ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 25 iulie 2011, contestatorul C.G. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr.3085 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând reaprecierea sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și exonerarea de la plata acestei sume la care a fost obligat prin hotărârile judecătorești. La instanța supremă, contestatorul a depus mai multe acte în susținerea și dovedirea cererii. Contestația la executare este nefondată. Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma cererii formulate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus in executare o hotărâre care nu era definitiva; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit ‚în cursul executării.” Se constată așadar că, în cauză motivele invocate de contestator nu se regăsește între cele expres și limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, contestația la executare formulată de contestator este nefondată și urmează a se respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 3085 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2011.