CASE OF SPAS AND VOYNA v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

07.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Not necessary to examine Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Pecuniary damage - Government to enforce the judgment debt;Costs and expenses award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SPAS AND VOYNA v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU SPAS ȘI VOYNA v. UKRAINE (Aplicația nr. 5019/03) JUGUL STREASBOURG 7 decembrie 2006 FINAL 07/03/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Spas și Voina v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), șederea ca o cameră compusă de: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Dna Jaeger Villiger, judecători și dna Westerdiek Secretarul Secțiunii, deliberat în privat la 13 noiembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 5019/03) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni ucraineni, dna Taisiya Timofeyeevna Spas și dna Tamara Vladimirovna Voina („reclamanții”), la 20 decembrie 2002. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 20 ianuarie 2006, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamanților către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1949 și, respectiv, 1953 și trăiesc în Kherson. Ele sunt foști angajați ai OJSC “Dnipro” („Dnipro”, în sensul Legii din 29 noiembrie 2001 „pentru introducerea unei acțiuni din Dnipro” ). La 16 octombrie 1996, Fondul de Stat a ordonat crearea societății subsidiare Dnipro „Energiya” ( „Susidiarul”, În diferite date, reclamanții au instituit proceduri civile în Curtea de district Komsomolsky din Kherson („Tribunalul de district”) împotriva Subsidiariei pentru achiziții salariale și alte plăți. La 16 ianuarie și 18 august 2001 și 11 martie 2002, Curtea de district a acordat UAH 5.161.07 [1] , UAH 2.490.74 [2] și UAH 1.167.60 [3] respectiv în favoarea dnei Spas. La 16 ianuarie și 16 iulie 2001 și 11 martie 2002, Curtea de District a acordat UAH 6.381 [4] , UAH 1.728.79 [5] și, respectiv, 602.24 [6] în favoarea dnei Voina. Hotărârile din favoarea reclamanților nu au fost apelate împotriva acesteia, au devenit definitive și s-au transferat în Serviciul Comsomolsky District Bailiffs („Bailiffs”) 10 La 27 aprilie 2001, Bailfii au atașat echipamentele subsidiare pentru vânzarea forțată. Cu toate acestea, vânzarea a fost anulată, după cum a aflat Bailfiffs că echipamentele au fost deținute oficial de Dnipro, deținute într-o taxă deținută și sub rezerva unei moratorii privind vânzarea forțată (a se vedea punctul 4 de mai sus). 11. La 2 noiembrie 2001, fiecare reclamant a primit UAH 300 [7] din premiile din cauza lor în temeiul hotărârilor din partea lor. 12. La 4 aprilie 2002, Curtea de Comerț Regională Kherson a declarat falimentul subsidiar și a ordonat lichidarea sa, care a fost finalizată până la 25 mai 2004. 13. Hotărârile din favoarea reclamanților rămân în mare măsură neexecutate. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Sokur c. Ucraina (nr. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA 15. Reclamanții se plâng de nerespectarea hotărârilor din partea Curții de District Komsomolsky din Kherson care au fost acordate în favoarea lor. 1 și 13 din Convenție care prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Guvernul a formulat obiecții, contestate de către reclamanți, în ceea ce privește epuizarea măsurilor interne similare celor deja respinse în o serie de hotărâri ale Curții privind neexecuția hotărârilor împotriva societăților deținute de stat (a se vedea, de exemplu, printre multe altele, Mykhaylenky și altele c. Ucraina , nr. 35091/02 și după §§ 38-40, ECHR 2004-XII și Sychev c. Ucraina . Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 17. Curtea concluzionează că cererea ridică chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond. Curtea nu constată motive de declarare inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să o declare admisibilă. II. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenție. 19. Reclamanții nu au fost de acord. 20. Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamanților au rămas neexecute pentru o perioadă considerabilă de timp. În mod notable, întârzierile privind executarea lor se situează între patru ani și nouă luni la cinci ani și unsprezece luni. 21. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție în mai multe cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Sokur Ucraina , citată mai sus §§ 36-37 și Sharenok c. Ucraina , nr. 35087/02, §§ 37-38, 22 februarie 2005). 22. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 23. Prin urmare, a fost o încălcare a art. 1 din Convenție. 24. Curtea nu consideră necesară în circumstanțele de examinare în temeiul art. 13 din Convenție aceeași plângere ca în temeiul articolului 1 (a se vedea Derkach și Palek c. Ucraina , nr. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004). III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamanții au solicitat datoriile hotărârilor nerezolvate din cauza lor și sume neespecificate de ajustare la În plus, fiecare reclamant a solicitat 20.000 EUR (20 de mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a susținut că aceste afirmații au fost exorbitante și nesubstanțiate și au preferat să-i lase Curtea să stabilească în mod echitabil premiile. 28. Curtea constată că, întrucât hotărârile din favoarea reclamanților rămân neexecute, Guvernul ar trebui să plătească reclamanților datoriile rămase pentru satisfacerea cererilor de prejudiciu material, respingând în continuare restul cererii pentru prejudiciu material ca fiind nesubstanțiate (compară și contrast, de exemplu Reynbakh c. Rusia , nr. 23405/03, § 34-35, 29 septembrie 2005 și Levin c. Rusia , nr. 33264/02, §§ 31-34, 2 februarie 2006). 29. Curtea consideră în continuare că reclamanții au suferit unele prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate. Cu toate acestea, sumele particulare solicitate sunt excesive. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie fiecărui reclamant suma de 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 30. Reclamanții au solicitat, de asemenea, suma globală de UAH 272.62 [8] în cheltuielile poștale și alte cheltuieli și au prezentat copii ale primirilor pentru serviciile poștale, copiate și similare. 31. Guvernul a oferit să plătească reclamanților UAH 224.30 [9] în acest capitol. 32. În ceea ce privește circumstanțele cauzei și argumentele părților, Curtea atribuie reclamanților suma globală de 45 EUR (50 de euro) pentru costuri și cheltuieli. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; deține că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenția, datoriile nerezolvate încă datorate acestora, precum și suma de 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) fiecărui reclamant în ceea ce privește prejudiciile morale și suma globală de EUR 45 (prezece cinci euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele [1] 1.008,21. [2] 507,96. [3] 260,96. [4] 1,246,64. EUR [5] 377,236. [6] EUR 134,58. [7] EUR 58,42. [8] EUR [9] EUR 36,32.