ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 946/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 august 2007, reclamantul

S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 21826 din 9 iulie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea

calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 465 din 4 octombrie 2007, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că motivul părăsirii domiciliului nu a fost persecuția

etnică, ci refuzul tatălui reclamantului de a se încorpora în armata română.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul S.A., susținând că hotărârea instanței de fond este

lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul a arătat că

din declarațiile autentice ale martorilor care concordă cu situația istorică locală

și națională rezultă că și-a părăsit domiciliul, împreună cu familia, pentru a nu

le fi puse viețile în pericol.

În ceea ce privește interogatoriul

luat de instanță, recurentul a susținut că inadvertențele conținute de acesta se

datorează vârstei sale înaintate și accidentului vascular cerebral suferit.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Rezultă așadar, condiția

esențială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată și anume persecuția

etnică.

Or, potrivit răspunsului

la interogatoriul luat de instanță, în baza dispozițiilor art. 218 și urm. C.

proc. civ., recurentul–reclamant a arătat că motivul refugiului l-a reprezentat

ordinul de încorporare pe care tatăl său l-a primit și refuzul acestuia de a se

încorpora în armata română.

Cu aceeași ocazie, reclamantul

a precizat că nu au suferit vreo persecuție, nu au fost oprimați de legionari, ci

dimpotrivă, primarul – care era legionar i-a ajutat să plece cu carul în Ungaria.

Astfel, văzând răspunsurile

date de reclamant la interogatoriu, precizările făcute, instanța de fond a reținut

corect că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 189/2000 pentru acordarea

drepturilor instituite de această lege.

Se constată, așadar, că

prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în

baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.A. împotriva sentinței civile nr. 465 din 4 octombrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.