ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2888/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC M.R.P. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S.B. SA pentru ca instanța prin hotărârea pe care urma să o pronunțe, să o oblige la plata sumei de 115.065,92 lei reprezentând indemnizația de asigurare cuvenită reclamantei în baza poliței de asigurare de incendiu și alte calamități nr. 917188 din 28 noiembrie 2006. Cauza a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Constanța, după ce Judecătoria Găești a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița, acesta din urmă declinând competența în favoarea Tribunalului Constanța. Prin sentința comercială nr. 1291 din 16 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea, obligând-o pe SC G.P.M.A SA la plata sumei de 95.442,01 lei reprezentând indemnizația de asigurare și 3.701,19 lei cheltuieli judiciare, respingând restul pretențiilor ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, după încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică pentru evaluarea bunurilor, expertiză contabilă, expertiză tehnică în construcții, a apreciat că pentru evenimentul din 31 mai 2007 sunt întrunite condițiile contractuale privind evenimentul asigurat, fiind atrasă răspunderea pârâtei, instanța constatând că a fost îndeplinită și clauza privind înștiințarea în scris a asigurătorului de evenimentul asigurat, în timp de 48 ore, ca urmare a înregistrării adresei de la data de 1 iunie 2007. La stabilirea prejudiciului a avut în vedere expertiza tehnică întocmită pentru estimarea valorii bunurilor sustrase care a fost stabilită la suma de 8.782, 91 lei, raportarea fiind făcută la valoarea de achiziție și nu cea potențială.

In ceea ce privește evenimentul din 16 octombrie 2007, a reținut că acesta era asigurat prin contractul părților iar raportul de expertiză a stabilit că prăbușirea tavanului nu s-a făcut din vina reclamantei ci, ca urmare a greutății suplimentare generată de depozitarea pe tavan a molozului rezultat din lucrări anterioare efectuate de ceilalți administratori și chiriași ai imobilului, prejudiciul fiind în sumă de 86.659,10 lei. Această sentință a fost atacată cu apel de către ambele părți. Prin decizia nr. 117/COM din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile.

Reclamanta a criticat modul de determinare a valorii bunurilor avariate, în sensul că prejudiciul trebuia stabilit în funcție de valoarea de vânzare a mărfii și nu în funcție de valoarea de achiziție, susținere care a fost respinsă de instanța de apel în temeiul art. 8.1 lit. B) din Condiții de Asigurare care prevede că „pentru mijloacele circulante suma asigurată trebuia să reprezinte, după caz prețul de cost sau de producția ori prețul de achiziție", precum și în temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 care statuează că despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Instanța a apreciat corectă motivarea potrivit căreia prejudiciul determinat în funcție de prețul de vânzare a bunurilor nu reprezintă un prejudiciu cert, neputând fi avut în vedere la stabilirea întinderii răspunderii contractuale a pârâtei.

In ceea ce privește apelul pârâtei, instanța a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, date fiind și constatările organelor penale și încadrarea juridică a faptei de „furt calificat", că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate în calitate de asigurat, iar prejudiciul a fost stabilit urmare a expertizei contabile, în raport de actele contabile prezentate și de prețul de achiziție. Instanța de apel, invocând art. 6.5 din Condițiile de asigurare, a reținut că la baza producerii faptei nu a stat intenția reclamantei, expertul stabilind că prăbușirea tavanului este urmarea unui cumul de factori ce nu pot fi imputați reclamantei, evenimentul neputând fi încadrat în situațiile de excludere reglementate prin Condițiile de asigurare.

In ceea ce privește procesul - verbal de inventariere a mărfurilor avariate nr. 839 din 29 octombrie 2007 încheiat la sediul reclamantei de către administratorul reclamantei și reprezentanții societății pârâtei a apreciat că este opozabil pârâtei, acesta cuprinzând mențiunea că inventarierea va fi stabilită, în urma angajării, de comun acord, a unui expert autorizat în domeniul textile. În legătură cu omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la bunurile avariate, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a fost învestită cu acest capăt de cerere, corect nepronunțându-se asupra acestuia. De asemenea instanța de apel a apreciat întrunite condițiile cerute de art. 720 1 C. proc.

civ. privind procedura prealabilă, astfel că respingerea excepției prematurității este legală. Pârâta SC G.P.M.A SA (fostă SC A.S.B. SA) a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. raportate la art. 1345 - 1348 C. civ. și Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă. A reiterat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată care va fi analizată ca motiv de recurs, sens în care, Înalta Curte, constatând că instanța de apel corect a apreciat asupra soluției instanței de fond în condițiile în care reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor cerute de art. 720 1 C. proc.

civ. prin analiza întregii corespondențe purtate între părți, va respinge acest motiv, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la ipoteza greșitei interpretări și aplicări a textului de lege precitat. Prezentând situația de fapt și derularea litigiului ivit între părți, recurenta-pârâtă a apreciat că reclamanta nu a respectat termenul de 48 ore prevăzut în Condițiile generale de asigurare, în ceea ce privește anunțarea producerii riscului asigurat, că nu a asigurat paza bunului, context în care evenimentul produs nu reprezintă eveniment asigurat în sensul Legii nr. 136/1995 [art. 5.3 lit. D) alin. (1) din Condițiile generale de asigurare], astfel că instanța a interpretat greșit conținutul înscrisurilor aflate la dosar.

A susținut că suma de 86.658 lei nu este datorată deoarece prăbușirea plafonului a avut loc din cauza aplicării defectuoase a rigipsului de către reclamantă fără autorizație și fără documentație tehnică, iar procesul - verbal nr. 839 din 29 octombrie 2007 nu-i este opozabil. Un alt motiv de recurs constă în acela că instanța de fond și cea de apel au omis să precizeze ce se va întâmpla cu bunurile avariate, care, rămânând în patrimoniul reclamantei, în urma valorificării vor spori patrimoniul acesteia, determinând a îmbogățire fără just temei a reclamantei. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenta-pârâta invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează modificarea deciziei atacate când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Raportând motivele invocate la dispozițiile legale precitate, Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele de recurs nu vizează cele trei ipoteze prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest temei de drept neputând constitui bază de analiza a recursului. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta vizează în recursul său ambele ipoteze care privesc aplicarea greșită a art. 9.4 lit. b) și art. 5.3 lit. d) alin. (1) din Condiții generale, interpretarea greșită a procesului - verbal nr. 839 din 29 octombrie 2007 dar și lipsa temeiului legal pentru obligarea sa la plata sumei de 86.658 lei.

Prin adresa nr. 311 din 1 iunie 2007 transmisă prin fax către SC A.S.B. SA Dâmbovița, SC M.R.P. SRL a învederat refuzul încheierii actului constatării daunei de către delegatul angajat al SC A.S.B. SA Galați, sub motiv că polița nu este încheiata cu SC A.S.B. SA Galați, reclamanta precizând că prin această adresă și-a îndeplinit obligația de a-i încunoștința de producerea riscului asigurat, față de care angajații SC A.S.B. SA au dat dovadă de lipsă de preocupare și tergiversare. Se constată astfel că în mod corect a apreciat instanța de apel că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate în calitate de asigurat în ceea ce privește înștiințarea în scris a asigurătorului de producerea evenimentului asigurat în termen de 48 ore, conform art. 9.4 lit. b) din Condițiile generale și neexistând dovezi în sensul neprimirii acestei adrese de către pârâtă, corect nu a fost reținută apărarea acesteia din urmă în acest sens.

Potrivit art. 5.3 lit. d) din Condițiile generale „se acordă indemnizații numai pentru pagubele produse de furtul prin efracție al bunurilor asigurate, comis prin spargerea pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor, dușumelelor...". Se reține că organele de urmărire penală au încadrat fapta ca fiind „furt calificat" conform dispozițiilor art. 208 - 209 C. pen., pătrunderea făptuitorului în incinta magazinului fiind făcută prin forțarea ușii, deci prin efracție, așa încât conform art. 5.3 lit. d) din Condițiile generale, pentru pagubele produse prin fapta astfel încadrată, asigurătorul trebuie să răspundă, cum corect a stabilit și instanța de apel.

In ceea ce privește opozabilitatea procesului - verbal nr. 839 din 29 octombrie 2007 privind inventarierea mărfurilor avariate, încheiat între reclamantă și pârâtă, Înalta Curte constată că analiza efectuată de instanța de apel în legătură cu acest înscris este corectă părțile hotărând ca valorificarea mărfii inventariată prin acest proces - verbal să fie stabilită în urma angajării de comun acord a unui expert tehnic autorizat în domeniul textil, deoarece o parte din marfa inventariată nu are urme de degradare, fiind însușit și semnat de ambele părți, astfel că îi este opozabil pârâtei.

Analizând și motivul legat de nedatorarea sumei de 86.658 lei, se constată că expertiza tehnică în construcții efectuată a confirmat că prăbușirea acoperișului nu se poate imputa reclamantei, astfel că această situație nu se încadrează în art. 6.5 din Condițiile generale de asigurare care exclud situațiile în care nu se acordă indemnizații pentru riscul asigurat, pe de-o parte nefiind dovedită intenția reclamantei de a produce pagube, pe de alta parte nefiind dovedită vinovăția sa în declanșarea prăbușirii tavanului, aceasta fund rezultatul unui cumul de factori ce nu poate fi imputat reclamantei. In contextul dat admiterea cererii de daune pentru evenimentul produs la punctul de lucru Constanța, are temei în însuși contractul încheiat de părți, așa cum s-a arătat mai sus.

In legătură cu ultimul motiv de recurs este de reținut faptul că prin procesul - verbal nr. 839 din 29 octombrie 2007 părțile au hotărât asupra valorificării finale a mărfii inventariate care va fi stabilită în urma angajării, de comun acord, a unui expert tehnic autorizat în domeniul textile, deoarece o parte din marfa inventariată nu are urme de degradare, dar, așa cum corect a constatat și instanța de apel, prin cererea formulată instanța nu a fost învestită în soluționarea vreunui capăt de cerere referitor la valorificarea bunurilor avariate, motiv pentru care corect nici instanța de fond și nici cea de apel nu au analizat această problemă, context în care invocarea art. 1345 -1348 din Codul nu se justifică.

Instanța nu putea să se pronunțe asupra a ceea ce nu s-a cerut deoarece ar fi încălcat principiul disponibilității. Constatând că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Având în vedere că intimata reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată care au fost dovedite cu înscrisurile aflate la filele 69 - 70 din dosarul de recurs, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea se va admite și va fi obligată recurenta pârâtă la plata sumei de 2.490 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P.M.A. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 117/GOM din 28 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2490 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă SC M.R.P.D. SRL GĂEȘTI Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.