ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul B.N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 8291/260/2011 al Judecătoriei Moinești, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, întrucât între persoanele cu care se află în litigiu există relații de rudenie și de afaceri, iar unul dintre intimați este inspector la administrația financiară. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Bacău.

Din informarea transmisă de Tribunalul Bacău rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect cercetarea petiționarului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ultimul termen acordat în cauză fiind la data de 4 aprilie 2012. S-a arătat că cererea de strămutare nu este motivată, însă având în vedere că nu s-au încălcat normele procedurale în materie, urmează ca instanța supremă să aprecieze cu privire la strămutarea cauzei. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul B.N. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 8291/260/2011 al Judecătoriei Moinești. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2012.