ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2012

HOTĂRÂRE
27.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

La data

de 26 ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 623/1/2012,

cererea prin care recurenta S.M. a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii

(denumit în continuare, în

cuprinsul prezentei decizii, „C.S.M.”)

, recurs împotriva Hotărârii nr. 925

din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M. și a Hotărârii nr. 254 din 19

septembrie 2011 a secției pentru Procurori a C.S.M., solicitând modificarea

respectivelor hotărâri, în sensul admiterii cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În fapt,

recurenta arată că deși, prin cererea formulată la data de 05 septembrie 2011,

a solicitat intimatului aprobarea transferului său de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 254

din 19 septembrie 2011 secția pentru procurori a dispus încetarea activității sale

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Structura Centrală și revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, deși nu fusese investită cu o astfel de cerere.

Mai arată

recurenta că a contestat hotărârea pronunțată de secția pentru procurori la

data de 29 septembrie 2011 însă, prin Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 201,

Plenul C.S.M. a dispus respingerea ca neîntemeiată a respectivei contestații,

cu motivarea că în mod corect cererea de transfer a fost calificată ca fiind o

cerere de încetare a activității sale în cadrul D.N.A., în condițiile în care

legea nu permite transferul de la această structură specializată.

Consideră

recurenta că în condițiile în care a solicitat transferul și nu încetarea

activității în cadrul D.N.A., urmată de revenirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea sa trebuia soluționată în baza art. 60

din Legea nr. 303/2004.

Mai

susține recurenta că Plenul C.S.M. a apreciat fără temei legal că legea nu

permite transferul unui procuror din cadrul D.N.A. față de caracterul general a

dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004.

În drept

recurenta a invocat dispozițiile art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii.

formulată în cauză

În termen

legal intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca

nefondată a recursului, arătând, în esență, că nu există motive de nelegalitate

a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 925 din 13 decembrie 2011, respectiv a

Hotărârii nr. 254 din 19 septembrie 2011 a secției pentru procurori, în sensul

invocat de recurentă.

Astfel,

susține intimatul că Legea nr. 304/2004, reglementează în art. 87 alin. (1)-(11),

o procedură specială atât de numire a procurorilor la D.N.A., cât și de

revocare, respectiv de încetare a activității procurorilor la această structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de

respectivele dispoziții legale, consideră intimatul că deși recurenta și-a

întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în

mod corect respectiva cerere a fost calificată ca fiind o cerere de încetare a

activității în cadrul D.N.A., în condițiile în care instituția transferului nu

este incidentă față de norma de excepție înscrisă în art. 87 alin. (9) din

Legea nr. 304/2004.

În drept

intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 308 alin. (2) C.

proc. civ.

3.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin

Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 secția pentru Procurori a C.S.M. a

hotărât încetarea activității în cadrul D.N.A. - Structura Centrală a doamnei S.M.

și revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, începând cu

data de 01 octombrie 2011.

În

motivarea hotărârii s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 87 alin. (9) din

Legea nr. 304/2004, la data încetării activității în cadrul D.N.A., regula o

constituie revenirea procurorului la parchetul de la care provenea la data

numirii la D.N.A., în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum

și practica respectivei secții de admitere a cererilor de revenire a

procurorilor la unitățile de la care provin.

Prin

Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 2011 Plenul C.S.M. a respins contestația

formulată de recurentă împotriva Hotărârii secției pentru procurori nr. 254 din

19 septembrie 2011, reținând, în esență că prin aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, secția pentru procurori

a calificat corect cererea formulată de recurentă ca fiind o cerere de încetare

a activității în cadrul D.N.A., legea nereglementând transferul de la această

structură specializată, ci numai unde poate funcționa procurorul în urma

încetării activității la această structură specializată.

instanței de recurs

Înalta

Curte, este chemată a se pronunța dacă Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii, ce face obiectul recursului, este în concordanță cu dispozițiile

legale aplicabile în situația în care un procuror din cadrul D.N.A. solicită

transferul la o altă unitate de parchet la care are dreptul să funcționeze

potrivit gradului său profesional.

În acest context, în

primul rând se impune a se stabili dacă o astfel de cerere intră sub incidența

dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor, așa cum susține recurenta, sau trebuie soluționată potrivit

dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate.

Totodată,

Înalta Curte constată ca se impune, pentru buna soluționare

a cauzei, și o analiză a conținutului art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004

,

pentru a se putea stabili dacă prin respectiva normă legală a fost reglementat

un drept de opțiune al intimatului în desemnarea unității de parchet la care

urmează să își desfășoare activitatea procurorul la încetarea activității în

cadrul D.N.A., dacă legiuitorul stabilește cu titlul de regulă revenirea

procurorului la parchetul la care funcționa la data numirii la D.N.A., în

condițiile în care procurorul prin această numire a dobândit un grad

profesional superior, și cu titlul de excepție numirea la un alt parchet la

care respectivul procuror are dreptul să funcționeze.

Astfel,

Înalta Curte consideră că, în condițiile în care legea nu reglementează în mod

expres printr-o normă juridică derogatorie, pentru procurorii care își

desfășoară activitatea în cadrul structurilor de parchet specializate,

respectiv D.N.A. și D.I.I.C.O.T., o modalitate specifică de mutare a

procurorilor la alte unități de parchet, în cauză sunt incidente dispozițiile art.

3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora

procurorii care se

bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare,

numai cu acordul lor

.

Prin

urmare, cum singurele forme de mutare a procurorilor de la o unitate de parchet

la alta, sunt cele reglementate de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

este de necontestat că de dreptul la transfer reglementat de art. 60 din Legea nr.

303/2004, beneficiază și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul

unităților de parchet specializate, respectiv D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Dacă s-ar

accepta opinia intimatului, în sensul că legea nu reglementează transferul

procurorului de la o structură de parchet specializată, respectiv D.N.A., ceea

ce ar acorda intimatului un drept discreționar în a aprecia asupra unității de

parchet la care urmează a funcționa un procuror care nu mai dorește să își

desfășoare activitatea într-o unitate de parchet specializată, fără a ține cont

de acordul procurorului în cauză, s-ar aduce atingere principiului stabilității

procurorului, statutului procurorului și implicit ordinii publice, așa cum este

legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, ceea ce nu poate fi

permis.

Prin

urmare, cum încetarea activității în cadrul unei unități de parchet specializat

nu este o modalitate de mutare a procurorului la o altă unitate de parchet

decât cea la care funcționează, în acord cu principiul stabilității reglementat

de art. 3 din Legea nr. 303/2004, în mod greșit a apreciat intimatul că

procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul D.N.A. nu pot beneficia de

dreptul de transfer reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Intimatul nu face

distincție între dreptul la transfer, de care beneficiază orice procuror,

indiferent de unitatea de parchet la care funcționează și încetarea activității

în cadrul unei unități de parchet specializată, ca efect fie al admiterii unei

cereri de transfer fie a luării măsurii revocării, realizată în cadrul unei

anumite proceduri administrative, întemeiate pe dispozițiile art. 87 alin. (8)

din Legea nr. 304/2004.

Totodată, Înalta

Curte constată că intimatul nu numai că a făcut o greșită determinare practică

a legii aplicabile situației juridice concrete cu care a fost investit prin

cererea recurentei, dar a făcut și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 87

alin. (9) din Legea nr. 304/2004, apreciind că respective normă legală

instituie ca regulă revenirea procurorului la parchetul la care funcționa la

momentul promovării sale în cadrul D.N.A. și ca excepție mutarea la o altă

unitate de parchet la care respectivul procuror are dreptul să funcționeze în

raport de gradul profesional deținut.

Astfel, este de

domeniul evidenței că dispozițiile art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004,

reglementează în favoarea procurorului și nu a intimatului, un drept de opțiune

între unitățile de parchet la care procurorul ar putea să-și desfășoare

activitatea la momentul încetării activității în cadrul unei structuri de

parchet specializate.

A accepta

interpretarea dată de intimat respectivei norme ar fi de natură a înfrânge

principiul stabilității procurorului care are la bază voința procurorului

implicit asupra unității de parchet la care înțelege să-și desfășoare

activitatea la momentul în care apreciază că este în interesul său personal sau

profesional să solicite transferul de la o anumită unitate de parchet.

În fine, referirea

intimatului la practica sa în material soluționării cererilor formulate de

procurorii din cadrul structurilor de parchet specializat, exced limitelor

investirii instanței de judecată.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că, critica referitoare la greșita

examinarea a cererii formulate de recurentă, prin prisma dispozițiilor art. 87 alin.

(9) din Legea nr. 304/2004, este fondată în condițiile în care intimatul

trebuia să soluționeze cererea prin care recurenta solicita transferul în

condițiile art. 60 din Legea nr. 303/2003 și cu respectarea voinței recurentei

în ceea ce privește unitățile de parchet pentru care a optat în perspectiva

transferului.

Prin urmare, cum

intimatul a dat o calificare greșită cererii de transfer formulate de

recurentă, schimbându-i natura și înțelesul acesteia, ca efect al greșitei

interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză, în cauză devin

incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ.

În consecință, în

temeiul art. 29 alin. (5), (7) și (10) din Legea nr. 317/2004, art. 312 alin. (3)

recursul declarat în cauză, va anula hotărârile atacate și va oblige intimatul să

soluționeze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Admite recursul declarat

de S.M. împotriva Hotărârii nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr.

925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și

Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 a C.S.M. - secția pentru procurori.

Obligă C.S.M. - secția

pentru procurori să soluționeze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. -

Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2015
a magistratului în cauză și revocarea acestuia din funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție. Susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea normelor de competență funcțională, prin desfășurarea activității la Parchetul d
ÎCCJ 2013-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală
alta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că începând cu data de 1 iunie 2012, procurorul menționat a fost delegat la Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală. La nivelul secției menționate, dosarul a fost înregistrat sub
ÎCCJ 2012-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 mai 2012, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petentul l.G. împotriva rezoluției din
ÎCCJ 2013-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 2303/11-2/2012 din 17 august 2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, s-a dispus respingerea pl
ÎCCJ 2013-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală
bele administrate. Procurorul de ședință B.D. a exercitat presiuni asupra martorilor audiați în cauză pentru a-i determina să denatureze adevărul și a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu prilejul redactării motivelor de recu
Sursă