ÎCCJ, Decizia nr. 71/2011

Asupra

contestației la executare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 560 din 18

martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva

Rezoluției nr. 1138/ P din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

A fost

menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, recurs care a

fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 910 din 7 decembrie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, cu obligarea

recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea

că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză de procuror nu

rezultă indicii ale săvârșirii vreunei fapte penale de către judecătorii V.D.,

B.I. și M.I., intimații soluționând cauza cu care au fost investiți potrivit

dovezilor administrate de părți pe care le-au evaluat și interpretat conform

dispozițiilor legale în materie, hotărârea reflectând convingerea acestora

formată în urma examinării obiective a probelor din cauza dedusă judecății și

fiind motivată în fapt și în drept.

Prin cererea

introdusă la 11 februarie 2011, contestatorul C.I. a formulat contestație la

executare împotriva Deciziei nr. 910 din 7 decembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și justiție, completul de 9 judecători, solicitând diminuarea

cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

Analizând

actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestație

la executare formulată de contestatorul C.I. este inadmisibilă.

Contestația la

executare este un mijloc jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează

anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale

definitive.

Analizându-se

hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că

potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestația contra executării

hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus

în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare;

c) când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo

împiedicare la executare;

d) când se

invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul

executării".

Se constată

așadar că, în cauză, motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele

expres și limitativ prev. de dispozițiile. art. 461 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispozițiile legale privind

lămurirea hotărârii, cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) din același

cod.

Totodată, Codul

de procedură penală reglementează posibilitatea contestației privitoare la

dispozițiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv,

contestația privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).

Rezultă,

așadar, că în ceea ce privește cheltuielile judiciare, Codul de procedură

penală nu cuprinde dispoziții referitoare la posibilitatea formulării unei

contestații la executare, neputându-se aplica prin analogie dispozițiile art. 463

sau art. 464 C. proc. pen., menționate anterior.

În consecință,

contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă și urmează

a fi respinsă ca atare.

În baza art. 192

alin. (2) Cod de procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.I. împotriva

Deciziei nr. 910 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 4632/1/2009.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 martie 2011.