ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL împotriva rezoluției nr. AA/2011 a Procurorului General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza disp. art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. AA/2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila.

Împotriva acestei dispoziții a formulat plângere în baza disp. art. 278

1

C. proc. pen., petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila, care a susținut că rezoluția dată este nelegală și netemeinică, deoarece sunt probe că intimații T.L.D. și O.M. au săvârșit infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen.

Curtea de Apel a reținut că în urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că la data de 16 mai 2011, petenta SC R.T. SRL Brăila prin lichidator judiciar S.Q. SRL Brăila, a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor O.M. - avocat în cadrul Baroului Brăila și T.L.D., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) și art. 192 C. pen., sesizând următoarele aspecte:

Petenta SC R.T. SRL Brăila și martorul P.V. sunt asociați ai SC T.F. SRL Brăila, această din urmă societate fiind administrată de făptuitorul T.L.D.

Acesta a fost revocat din funcție prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din 11 martie 2011, hotărâre ce a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului Brăila, în vederea realizării procedurii de publicitate, conform prevederilor Legii nr. 31/1990.

La data de 25 martie 2011, la Oficiul Registrului Comerțului Brăila a fost înregistrată o cerere de intervenție, formulată și semnată de făptuitorul T.L.D., precum și de avocatul O.M., în numele martorului P.V.,  prin care se solicită respingerea cererii de înregistrare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților privind revocarea din funcție a făptuitorului T.L.D., motivându-se că acest act este lovit de nulitate.

Avocatul O.M. a atașat acestei cereri două împuterniciri avocațiale, nr. B din 25 martie 2011 și nr. A din 25 martie 2011, din care rezultă că a fost împuternicit de către martorul P.V., respectiv de către T.L.D. să redacteze și să semneze cererea de intervenție, prin contactul de asistență juridică din 24 martie 2011.

La rubrica „Client/reprezentant", împuternicirile conțin semnături indescifrabile.

Petenta a susținut faptul că împuternicirea avocațială nr. B din 25 martie 2011 este falsă, deoarece semnătura de la rubrica „Client/reprezentant" nu aparține martorului P.V., ci a fost executată de făptuitorul T.D.

Petenta a mai susținut că între martor și avocatul O.D. nu s-a încheiat nici un contract de asistență juridică, iar dacă un asemenea contract există, el este fals cu privire la semnătura martorului P.V.

În urma propriilor cercetări efectuate în cauză, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Revocarea din funcție a administratorului SC T.F. SRL Brăila s-a realizat fără convocarea martorului P.V., care avea calitatea de asociat, acesta apreciind Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ca fiind nelegală.

Ca urmare, martorul, care locuia în orașul Otopeni, județul Ilfov, a discutat telefonic atât cu făptuitorul T.L.D. cât și cu avocatul O.M. din Brăila, în vederea încheierii unui contract de asistență juridică și a formulării unei contestații la Oficiul Registrului Comerțului Brăila.

Conform înțelegerii dintre aceștia, urma ca făptuitorul T.L.D. să încheie cu avocatul menționat un contract de asistență juridică în numele martorului, cu acordul acestuia.

La data de 24 martie 2011, avocatul O.M. a încheiat contractul de asistență juridică din 24 martie 2011, care a fost semnat de făptuitorul T.L.D., atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al martorului.

La scurt timp, martorul s-a deplasat la Brăila și a semnat contractul în discuție, menționând totodată seria și numărul actului de identitate.

S-a reținut că aspectele relatate anterior au fost confirmate de către martorul P.V. cu prilejul audierii sale de către procuror.

Acesta a precizat că, contractul de asistență juridică a fost rezultatul voinței sale și a avut cunoștință atât de încheierea acestuia cât și de formularea cererii de intervenție.

În ceea ce privește împuternicirea avocațială nr. B din 25 martie 2011, aceasta a fost semnată de către făptuitorul T.L.D., în calitate de reprezentant al lui P.V.

Curtea de Apel verificând rezoluția atacată, a constatat că aceasta este legală și temeinică, neexistând nici un indiciu din care să rezulte că intimații O.M. - avocat la Baroul Brăila și T.L. au săvârșit infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen.

S-a reținut că în sarcina acestuia nu pot fi reținute infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, în condițiile în care martorul P.V. a declarat că, contractul de asistență juridică a fost rezultatul voinței sale, și a avut cunoștință atât de încheierea acestuia cât și de formularea cererii de intervenție iar în ceea ce privește împuternicirea avocațială nr. B/2011 semnată de intimatul T.L.D., aceasta s-a efectuat în calitate de reprezentant al martorului P.V.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara SC R.T. SRL, prin administrator judiciar S.Q. SRL.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 octombrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare, întrucât petiționara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC R.T. SRL, prin administrator judiciar S.Q. SRL, împotriva sentinței penale nr. 151 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2012.