ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3836/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 19 iulie 2006, a fost înregistrată, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, plângerea penală formulată de SC A. SA Bonțida, prin reprezentant legal F.L., plângere prin care se solicita efectuarea de cercetări față de: - executorul judecătoresc M.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 coroborat cu art. 248 1 din C. pen. și de art. 289 C. pen. toate cu aplicarea art. 33 C. pen. și - S.S. - expert evaluator în cadrul SC A.A. SRL sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea prevăzută de art. 246, coroborat cu art. 248 1 , cu aplicarea art. 26 C. pen. și a reprezentanților legali ai SC P. SA București pentru săvârșirea instigării la infracțiunile prevăzute de art. 246 din C. pen.

coroborat cu art. 248 1 și de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 25 din C. pen., și art. 33 C. pen. în motivarea plângerii, partea vătămată a precizat că la 14 ianuarie 2004, a încheiat cu SC P.H. GmbH cu sediul în Germania un contract de vânzare-cumpărare porumb, în valoare totală de 670622,75 dolari SUA, garantând aceste obligații cu file CEC. La solicitarea creditoarei, executorul judecătoresc M.I.F., fiind instigat de către avocatul C.R., reprezentantul creditoarei SC P. SA București și cu complicitatea evaluatorului S.S.

a executat-o silit pe debitoare, în mod abuziv, cunoscând că imobilele sunt subevaluate de evaluatorul autorizat și, mai mult a dispus fără drept reducerea cu 25% la licitație a prețului de pornire fără a respecta procedurile intermediare de executare, întocmind în fals procesul-verbal de executare silită la licitația din 22 decembrie 2004. Astfel, s-a arătat că executorul judecătoresc ar fi vândut la licitație două ferme proprietate a SC A. SA, sub prețul de piață al acestora, cu încălcarea procedurii de executare silită imobiliară. Prin Rezoluția nr. 34/P/2010 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.I.F., fost executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 coroborat cu art. 248 1 C. pen.

cu aplicarea art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, respectiv neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pentru a se dispune astfel s-au reținut în esență următoarele: Întrucât debitoarea SC "A." SA nu și-a onorat obligațiile față de SC "P." SA, creditoarea, în cursul anului 2004, a cerut instanței de judecată învestirea cu formulă executorie a trei cecuri neonorate Judecătoria Cluj-Napoca, prin Încheierile civile nr. 7499 și 7500 din 30 iunie 2004 și nr. 8786 din 23 iulie 2004 a învestit cu formulă executorie cele trei cecuri, iar Judecătoria Gherla a încuviințat executarea silită, astfel că la executorul judecătoresc M.I.F., s-au format Dosarele execuționale nr. 129/2004, nr. 154/2004 și nr. 155/2004, iar la 22 decembrie 2004, bunurile debitoarei au fost scoase la licitație și au fost adjudecate de către creditoare în contul datoriei.

S-a apreciat că executorul judecătoresc nu a săvârșit nicio faptă penală în legătură cu executare silită din 22 decembrie 2004. Plângerea formulată de petenta SC A. SA a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 305/11/2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Împotriva sus-menționatelor rezoluții petiționara s-a adresat instanței de judecată în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 68 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluției nr. 34/P/2010 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut că, prin procesul-verbal din 18 iunie 2007, dosarele execuționale au fost conexate și s-a trecut la procedura executării silite prin vânzare la licitație a bunurilor debitoarei, constând în teren și construcții înscrise în C.F.

Băița și C.F. Gherla, ce au fost identificate de către executorul judecătoresc, procedându-se la acoperirea creanțelor prevăzute în titlul executoriu. Petenta a contestat modul de îndeplinire a procedurii executării silite la instanța competentă pe cale civilă, însă în fiecare caz în parte nu s-au constatat încălcări care să atragă anularea formelor de executare întocmite până la data de 22 decembrie 2004, iar suspendarea executării dată în Dosar nr. 129/2004 la cererea A.V.A.S., s-a dispus ulterior adjudecării imobilului scos la licitație în data de 22 decembrie 2004. În cauză nu s-a dovedit că executorul judecătoresc, cu știință, să fi îndeplinit în mod defectuos anumite acte ce intrau în atribuțiile sale de serviciu, cu consecința vătămării intereselor legale ale părții vătămate, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi privind intenția executorului judecătoresc și un prejudiciu care să fi fost cauzat petentei, nu se poate reține în sarcina sa comiterea infracțiunii pentru care persoana vătămată a formulat plângere, chiar dacă au existat unele încălcări ale normelor de procedură civilă. Prin întocmirea celor două procese-verbale de licitație executorul judecătoresc nu a săvârșit infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., întrucât inițial a stabilit că nu se prezintă nicio persoană la licitație după care a reluat licitația la sosirea reprezentantului creditorului, constatând o situație de fapt reală. Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, faptă constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc a dispus transferarea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F.

Băița și C.F. Gherla, întocmind factura fiscală din 22 decembrie 2004 privind operațiunea de livrare a bunurilor fără să încaseze de la cumpărătorul creditor TVA, în mod justificat procurorul a reținut că executorul a evidențiat corect prețul stabilit prin actul de adjudecare, iar obligația de a plăti TVA revine adjudecatarului SC P. SA București, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Față de toate actele existente la dosar, s-a apreciat că în mod corect procurorul a stabilit starea de fapt și soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, fiind în concordanță cu aceasta, neimpunându-se trimiterea cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale sau în vederea începerii urmăririi penale, după caz.

Împotriva acestei sentințe SC A. SA a declarat prezentul recurs. Recursul este tardiv. Potrivit 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și acest termen curge, potrivit art 385 3 alin. (2), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru partea care a lipsit. În speță, comunicarea sentinței penale către petiționară a avut loc la 8 iulie 2010 iar aceasta a exercitat calea de atac a recursului la 3 august 2010, cu depășirea termenului prevăzut de lege. Astfel fiind, recursul se învederează a fi tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. a), teza I C. proc.

pen. În consecință, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara SC A. SA împotriva Sentinței penale nr. 68 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT