe partea vătămată la Pitești, în realizarea rezoluției infracționale

(proces-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de către inculpată cu

partea vătămată în data de 6 iunie 2012, orele 13, 11:03, declarație parte vătămată,

planșe foto - dosar de urmărire penală).

De altfel, din lecturarea proceselor-verbale

de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă că inculpata avea inițiativa întâlnirilor

cu partea vătămată, ocazii cu care îi reamintea acesteia că posibila divulgare a

relației extraconjugale îi face vulnerabile și pentru a preîntâmpina producerea

de consecințe catastrofale pentru imaginea lor ca persoane publice și carierele

lor de impune să dea suma de bani pretinsă de coinculpatul S.I.

Relevantă în acest sens este discuția inserată

la dosarul de urmărire penală interceptată în mediu ambiental în 7 iunie 2012, orele

13,55-14,24:

M.E.C. „Deci pozele sunt la ei. Le vor

înlătura. Presiunile au fost foarte mari. M-au pus pe mine, cică să fac eu plângere

(...) De fapt eu am fost o marionetă, pe tine te voiau să te distrugă. Înțelegi?

C.M.: Eu am făcut rost de suma asta de

cinci mii de euro (...).

M.E.C. Aș! Păi, știu că este...na!"

C.M.: Păi, păi...eu spusei, le dăm banii

și rămânem cu beleaua în continuare. Tu ascultă (...).

M.E.C.: Nu rămânem cu nicio belea. Deci

absolut îți garantez, sub nicio formă nu este nicio belea. Deci nu este nicio belea.

Ce vrei să-ți fac, să-ți dau în scris?".

Se constată, contrar susținerilor inculpatei,

că relațiile dintre părți nu erau conflictuale și tensionate, urmare prezumtivului

viol, ci, dimpotrivă, amicale, cordiale, ba chiar familiale.

De altfel, sub aspectul infracțiunii de

viol, inculpata nu a putut să ofere o justificare pertinentă cu privire la împrejurarea

că, deși absolventă de studii juridice și, în egală măsură, cunoscând principiul

ignorantia legum excusat neminem considera că partea vătămată avea temerea formulării

de către M.E.C. a unei plângeri, deși dispozițiile art. 284 C. proc. pen. impun

un termen de cel mult 2 luni de la data în care s-a știut cine este făptuitorul.

Explicațiile pe care a încercat să le ofere

inculpata cu privire la un potențial caracter continuu al violului, pe lângă faptul

caracterul lor speculativ, exced obiectului cauzei pentru a se constitui într-o

veritabilă apărare.

Că inculpata nu era străină de șantajarea

părții vătămate cu divulgarea relații extraconjugale - care nu puteau fi probate

în mod real prin poze, așa cum i s-a spus părții vătămate, rezultă din „corespondența"

telefonică purtată cu coinculpatul S.I.: „Boul vrea probe, a plecat, dar nu dă nimic,

cică are acasă, a venit să vorbească, sar nu-i e frică de nimic, spune calm ce fac"

(mesaj trimis de la postul telefonic XXX, folosit de către inculpata M.E.C. către

nr. YYY, folosit de către inculpatul S.I.; „Am prevăzut. Ne-ai pus să distrugem.

Tot se duce de râpă. Moșu n-are 3 mii.", răspunsul acestuia către inculpată.

Relevantă este și discuția purtată de cei

doi în data de 7 iunie 2012, orele 15,23):

M.E.C.: „Vrea pozele, altfel nu dă nimic.

Se duce acasă și dacă nu i se dau pozele. Nu dă nimic (n.n. partea vătămată C.M.)

(...)

S.I.: De unde să luăm noi poze?".

Dintr-o asemenea perspectivă se impune

a fi înlăturate și apărările celor doi inculpați potrivit cărora nu se cunosc, dat

fiind că din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că aceștia nu numai că

se cunoșteau, dar discutau foarte des, iar subiectul predilect era partea vătămată

C.M.

împrejurarea că inculpatul S.I. a negat

că postul telefonic în discuție - cel cu nr. YYY - îi aparține, nu este de natură

să justifice altă concluzie, câtă vreme procesul-verbal din dosarul de urmărire

penală se constituie probă în sens contrar.

De altfel, aceeași parte vătămată l-a identificat

pe inculpatul S.I. după planșe foto ca fiind persoana care a acostat-o în data de

28 mai 2012 în incinta Curții de Apel Craiova, care s-a recomandat sub numele de

„B." și care i-a spus că, pe plan local, există persoane care intenționează

să-i facă rău și care dețin fotografii compromițătoare la adresa sa, ulterior spunându-i

că trebuie să ia legătura cu C." (n.n. inculpata M.E.C.) care îi va da detalii

cu privire la conduita sa viitoare.

S-a arătat că la aserțiunea apărării vizând

nelegalitatea obținerii probei constând în audierea martorului asistent, pe de-o

parte, ceasta nu este singura pe care se fundamentează acuzațiile, și, ca atare,

se impune a fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, iar, pe de altă

parte, raportat la actuala fază procesuală, că inculpata are la dispoziție prevederile

art. 275-278 C. proc. pen. prin care își poate valorifica nemulțumirile legate de

efectuarea urmăririi penale. Referitor la existența vreunuia dintre cazurile prevăzute

în art. 148 C. proc. pen., Curtea a reținut incidența dispozițiilor cazului enumerat

în lit. f) al textului de lege.

S-a arătat că față de probele existente

la dosar, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii

de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte

care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea

măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C. proc. pen.), printre care gradul

de pericol social al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Dacă în ceea ce-l privește pe inculpatul

S.I., persoană fără vreo calitate specială, pericolul pentru ordinea publică rezidă

în specificul infracțiunii, în modalitatea și împrejurările comiterii faptei și

urmarea produsă-atingerea adusă libertății psihice a persoanei, pentru inculpata

M.E.C., existența condiției susmenționate trebuie apreciată și prin prisma, dacă

nu, mai ales, prin prisma calității sale de magistrat.

Este adevărat că în cauză luate în mod

singular elementele care caracterizează persoana inculpatei i-ar putea fi favorabile,

în condițiile în care s-ar reține că este o persoana titrată, fără antecedente penale,

cu o carieră împlinită.

Însă toate aceste elemente nu pot avea

un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptei cu privire

la care există indicii temeinice că a săvârșit-o și cu necesitatea prezervării încrederii

în autoritatea care trebuie să sancționeze ea însăși încălcări ale legii, nu să

permită și chiar să fie autorul unor astfel de „derapaje" de la legalitate,

deziderat care justifică măsuri de exemplaritate, ce în cazul de față se concretizează

prin măsura arestării preventive.

Și acesta pentru că, potrivit normelor

ce reglementează Statutul magistraților, persoanelor care au dobândit această calitate

le incumbă

atitudini morale și profesionale și care

să nu le creeze la locul de muncă o imagine nefavorabilă sau chiar jenantă, care

să nu le pună sub semnul derizoriului autoritatea de a pretinde conduite conforme

legii și de a sancționa încălcarea acesteia.

Similar s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 459 din 31 mai 2000, în Buletinul

Jurisprudenței, Editura Argessis, 2001): „Consecințele pe care le pot avea fapte

de felul celor comise de inculpată, ca și credibilitatea de care trebuie să se bucure

organele de poliție și cele judiciare, impune considerarea cu exigență a unor asemenea

fapte".

Dintr-o asemenea perspectivă, Curtea a

constatat că și cea de-a doua condiție cerută de lege pentru incidența dispozițiilor

art. 148 lit. f) C. proc. pen. este îndeplinită în cauză, justificându-se luarea

măsurii arestării preventive.

Curtea nu a împărtășit opinia apărării

potrivit căreia nu se justifică luarea măsurii preventive în raport de împrejurarea

că inculpata nu s-a folosit de calitatea sa de magistrat în săvârșirea faptei, dat

fiind că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000, nu impun o asemenea condiție,

ci doar ca fapta de șantaj să fie săvârșită de către o persoană care, potrivit

art. 1 lit. a) din aceeași lege exercită o funcție publică, în speță, cea de judecător.

Cât privește pretinsa stare de sănătate

precară a inculpatului S.I., aceasta nu poate justifica respingerea propunerii de

arestare preventivă, dat fiind, pe de-o parte acesta nu este probată prin acte medicale

de actualitate, ci din anul 2003, iar, pe de altă parte, aceasta poate face ulterior

obiectul unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 139

1

C. proc. pen.

Curtea a apreciat că măsura preventivă

se impune a fi luată și prin raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente

a o justifica și nu contravine dispozițiilor art. 149

1

C. proc. pen.

Referitor la solicitările ca față de inculpați

să se ia una dintre măsurile preventive alternative de obligarea de a nu părăsi

localitatea, respectiv țara, raportat la exigențele art. 149

1

alin.

(9) C. proc. pen. și la limitele sesizării de către procuror cu propunerea de arestare

preventivă, Curtea a apreciat că acestea nu pot face obiectul unei analize separate,

diferite de cea a sesizării inițiale, cu atât mai mult cu cât, legiuitorul a prevăzut

în mod expres în alin. (12) al art. 149 C. proc. pen. posibilitatea de a lua din

oficiu una din aceste măsuri, atunci când respinge propunerea de arestare preventivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs inculpații M.E.C. și S.I., solicitând respingerea propunerii de arestare

preventivă întrucât nu sunt vinovați de săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că la data de 28 mai 2012, partea vătămată C.M. s-a adresat cu o plângere

Direcției Naționale Anticorupție, în cuprinsul căreia a arătat că inculpata M.E.C.,

judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, împreună cu o

persoană ce s-a prezentat sub numele de „B." (identificat ulterior în persoana

inculpatului S.I.) exercită asupra sa acte de amenințare pentru a-i remite suma

de 5.000 euro, în caz contrar, urmând a fi date

publicității

fotografii compromițătoare ce i-ar afecta viața personală și cariera profesională.

Planul celor doi inculpați a fost pus în

aplicare în ziua de 13 iunie 2012 când inculpata M.E.C. s-a deplasat de la Craiova

la București împreună cu inculpatul S.I., călătorind cu trenul, pentru a se întâlni

cu partea vătămată. În urma discuțiilor telefonice purtate între inculpată și partea

vătămată aceștia au stabilit de comun acord să se întâlnească la ora 18:30 în zona

Gării de Nord din București.

Deși cei doi inculpați au sosit împreună

în Gara de Nord, iar inculpata M.E.C. s-a întâlnit cu partea vătămată, întrevederea

derulându-se în autoturismul părții vătămate, unde aceasta i-a înmânat suma de 5.000

euro, sumă care a fost găsită ulterior în poșeta inculpatei, în urma acțiunii de

flagrant.

Din probele dosarului rezultă presupunerea

rezonabilă că cei doi inculpați au constrâns partea vătămată, amenințând-o cu darea

în vileag a unor fapte compromițătoare, cu scopul de a obține de la aceasta suma

de 5.000 euro.

Având în vedere gravitatea faptei comise,

care rezultă din specificul acesteia (infracțiune de șantaj în scopul obținerii

unei sume de bani), împrejurările în care s-a săvârșit și urmările acesteia, dar

mai ales din calitatea de magistrat a inculpatei M.E.C., impactul unei astfel de

fapte asupra încrederii populației în autorități, chemate să sancționeze încălcări

ale legii, nu să încalce legile, Înalta Curte constată că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, se constată că măsura preventivă

luată față de cei doi inculpați este legală și temeinică și prin prisma exigențelor

art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind în concordanță

cu dispozițiile art. 149

1

C. proc. pen.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursurile declarate

de inculpații M.E.C. și S.I. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții

inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de inculpații M.E.C. și S.I. împotriva încheierii din 14 iunie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 4821/2/2012.

Obligă recurenta inculpată M.E.C. la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul

inculpat S.I. la plata sumei de 300 RON cu același titlu, din care suma de 100 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie

2012.