ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 29/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3184/85/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații I.D. și N.C. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., au fost condamnați inculpații: I.D. și N.C. la câte o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe un termen de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpaților drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă P.E., precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în sumă de 2.668 RON.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea celor două bâte de lemn folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații I.D. și N.C. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la data eliberării din penitenciar. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 19 iulie 2010, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata parțială a cheltuielilor judiciare în sumă de câte 500 RON fiecare către partea civilă P.E. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: La data săvârșirii infracțiunii, cei doi inculpați erau angajați ca muncitori la stâna martorului A.P. Întrucât aceștia obișnuiau să lase cai să pască pe terenul proprietatea victimei, între acesta din urmă și cei doi inculpați, precum și martorul A.P., au avut loc mai multe altercații.

Deși martorul A.P. a negat că s-ar fi certat din acest motiv cu victima, existența acestor discuții fost confirmată de martorul C.G.R. Astfel, martorul a confirmat că numitul A.P., ai cărui angajați erau inculpații, a lăsat animalele (vaci și cai) de mai multe ori să pască pe terenul proprietatea victimei, determinând-o pe aceasta din urmă să-i atragă atenția atât numitului A.P., cât și inculpaților care asigurau supravegherea animalelor, să nu mai lase animalele pe proprietatea sa. În acest context conflictual și în seara săvârșirii infracțiunii, victima aflată de pază pe terenul în litigiu, l-a văzut pe inculpatul I. în timp ce se deplasa cu doi cai și i-a atras din nou atenția să nu mai lase animalele pe terenul său.

Discuția dintre cei doi a avut loc în jurul orelor 23.30 și nu a escaladat conform declarației martorului C., care fiind în locuința sa în fața căreia cei doi au discutat, a auzit discuția celor doi. După aproximativ 20 de minute, același martor i-a văzut împreună pe cei doi inculpați care discutau despre victimă spunând că îi vor cere socoteală pentru faptul că „se ia de ei". Ca atare, cei doi inculpați s-au înarmat cu doi pari de lemn de esență tare, cu ajutorul cărora au aplicat victimei pe care au găsit-o dormind, mai multe lovituri pe întreaga suprafață a corpului. Fiind adormit în momentul în care a fost atacat, victima nu a putut opune rezistență, împrejurare dedusă din concluziile raportului de constatare medico-legală, potrivit căruia, o parte din leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire repetată, unele posibil cu capul sprijinit pe un plan dur.

Ca atare, victima, în momentul în care a fost lovită, era întinsă la pământ. Urmare a loviturilor primite victima a intrat în comă, însă inculpații, fără urmă de regret, l-au abandonat în câmp, fără a-i acorda niciun ajutor. Ulterior victima a decedat, deși a primit îngrijiri medicale. Conform procesului-verbal de reconstituire, inculpații au indicat organelor de urmărire penală modul de săvârșire a faptei și au recunoscut parii din lemn pe care i-au folosit la săvârșirea faptei. De asemenea, în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut comiterea faptei și au descris amănunțit modul de săvârșire a faptei, ceea ce a întărit convingerea instanței că faptele s-au petrecut în acest mod.

În cursul dezbaterilor, reprezentanții inculpaților au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, cerere care a fost respinsă față de contextul săvârșirii faptei, fiind dovedită intenția indirectă a inculpaților de suprimare a vieții victimei. O astfel de împrejurare a fost dedusă din modul de săvârșire a faptei, respectiv de două persoane împreună, pe timp de noapte, împotriva unei persoane adormite, de locul și intensitatea loviturilor, acestea vizând și zone vitale ale corpului, respectiv zona capului, care au determinat coma victimei și, în final, decesul acesteia. Față de starea de starea de fapt dovedită în cauză, instanța a constatat că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., dispunându-se condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă de 18 ani închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social major al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei (pe timp de noapte, de două persoane împreună, împotriva unei victime care dormea), abandonarea victimei în câmp, persoana inculpaților care, deși nu au antecedente penale, au dovedit lipsa oricărei responsabilități morale, în condițiile în care prin acțiunile lor au produs suprimarea vieții unei persoane. În acest context instanța a apreciat că se impune și aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., precum și pedeapsa complementară prevăzută de art. 71 C. pen. Soluționând latura civilă, în temeiul art. 14, 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă cererea formulată de partea civilă P.E., soția supraviețuitoare, întrucât în cauză aceasta a suferit un prejudiciu moral cert prin suferința produsă de pierderea soțului. Ca atare, au fost obligați inculpații la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă P.E. precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în sumă de 2.668 RON. Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au declarat apel inculpații. În motivarea apelului, inculpatul I.D. a criticat hotărârea atacată susținând că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, menționând că fapta întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, solicitând reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul N.C. a criticat hotărârea atacată, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 67/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.D. și N.C. împotriva Sentinței penale nr. 29/2011 pronunțate de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3184/85/2010. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu 19 iulie 2010 la zi. Au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului câte 480 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

S-a apreciat că, raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 174 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpații profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, fiind în stare de somn, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor aplicate. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.D. și N.C., solicitând casarea acesteia și redozarea pedepselor aplicate, prin raportare și la circumstanțele personale. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că în noaptea de 17/18 iulie 2010 inculpații, înarmați cu doi pari din lemn de esență tare, i-au aplicat victimei care dormea, mai multe lovituri pe întreaga suprafață a corpului, iar victima abandonată în câmp, a intrat în comă apoi a decedat la spital.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de câte 18 ani închisoare aplicate inculpaților I.D. și N.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia, precum și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați, nejustificându-se reducerea acestora. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare. Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont și de textul incriminator, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp.art. 52 C. pen. Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap.

la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2010 la 21 septembrie 2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații l.D. și N.C. împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2010 la 21 septembrie 2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.