ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35 din 18 martie

2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondată plângerea formulată de petenții A.G., A.E. și A.C. împotriva

Ordonanței din 10 noiembrie 2009 dată de procurorul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași și a Ordonanței din 19 ianuarie 2010 dată do procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ordonanțe pe care le-a

menținut.

A obligat petenții la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 20 RON fiecare.

Pentru a hotărî

astfel, instanța Curții de Apel Iași, a reținut următoarele:

Prin plângerea

formulată de petenții A.G., A.E. și A.C. împotriva ordonanței procurorului din

10 noiembrie 2009 și din 19 ianuarie 2010 aceștia au solicitat desființarea

acestora întrucât intimații - executori judecătorești - nu și-au respectat

atribuțiile de serviciu, au efectuat abuzuri la punerea în executare a unor

hotărâri judecătorești care nu erau definitive.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278 C. proc. pen. instanța a verificat legalitatea și

temeinicia ordonanței contestate prin prisma susținerilor petenților, al

actelor și lucrărilor dosarului.

Prin plângerea

adresată procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași petenții au

formulat plângere penală împotriva numiților A.C., av. T., T.A., P.N., P.M.,

C.P., A.V.A.S. București, R.B. Iași, A.C., A.C., B.G. și B.E.J. - invocând

săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C.

pen.; asociere în vederea comiterii de infracțiuni, constituirea și aderarea la

un grup infracțional, corupție, înșelăciune, fals, uz de fals, complicitate,

tăinuire, distrugere, violare de domiciliu, tulburare posesie, abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, neglijență, sustragere înscrisuri și altele;

Cauza a fost preluată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, față de calitatea unora dintre

persoanele reclamate.

În cauză procurorul a

audiat petentul A.G. (în calitate de reprezentant și al SC G. SRL) pentru a

preciza obiectul plângerii (cadrul procesual al cercetărilor prealabile), a

evaluat susținerile petentului raportat la înscrisurile depuse și infracțiunile

reclamate.

Prezenta plângere

constituie obiectul plângerii de față și vizează ordonanța procurorului

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 10 noiembrie 2009 raportându-se

la dispozițiile acesteia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 220 C. pen. (intimați B.G. și A.C. și infracțiunile prevăzute

de art. 246 C. pen. (intimat A.C.).

În fața Curții de Apel,

petentul A.G. și-a precizat obiectul plângerii formulate.

Din actele și

lucrările dosarului (respectiv înscrisurile depuse de petent la dosar) s-a

constată că acestea au fost just analizate de procuror prin prisma elementelor

constitutive ale infracțiunilor reclamate, reținându-se temeinic că faptele

reclamate nu există, executorii judecătorești, respectiv intimații B.G., A.C.

și A.C. au acționat în conformitate cu atribuțiile de serviciu și aplicării

unei hotărâri judecătorești.

Față de aceste

argumente, susținerile petentului nu au confirmat săvârșirea vreunor acte

materiale infracționale, nefiind întrunite niciunul dintre elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sau tulburarea posesiei.

Nemulțumirile

petentului ce au constituit obiectul plângerii au fost considerate neîntemeiate

nefiind însoțite de material probator; considerând că urmează a fi rezolvate în

cursul acțiunilor civile promovate de acesta și nu pot constitui argumente în

fapt sau drept de soluționare în calea unei plângeri penale reglementată prin

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul A.G.

La termenul de astăzi

22 septembrie 2010, acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță

pentru a-și susține recursul, însă a depus la dosarul cauzei înscrisuri în

susținerea recursului și a solicitat acordarea asistenței juridice din oficiu.

Examinând recursul

declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Cu privire la

acordarea asistenței juridice din oficiu, Înalta Curte, în raport de

dispozițiile art. 302 alin. (1) art. 171 și art. 173 alin. (3) C. proc. pen., a

respins cererea de desemnare a unui apărător din oficiu, pe de-o parte față de

obiectul cauzei, iar pe de altă parte având în vedere împrejurarea că, nu s-a

apreciat că recurentul petiționar nu-și poate formula singură apărarea.

Astfel, instanța de

fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a

constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimații B.G.,

A.C. și A.C. nu au săvârșit vreun act material infracțional, nefiind întrunite

niciunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

sau tulburarea posesiei.

Înalta Curte, a

apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 220 C. pen. (intimați B.G. și A.C. și de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., (intimat A.C.) întrucât în

cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală a

intimaților.

Pe de altă parte,

deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă

intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a acestuia,

angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se dovedește

reaua-credință cu care acționează aceștia în scopul prejudicierii intereselor

unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura

subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte, a

apreciat că nu există indicii ale săvârșirii acestei infracțiuni, întrucât nu

se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către

funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimatul executor

judecătoresc și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

De altfel, criticile

recurentului petiționar reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală

adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și

demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

Așadar, pentru toate

aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală,

temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (3) din aceIași cod va obliga recurentul petiționar

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.G. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 18 martie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.