ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată La data de 26 ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 623/1/2012, cererea prin care recurenta S.M. a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.S.M.”) , recurs împotriva Hotărârii nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M. și a Hotărârii nr. 254 din 19 septembrie 2011 a secției pentru Procurori a C.S.M., solicitând modificarea respectivelor hotărâri, în sensul admiterii cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În fapt, recurenta arată că deși, prin cererea formulată la data de 05 septembrie 2011, a solicitat intimatului aprobarea transferului său de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 secția pentru procurori a dispus încetarea activității sale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală și revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, deși nu fusese investită cu o astfel de cerere.

Mai arată recurenta că a contestat hotărârea pronunțată de secția pentru procurori la data de 29 septembrie 2011 însă, prin Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 201, Plenul C.S.M. a dispus respingerea ca neîntemeiată a respectivei contestații, cu motivarea că în mod corect cererea de transfer a fost calificată ca fiind o cerere de încetare a activității sale în cadrul D.N.A., în condițiile în care legea nu permite transferul de la această structură specializată. Consideră recurenta că în condițiile în care a solicitat transferul și nu încetarea activității în cadrul D.N.A., urmată de revenirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea sa trebuia soluționată în baza art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Mai susține recurenta că Plenul C.S.M. a apreciat fără temei legal că legea nu permite transferul unui procuror din cadrul D.N.A. față de caracterul general a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004. În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 2. Întâmpinarea formulată în cauză În termen legal intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului, arătând, în esență, că nu există motive de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 925 din 13 decembrie 2011, respectiv a Hotărârii nr. 254 din 19 septembrie 2011 a secției pentru procurori, în sensul invocat de recurentă.

Astfel, susține intimatul că Legea nr. 304/2004, reglementează în art. 87 alin. (1)-(11), o procedură specială atât de numire a procurorilor la D.N.A., cât și de revocare, respectiv de încetare a activității procurorilor la această structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de respectivele dispoziții legale, consideră intimatul că deși recurenta și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în mod corect respectiva cerere a fost calificată ca fiind o cerere de încetare a activității în cadrul D.N.A., în condițiile în care instituția transferului nu este incidentă față de norma de excepție înscrisă în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004.

În drept intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. 3. Hotărârea atacată cu recurs Prin Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 secția pentru Procurori a C.S.M. a hotărât încetarea activității în cadrul D.N.A. - Structura Centrală a doamnei S.M. și revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, începând cu data de 01 octombrie 2011. În motivarea hotărârii s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activității în cadrul D.N.A., regula o constituie revenirea procurorului la parchetul de la care provenea la data numirii la D.N.A., în speță Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum și practica respectivei secții de admitere a cererilor de revenire a procurorilor la unitățile de la care provin.

Prin Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 2011 Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii secției pentru procurori nr. 254 din 19 septembrie 2011, reținând, în esență că prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, secția pentru procurori a calificat corect cererea formulată de recurentă ca fiind o cerere de încetare a activității în cadrul D.N.A., legea nereglementând transferul de la această structură specializată, ci numai unde poate funcționa procurorul în urma încetării activității la această structură specializată. 4. Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte, este chemată a se pronunța dacă Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, ce face obiectul recursului, este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în situația în care un procuror din cadrul D.N.A.

solicită transferul la o altă unitate de parchet la care are dreptul să funcționeze potrivit gradului său profesional. În acest context, în primul rând se impune a se stabili dacă o astfel de cerere intră sub incidența dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, așa cum susține recurenta, sau trebuie soluționată potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate.

Totodată, Înalta Curte constată ca se impune, pentru buna soluționare a cauzei, și o analiză a conținutului art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 , pentru a se putea stabili dacă prin respectiva normă legală a fost reglementat un drept de opțiune al intimatului în desemnarea unității de parchet la care urmează să își desfășoare activitatea procurorul la încetarea activității în cadrul D.N.A., dacă legiuitorul stabilește cu titlul de regulă revenirea procurorului la parchetul la care funcționa la data numirii la D.N.A., în condițiile în care procurorul prin această numire a dobândit un grad profesional superior, și cu titlul de excepție numirea la un alt parchet la care respectivul procuror are dreptul să funcționeze.

Astfel, Înalta Curte consideră că, în condițiile în care legea nu reglementează în mod expres printr-o normă juridică derogatorie, pentru procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul structurilor de parchet specializate, respectiv D.N.A. și D.I.I.C.O.T., o modalitate specifică de mutare a procurorilor la alte unități de parchet, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare, numai cu acordul lor . Prin urmare, cum singurele forme de mutare a procurorilor de la o unitate de parchet la alta, sunt cele reglementate de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, este de necontestat că de dreptul la transfer reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004, beneficiază și procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul unităților de parchet specializate, respectiv D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. Dacă s-ar accepta opinia intimatului, în sensul că legea nu reglementează transferul procurorului de la o structură de parchet specializată, respectiv D.N.A., ceea ce ar acorda intimatului un drept discreționar în a aprecia asupra unității de parchet la care urmează a funcționa un procuror care nu mai dorește să își desfășoare activitatea într-o unitate de parchet specializată, fără a ține cont de acordul procurorului în cauză, s-ar aduce atingere principiului stabilității procurorului, statutului procurorului și implicit ordinii publice, așa cum este legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, ceea ce nu poate fi permis.

Prin urmare, cum încetarea activității în cadrul unei unități de parchet specializat nu este o modalitate de mutare a procurorului la o altă unitate de parchet decât cea la care funcționează, în acord cu principiul stabilității reglementat de art. 3 din Legea nr. 303/2004, în mod greșit a apreciat intimatul că procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul D.N.A. nu pot beneficia de dreptul de transfer reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004. Intimatul nu face distincție între dreptul la transfer, de care beneficiază orice procuror, indiferent de unitatea de parchet la care funcționează și încetarea activității în cadrul unei unități de parchet specializată, ca efect fie al admiterii unei cereri de transfer fie a luării măsurii revocării, realizată în cadrul unei anumite proceduri administrative, întemeiate pe dispozițiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că intimatul nu numai că a făcut o greșită determinare practică a legii aplicabile situației juridice concrete cu care a fost investit prin cererea recurentei, dar a făcut și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, apreciind că respective normă legală instituie ca regulă revenirea procurorului la parchetul la care funcționa la momentul promovării sale în cadrul D.N.A. și ca excepție mutarea la o altă unitate de parchet la care respectivul procuror are dreptul să funcționeze în raport de gradul profesional deținut. Astfel, este de domeniul evidenței că dispozițiile art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, reglementează în favoarea procurorului și nu a intimatului, un drept de opțiune între unitățile de parchet la care procurorul ar putea să-și desfășoare activitatea la momentul încetării activității în cadrul unei structuri de parchet specializate.

A accepta interpretarea dată de intimat respectivei norme ar fi de natură a înfrânge principiul stabilității procurorului care are la bază voința procurorului implicit asupra unității de parchet la care înțelege să-și desfășoare activitatea la momentul în care apreciază că este în interesul său personal sau profesional să solicite transferul de la o anumită unitate de parchet. În fine, referirea intimatului la practica sa în material soluționării cererilor formulate de procurorii din cadrul structurilor de parchet specializat, exced limitelor investirii instanței de judecată.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, critica referitoare la greșita examinarea a cererii formulate de recurentă, prin prisma dispozițiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, este fondată în condițiile în care intimatul trebuia să soluționeze cererea prin care recurenta solicita transferul în condițiile art. 60 din Legea nr. 303/2003 și cu respectarea voinței recurentei în ceea ce privește unitățile de parchet pentru care a optat în perspectiva transferului. Prin urmare, cum intimatul a dat o calificare greșită cererii de transfer formulate de recurentă, schimbându-i natura și înțelesul acesteia, ca efect al greșitei interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză, în cauză devin incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 29 alin. (5), (7) și (10) din Legea nr. 317/2004, art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va anula hotărârile atacate și va oblige intimatul să soluționeze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 a C.S.M. - secția pentru procurori. Obligă C.S.M. - secția pentru procurori să soluționeze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.