CtEDO 05.12.2006 Auto

BARAKA c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
05.12.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARAKA c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 15843/06 prezentată de Zakaria BARAKA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ Õ (secțiunea a doua), care are loc la 5 decembrie 2006 într-o cameră compusă din dnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și dnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea formulată mai sus la 26 aprilie 2006, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul art. 39 din Regulamentul Curții începând cu 27 aprilie 2006 și constatarea că această indicație a fost respectată, Având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, având în vedere scrisoarea din 6 noiembrie 2006 prin care reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la dorința clientului său de a se retrage din cererea sa, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE A FACE Reclamantul, dl Zakaria Baraka, este un resortisant chadian, născut în 1976 și are reședința în Caen. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Bulanger, avocat în Caen. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, de origine toubou, face parte din Mișcarea pentru Democrație și Justiție în Ciad (MDJT), mișcare de luptă armată. Aceaceasta este una dintre ramurile frontului unit pentru schimbare (FUC) care se adresează Președintelui Deby. Reclamantul a creat un comitet de sprijin pentru MDJT, care are ca scop colectarea de fonduri și trimiterea lor la rebeliunea din nordul Ciadului. La 5 mai 2002, acesta ar fi fost arestat din cauza activităților sale de către Agenția Națională de Securitate (ANS). A fost interogat de agenți de la ANS-uri, susținând că a fost torturat (ligotat de braț, fire electrice). Având în vedere starea sa ca urmare a acestor abuzuri, el ar fi fost internat la spitalul de garnizoană de N mai'Djamena la 12 iulie 2002, din care ar fi evadat la 5 august 2002. Unchiul său, la 24 septembrie 2002, a solicitat recunoașterea statutului de refugiat. Cererea sa a fost respinsă printr-o hotărâre a Oficiului Francez de Protecție a Refugiaților și Apatridilor (OFPRA) pronunțată la 17 iulie 2003 și astfel motivată. (...) că realitatea situației invocate nu poate fi considerată ca fiind stabilită și că temerile enunțate nu pot fi considerate întemeiate în sensul art. 2 din Legea din 25 iulie 1952, modificată. Lietuos, de cetățenie chadiană originară din Mousoro și din Toubou, declară că a fost victima persecuției din cauza activismului său în cadrul MDJT (Mișcarea pentru Democrație și Justiție în Ciad). El ar fi fost activist începând cu 17 ianuarie 2002 în cadrul unui comitet de susținere a partidului pe bază de N mail'Djamena cu alte persoane care aparțin aceleiași celule. La 5 mai 2002, a fost interpelat de către agenții de securitate internațională (Agenția Națională de Securitate) și a condus la sediul lor în N.D.D.jamena. Pretinde că a fost maltratat timp de două luni și trei zile până când a fost internat în garnizoana militară N El ar fi fost tratat într-un serviciu medical aparținând armatei timp de douăzeci și trei de zile înainte de a reuși să evadeze la 5 august 2002. Ca urmare a evadării sale, el s-ar fi refugiat în Niger. La 16 august 2002, el câștigă Franța prin Algeria. Cu toate acestea, declarațiile orale de la La 17 ianuarie 2002 a fost evaziv și ezitant în toate declarațiile sale, în special cu privire la motivele personale ale aderării sale, la activismul său în cadrul MDJT, cu privire la circumstanțele arestării sale și la condițiile de evadare și de ieșire din teritoriul chadian. În consecință, se poate observa că faptele pe care le-a menționat nu sunt considerate ca fiind stabilite. Prin urmare, temerile sale personale și actuale nu pot fi considerate întemeiate în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea din 25 iulie 1952, modificată. (...) Această decizie a fost confirmată la 19 februarie 2004 de către Comisie în legătură cu acțiunile refugiaților (CRR). La 6 mai 2004, reclamantul a depus o nouă cerere de azil, pe baza arestării sale și a relelor tratamente efectuate în țara sa. În sprijinul cererii sale, dl BARAKA Zakaria menționează din nou arestarea sa și maltratările suferite în țara sa. Totuși, aceste fapte sunt cele asupra cărora Comisia a vorbit mai devreme. De aceea, nu au caracterul unor fapte noi și nu sunt admisibile. În consecință, această cerere având același obiect și nicio cauză distinctă din punct de vedere juridic în raport cu precedentul, Oficiul nu poate decât să confirme decizia sa anterioară de respingere. (...) CRR a confirmat această decizie la 8 martie 2005. La 8 aprilie 2006, reclamantul a fost interpelat și în aceeași zi i-a fost notificat un ordin prefectorial de rejudecare la frontieră și un ordin de fixare a țării de destinație, în speță Ciadul. El a fost plasat într-un centru de detenție administrativă în aceeași zi. La 10 aprilie 2006, reclamantul a introdus o acțiune în anulare a hotărârilor menționate anterior în fața Tribunalului Administrativ din Melun, care a respins recursul reclamantului la 14 aprilie 2006. La 13 aprilie, în Ciad a izbucnit o tentativă de rebeliune. La 19 aprilie 2006, de la centrul de detenție și prin intermediul CIMADE, reclamantul a solicitat revizuirea cererii sale de azil politic, evenimentele care au avut loc atunci în Ciad fiind, în opinia sa, susceptibile să constituie elemente noi în sprijinul redeschiderii dosarului său. La 24 aprilie 2006, prefectura Sarthe a respins cererea reclamantului ca fiind tardivă. La 27 aprilie 2006, președintele în exercițiu al celei de a doua secțiuni a decis să informeze guvernul francez în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, că era de dorit să nu fie expulzat reclamantul în Ciad. Acesta a invitat reclamantul și guvernul să furnizeze informații suplimentare. Ca răspuns, guvernul a indicat în special că reclamantul fusese eliberat, plasat, prin decretul din 4 mai 2006, sub regimul de arest la domiciliu și că expulzarea sa de pe teritoriul francez fusese suspendată. La 16 mai 2006, președintele în exercițiu al camerei a decis să prelungească până la noi ordine măsura indicată în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții. La origine, invocând art. 3 din Convenție, recurentul contesta procedura de deviere a teritoriului francez de care a făcut obiectul și susținea că o revenire la o rejudecare inumană. Invocând art. 13 din Convenție, recurentul declara o încălcare a dreptului său la o cale de atac eficientă. Curtea ia notă de faptul că, la 7 noiembrie 2006, a fost informată printr-o scrisoare a reprezentantului reclamantului, datată cu o zi înainte, cu privire la dorința clientului său de a se retrage din cererea sa. La această scrisoare a fost anexată o declarație de retragere din 30 octombrie 2006, datată și semnată de reclamant și lipsită de ambiguitate. Prin urmare, Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În măsura în care nu reiese din dosar și din declarația de dezosare astfel redactată nici o circumstanță specială referitoare la respectarea drepturilor de la .n. garantate de Convenție și cerând continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se șteargă cererea de rol. De asemenea, Comisia decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și consideră că măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul art. 39 din Regulamentul Curții nu mai este justificată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide ridicarea măsurii provizorii indicate guvernului în temeiul art. 39 din Regulamentul Curții Decide să șteargă cererea de rol. Naismith A.B. Baka Premier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă