ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

Curtea de Apel București, prin încheierea

premergătoare de ședință din 30 noiembrie 2011, pronunțată în Dosar nr.

28424/3/2010, apreciind că există motive de amânarea pronunțării, a pus în

discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților,

dispunând în temeiul art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) având în vedere și dispozițiile art. 136 din același cod menținerea

stării de arest printre alții a recurenților inculpați din prezenta cauză.

Dispunând astfel,

instanța a constatat că inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea

din 15 aprilie 2010 apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că

sunt incidente cazurile prevăzute de art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen. -

măsură prelungită/menținută succesiv pe parcursul procesului penal până la

momentul actual - existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor

infracțiuni grave pedepsite peste 4 ani de închisoare, iar lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că

inculpații înarmați cu premeditare și pentru a intimida părțile vătămate și a

le determina astfel să părăsească spațiul închiriat pentru activități de

colectare a fierului vechi, au pătruns în imobilul din București, în timp ce

inculpatul minor M.I. asigura paza locului, au înjunghiat părțile vătămate

sustrăgându-le totodată sume de bani.

Prin Sentința nr.

961/F din 15 decembrie 2010 Tribunalul București, secția I penală, după

efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - 291 C. proc. pen.

cu respectarea dreptului la apărare și garanțiilor procedurale prev. de art.

170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. a fost confirmată săvârșirea

infracțiunilor amintite hotărându-se condamnarea inculpaților la pedepsele rezultante

de 7 ani și 6 luni închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, cu executare în

regim de detenție, soluției impusă verificărilor legale actuale în apel

potrivit art. 361 și urm. C. proc. pen.

Recursurile în termen

declarate împotriva încheierii amintite de inculpați cu solicitarea de a se

avea în vedere perioada relativ îndelungată a arestării preventive apreciată ca

depășind termenul rezonabil prev. de art. 5 parag. 2 lit. c) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a dispune revocarea măsurii preventive

amintite prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2)

C. proc. pen. temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat

sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) din C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Soluția de condamnare

în primă instanță a inculpaților la pedepsele rezultante de 7 ani și 6 luni

închisoare și respectiv de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție,

atestă că temeiurile ce au determinat arestarea lor preventivă subzistă în

continuare și impun menținerea măsurii amintite potrivit dispozițiilor art. 160

alin. (3) C. proc. pen. astfel cum corect a constatat instanța de apel.

În plus, condamnarea

în primă instanță, chiar nedefinitivă de către un tribunal competent, justifică

menținerea arestării preventivă a inculpaților pentru temeiul nou prevăzute de

art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „dacă este

obținut legal pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent".

Pe de altă parte

evaluarea concretă asupra caracterului rezonabil al duratei privării de

libertate mai are în vedere pe lângă gravitatea faptelor și probele potrivit

cărora inculpații sunt presupușii autori al infracțiunilor, pentru care au fost

condamnați de prima instanță existând date că lăsarea lor în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare, aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

160

b

alin. (2) C. proc. pen. solicitată de recurenții inculpați este

nejustificată, încheierea atacată fiind legală și temeinică.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații recurenți vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.T.M. și S.M. împotriva Încheierii din 30

noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 28424/3/2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, azi 13 decembrie 2011.