ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei

penale de față constată:

Prin rezoluția

din 10 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției

emisă în dosarul nr. 286/P/2010 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii Z.C.C. - fost prim procuror al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sânnicolau Mare și S.C.G. - primar al comunei Teremia Mare,

cercetați sub aspectul infracțiunilor de luare și, respectiv, dare de mită

prevăzute de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

și art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut de

către procuror că cercetările efectuate în cauză au avut la bază denunțul

formulat de numitul L.L.M. privind implicarea magistratului Z.C.C. - fost prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare în soluționarea

unui dosar penal în care era cercetat S.C.G., primar al comunei Teremia Mare.

Potrivit

denunțului, persoana cercetată i-ar fi cerut denunțătorului să intervină, prin intermediul

lui D.F., pe lângă magistratul Z.C.C., în scopul obținerii unei soluții

favorabile.

Subsecvent

solicitării din 5 aprilie 2008 formulată de S.C.G., la data de 5 aprilie 2010,

denunțătorul s-ar fi întâlnit într-un restaurant din orașul Sânnicolau Mare cu

magistratul Z.C.C., care după ce a fost informat cu privire la dosarul penal

nr. 1014/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, a

pretins pentru soluționarea favorabilă a acestuia suma de 700 EURO.

Pe baza actelor

premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a concluzionat că nu există

probe certe în sensul că magistratul denunțat ar fi pretins ori acceptat

primirea vreunei sume de bani în scopul rezolvării într-un anume fel a cauzei

penale în care era cercetat primarul comunei Teremia Mare.

S-a reținut în

acest sens că dialogul ambiental purtat între denunțător și numitul D.F.

infirma pretinsa pretindere sau acceptare a vreunei sume de bani de către

magistrat, rezultând că, dimpotrivă, magistratul în caz refuzase să vorbească

despre situația dosarului penal și respinsese neechivoc primirea vreunei sume

de bani pentru a interveni pe lângă procurorii implicați în instrumentarea

anchetei.

Cu toate

acestea, în aceeași zi, denunțătorul a comunicat persoanei cercetate că

magistratul în cauză ceruse suma de 700 EURO pentru rezolvarea problemei.

Cu ocazia

audierii sale, S.C.G. a declarat că denunțătorul a fost cel care se oferise să

intervină pe lângă magistrat în scopul obținerii unei soluții favorabile în

dosarul în care era cercetat, însă, personal a refuzat orice demers din partea

denunțătorului, inclusiv solicitarea privind remiterea sumei de 700 EURO pentru

magistrat.

Tot astfel, D.F.

a negat că ar fi intervenit pe lângă magistrat în vederea soluționării vreunei

cauze penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau

Mare.

Ca urmare,

procurorul de caz a constatat că acuzația de mită formulată în cauză nu era

susținută probator, lipsind orice dovadă privind pretinsa influențare a

anchetei de către magistratul cercetat.

Rezoluția

procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul șef al Secției de

combatere a corupție - Direcția Națională Anticorupție de către făptuitorul Z.C.C.,

invocându-se omisiunea de luare a măsurilor procesuale corespunzătoare în

vederea cercetării denunțătorului L.L.M. sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 259 Cod și greșita încadrare juridică dată faptei ce formase obiectul

acuzațiilor pentru care fusese cercetat.

Plângerea

astfel formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 31

ianuarie 2011 a procurorului șef al Secției de combatere a corupție - Direcția

Națională Anticorupție emisă în lucrarea nr. 69/11-2/ 2011.

Nemulțumit de

soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, la data de 14 februarie 2011,

făptuitorul Z.C.C. a formulat plângere la instanță, conform art. 278/1 C. proc.

pen., solicitând infirmarea rezoluției de neurmărire penală adoptată în

privința denunțătorului L.L.M. și schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. referitor la fapta pentru care

fusese cercetat.

Plângerea a

fost adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrată pe rolul

Secției penale sub nr. 1372/1/2011 din 17 februarie 2011.

În ședința

publică de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de

necompetență materială a instanței în soluționarea plângerii de față,

arătându-se că, în raport de gradul profesional al magistratului vizat de

soluția de neurmărire penală, competența de soluționare a cauzei în primă

instanță nu revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Asupra

excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale dată de procuror se soluționează de judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Pe de altă

parte, prin dispozițiile art. 28/1 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea

curților de apel competența de soluționare în primă instanță a cauzelor privind

infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de

procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Or, în speță,

cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse fapte de corupție săvârșite și

de petentul făptuitor Z.C.C., fost magistrat procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare.

În raport de

cele arătate și dispozițiile legale menționate, fiind totodată incidente și

prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se constată că instanței

Curții de Apel Timișoara în revine competența de soluționare a plângerii

formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 10 ianuarie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, emisă în dosarul nr. 286/P/2010,

potrivit regulilor care reglementează competența după calitatea persoanei.

Așa fiind, în

temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat

cu art. 28/1 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune

trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiționarul Z.C.C. la Curtea

de Apel Timișoara spre competență soluționare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza

privind plângerea formulată de petiționarul Z.C.C. împotriva rezoluției nr. 286/P/2010

din 10 ianuarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției la

Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 iunie 2011.