ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7788/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 174 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtei C.V. pe timp de până la 3 ani. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că dispozițiile art. 38 din Legea nr. 247/2005 nu sunt imperative și că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 182 din 8 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Curtea a apreciat că expulzarea dispusă de autoritățile belgiene nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța română să interzică la rândul ei dreptul la liberă circulație al pârâtei, ci trebuie să aprecieze necesitatea luării unei atari măsuri, în raport de ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării ei. Împotriva acestei decizii, Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recursul de față, solicitând admiterea lui și modificarea soluției în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată. Se susține în esență că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) și art. 39 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin reglementărilor internaționale.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează: Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, iar potrivit art. 39 pct. 1 măsura se dispune la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia s-a dispus returnarea. Rezultă din redactarea textului că singura condiție pentru ca instanța să poată aprecia asupra oportunității instituirii restricției este returnarea ca urmare a acordului de readmisie, fără a se putea verifica procedura și condițiile în care s-a dispus returnarea.

Aceste prevederi legale sunt în acord cu art. 25 din Constituție, potrivit căruia dreptul la liberă circulație în țară și străinătate este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, ceea ce nu înseamnă că libertatea de circulație este absolută; ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la CEDO, drepturile recunoscute în paragraful I pot, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri, care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. Și art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Rezultă că nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni. În raport de cele arătate, se constată că dispozițiile invocate în susținerea acțiunii nu sunt în contradicție cu reglementările internaționale, că libera circulație recunoscută ca un drept fundamental, nu este absolut, condițiile exercitării lui fiind stabilite de lege. În speță, s-a făcut dovada că pârâta, neștiutoare de carte, a fost returnată din Belgia, unde a stat peste 3 luni, după ce a fost „ridicată” de la o stație de metrou, pentru ședere ilegală (fila 4 dosar fond). În aceste condiții, rezultă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, în raport de care recursul de față va fi admis, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., în sensul casării deciziei, precum și a sentinței pronunțate în cauză. În rejudecare, se va admite cererea, dispunându-se limitarea dreptului la liberă circulație al pârâtei, pe teritoriul Belgiei, pe timp de 1 an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, D.G.P. împotriva deciziei nr. 182 A din 8 mai 2007 a Curții de Apel Oradea. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 174 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite cererea, dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei C.V. pe teritoriul Belgiei pe timp de 1 an. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.