ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29/2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3184/85/2010, în baza art. 334 C. proc.

pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, din tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin.

(1) lit. d) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174

alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

Au fost respinse

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații I.D. și

N.C. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174

alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., au fost

condamnați inculpații: I.D. și N.C. la câte o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe un termen de 5

ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpaților drepturile civile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații,

în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea

civilă P.E., precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în sumă de 2.668 RON.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea celor două bâte de lemn folosite de inculpați

la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații

I.D. și N.C. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a

S.N.D.G.J., la data eliberării din penitenciar.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și a

arestului preventiv începând cu data de 19 iulie 2010, la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C. la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 1.200 RON.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.D. la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 1.500 RON, din care suma de 300 RON

reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata parțială a

cheltuielilor judiciare în sumă de câte 500 RON fiecare către partea civilă

P.E.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data săvârșirii

infracțiunii, cei doi inculpați erau angajați ca muncitori la stâna martorului

A.P. Întrucât aceștia obișnuiau să lase cai să pască pe terenul proprietatea

victimei, între acesta din urmă și cei doi inculpați, precum și martorul A.P.,

au avut loc mai multe altercații.

Deși martorul A.P. a

negat că s-ar fi certat din acest motiv cu victima, existența acestor discuții

fost confirmată de martorul C.G.R. Astfel, martorul a confirmat că numitul

A.P., ai cărui angajați erau inculpații, a lăsat animalele (vaci și cai) de mai

multe ori să pască pe terenul proprietatea victimei, determinând-o pe aceasta

din urmă să-i atragă atenția atât numitului A.P., cât și inculpaților care

asigurau supravegherea animalelor, să nu mai lase animalele pe proprietatea sa.

În acest context

conflictual și în seara săvârșirii infracțiunii, victima aflată de pază pe

terenul în litigiu, l-a văzut pe inculpatul I. în timp ce se deplasa cu doi cai

și i-a atras din nou atenția să nu mai lase animalele pe terenul său. Discuția

dintre cei doi a avut loc în jurul orelor 23.30 și nu a escaladat conform declarației

martorului C., care fiind în locuința sa în fața căreia cei doi au discutat, a

auzit discuția celor doi.

După aproximativ 20

de minute, același martor i-a văzut împreună pe cei doi inculpați care discutau

despre victimă spunând că îi vor cere socoteală pentru faptul că „se ia de

ei". Ca atare, cei doi inculpați s-au înarmat cu doi pari de lemn de

esență tare, cu ajutorul cărora au aplicat victimei pe care au găsit-o dormind,

mai multe lovituri pe întreaga suprafață a corpului. Fiind adormit în momentul

în care a fost atacat, victima nu a putut opune rezistență, împrejurare dedusă

din concluziile raportului de constatare medico-legală, potrivit căruia, o

parte din leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin

lovire repetată, unele posibil cu capul sprijinit pe un plan dur. Ca atare,

victima, în momentul în care a fost lovită, era întinsă la pământ. Urmare a

loviturilor primite victima a intrat în comă, însă inculpații, fără urmă de

regret, l-au abandonat în câmp, fără a-i acorda niciun ajutor. Ulterior victima

a decedat, deși a primit îngrijiri medicale.

Conform

procesului-verbal de reconstituire, inculpații au indicat organelor de urmărire

penală modul de săvârșire a faptei și au recunoscut parii din lemn pe care i-au

folosit la săvârșirea faptei. De asemenea, în declarațiile date în cursul

urmăririi penale inculpații au recunoscut comiterea faptei și au descris

amănunțit modul de săvârșire a faptei, ceea ce a întărit convingerea instanței

că faptele s-au petrecut în acest mod.

În cursul

dezbaterilor, reprezentanții inculpaților au solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, cerere care a fost respinsă față de contextul săvârșirii

faptei, fiind dovedită intenția indirectă a inculpaților de suprimare a vieții

victimei.

O astfel de

împrejurare a fost dedusă din modul de săvârșire a faptei, respectiv de două

persoane împreună, pe timp de noapte, împotriva unei persoane adormite, de

locul și intensitatea loviturilor, acestea vizând și zone vitale ale corpului,

respectiv zona capului, care au determinat coma victimei și, în final, decesul

acesteia.

Față de starea de

starea de fapt dovedită în cauză, instanța a constatat că faptele săvârșite

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 alin. (1), (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.,

dispunându-se condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă de 18 ani închisoare.

La individualizarea

judiciară a pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social major al

faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei (pe timp de noapte, de două

persoane împreună, împotriva unei victime care dormea), abandonarea victimei în

câmp, persoana inculpaților care, deși nu au antecedente penale, au dovedit

lipsa oricărei responsabilități morale, în condițiile în care prin acțiunile

lor au produs suprimarea vieții unei persoane. În acest context instanța a

apreciat că se impune și aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și e) C. pen., precum și pedeapsa complementară prevăzută de

art. 71 C. pen.

Soluționând latura

civilă, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C.

civ., a fost admisă cererea formulată de partea civilă P.E., soția

supraviețuitoare, întrucât în cauză aceasta a suferit un prejudiciu moral cert

prin suferința produsă de pierderea soțului. Ca atare, au fost obligați

inculpații la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale către partea

civilă P.E. precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în sumă de 2.668 RON.

Împotriva hotărârii

pronunțată de prima instanță au declarat apel inculpații.

În motivarea

apelului, inculpatul I.D. a criticat hotărârea atacată susținând că s-a făcut o

greșită încadrare juridică a faptei, menționând că fapta întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, solicitând

reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul N.C. a

criticat hotărârea atacată, privind individualizarea judiciară a pedepsei,

solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 67/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.D. și N.C.

împotriva Sentinței penale nr. 29/2011 pronunțate de Tribunalul Sibiu în Dosar

nr. 3184/85/2010.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.

În baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și

arestării preventive începând cu 19 iulie 2010 la zi.

Au fost obligați

inculpații să plătească fiecare statului câte 480 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, urmând a se avansa

din fondurile Ministerului Justiției.

S-a apreciat că,

raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o justă încadrare

juridică a faptei potrivit art. 174 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 175

alin. (1) lit. d) C. pen., inculpații profitând de starea de neputință a

victimei de a se apăra, fiind în stare de somn, precum și o judicioasă

individualizare judiciară a pedepselor aplicate.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.D. și

N.C., solicitând casarea acesteia și redozarea pedepselor aplicate, prin

raportare și la circumstanțele personale.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt

fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără

dubiu că în noaptea de 17/18 iulie 2010 inculpații, înarmați cu doi pari din

lemn de esență tare, i-au aplicat victimei care dormea, mai multe lovituri pe

întreaga suprafață a corpului, iar victima abandonată în câmp, a intrat în comă

apoi a decedat la spital.

Sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții

inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o

corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art.

72 alin. (1) C. pen., pedepsele de câte 18 ani închisoare aplicate inculpaților

I.D. și N.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1),

(2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. au fost stabilite într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având

în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia, precum și

circumstanțelor personale ale recurenților inculpați, nejustificându-se

reducerea acestora.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră,

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea

acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că

fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum

și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., ținând cont și de textul incriminator, fiind apte să

răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp.art. 52 C.

pen.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor,

recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce

din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive

de la 19 iulie 2010 la 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații l.D. și N.C. împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 21 aprilie 2011

a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie

2010 la 21 septembrie 2011.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului

desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2011.