ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele. I. Circumstanțele cauzei. II. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 1535/36 din 04 noiembrie 2009 reclamanta SC B. SA a solicitat ca, pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, să se dispună corectarea fișei de evidență a obligațiilor fiscale în sensul, să reflecte în evidențele A.N.A.F. – D.G.F.P.

Constanța plata primită de la SC B. SA și stingerea creanțelor deținute de pârâtă asupra societății (debite principale și accesorii) creanțe înscrise la masa credală a SC B. SA și care au fost achitate de reclamantă în strictă conformitate cu prevederile planului de reorganizare confirmat pentru SC B. SA prin sentința civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 66/114/2006; să elimine din evidențele A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanța accesoriile calculate pentru creanțe deținute de pârâtă asupra sa, creanțe înscrise la masa credală, precum și pentru creanțele rezultate din activitatea curentă a SC B. SA, în conformitate cu prevederile Ordinului M.E.F. pentru aprobarea Deciziei Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, publicat în M.Of.

nr. 770 din 17 noiembrie 2008 precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. I.2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 98 din 11 martie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta în mod eronat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. ll alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta reglementează termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, situații care nu se regăsesc în prezenta cauză.

A apreciat Curtea că, atât timp cât pârâta, având calitatea de creditor în procedura reorganizării, nu a emis un act administrativ cu caracter individual prin care să aducă atingere dreptului, interesului legitim privat sau public așa cum sunt ele reglementate de art. 2 alin. (1) lit. o), p) și r) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită condiția prevăzută de teza Ii-a din art. 8 alin. (1), respectiv prin nesoluționarea cererii în termen. I.3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. SA Buzău prin Administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată că la termenul de judecată, din data de 11 februarie 2011, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de SC B. SA Buzău prin Administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L. împotriva sentinței nr. 98 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Constanta, secția comercială, maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.