ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2012

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele.

I.

Circumstanțele cauzei.

II.

Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 1535/36

din 04 noiembrie 2009 reclamanta SC B. SA a solicitat ca, pe cale de hotărâre

judecătorească dată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, să

se dispună corectarea fișei de evidență a obligațiilor fiscale în sensul, să

reflecte în evidențele A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanța plata primită de la SC B.

SA și stingerea creanțelor deținute de pârâtă asupra societății (debite

principale și accesorii) creanțe înscrise la masa credală a SC B. SA și care au

fost achitate de reclamantă în strictă conformitate cu prevederile planului de

reorganizare confirmat pentru SC B. SA prin sentința civilă nr. 139 din 13

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 66/114/2006; să

elimine din evidențele A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanța accesoriile calculate

pentru creanțe deținute de pârâtă asupra sa, creanțe înscrise la masa credală,

precum și pentru creanțele rezultate din activitatea curentă a SC B. SA, în

conformitate cu prevederile Ordinului M.E.F. pentru aprobarea Deciziei Comisiei

de proceduri fiscale nr. 1/2008, publicat în M.Of. nr. 770 din 17 noiembrie 2008

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

I.2.

Hotărârea primei instanțe.

Prin

sentința nr. 98 din 11 martie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta în mod eronat și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. ll alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât acesta reglementează termenul de introducere a acțiunii prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate,

situații care nu se regăsesc în prezenta cauză.

A

apreciat Curtea că, atât timp cât pârâta, având calitatea de creditor în

procedura reorganizării, nu a emis un act administrativ cu caracter individual

prin care să aducă atingere dreptului, interesului legitim privat sau public

așa cum sunt ele reglementate de art. 2 alin. (1) lit. o), p) și r) din Legea nr.

554/2004, nu este îndeplinită condiția prevăzută de teza Ii-a din art. 8 alin.

(1), respectiv prin nesoluționarea cererii în termen.

I.3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. SA Buzău prin Administrator

judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată că la termenul de

judecată, din data de 11 februarie 2011, s-a dispus suspendarea judecării

cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa

nejustificată a părților.

Cauza

a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură

a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C.

proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din

același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de SC B. SA Buzău prin Administrator judiciar F.F.I.C.

I.P.U.R.L. împotriva sentinței nr. 98 din 11 martie 2010 a Curții de Apel

Constanta, secția comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.