ÎCCJ, Secția penală

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie, secția de combatere a corupției, din 27 octombrie 2010, inculpatul Z.C.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în vara anului 2009, a acceptat promisiunea unei recompense bănești de la martorul T.Z.P.D., angajat al SC S.G. SRL, în scopul de a intermedia, prin traficarea influenței pe care o are prin prisma relațiilor de prietenie, precum și din poziția sa de prim-procuror, pe lângă R.C.I., manager al SC Z.I. România SRL, încheierea unui contract de prestări servicii de pază între SC S.G. SRL - prestator și SC Z.I. România SRL - beneficiar, iar ulterior a primit, în baza acestei înțelegeri, în tranșe lunare, suma totală de 4.500 euro, în perioada aprilie-septembrie 2010. S-a reținut că, la data de 9 iunie 2010, organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-au sesizat din oficiu, în temeiul art. 221 C. proc. pen., cu privire la săvârșirea de către Z.C.C. a unor fapte de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000. În fapt, prezenta cauză penală s-a constituit ca urmare a unui denunț formulat la 9 aprilie 2010 de numitul L.L.M. cu privire la implicarea magistratului Z.C.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, în comiterea unor fapte de corupție în legătură cu un dosar penal care îl privea pe numitul S.C., dosar instrumentat de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare. În baza actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, prin încheierea nr. 14 din 19 aprilie 2010, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de Z.C.C., S.C. și L.L.M., precum și a înregistrării audio-video a comunicărilor purtate în mediul ambiental între persoanele anterior menționate, precum și cu alte persoane, în legătură cu faptele ce fac obiectul cauzei. Autorizația a fost emisă pe o perioadă de 28 de zile, de la 19 aprilie 2010 până la 16 mai 2010, fiind ulterior prelungită cu 30 de zile, începând cu 17 mai 2010 până la 15 iunie 2010, conform încheierii nr. 20 din 14 mai 2010, emisă de aceeași instanță. Din analiza înregistrărilor ambientale realizate în biroul situat în clădirea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, utilizat de magistratul Z.C.C., prim-procuror, a rezultat existența a două situații de fapt cu posibil caracter infracțional, petrecute la data de 13 mai 2010. Astfel, inculpatul Z.C.C. a primit vizita numitului F.M., viceprimarul orașului Sânnicolau Mare, acesta solicitându-i sprijin în soluționarea favorabilă a unui dosar privind pe numitul T.T., conducător auto în cadrul Primăriei, implicat în agresarea unor persoane. De asemenea, s-a constatat că, în aceeași zi, o persoană neidentificată la acel moment (însă identificată ulterior în persoana martorului T.Z.P.D.) i-a înmânat inculpatului Z.C.C. un plic în care se găsea suma de 4.200 RON, din discuțiile purtate între cei doi reieșind că scopul remiterii banilor era acela de intermediere a unor afaceri cu Primăria Sânnicolau Mare, persoana respectivă desfășurând activități de pază și protecție printr-o firmă specializată și fiind interesată de realizarea unor legături de afaceri cu primarul din localitate, în scopul obținerii mai multor contracte pentru obiective de pază precum școli, spitale, primărie etc. După primirea banilor, inculpatul Z.C.C. l-a asigurat pe interlocutor că va discuta cu primarul ori cu viceprimarul, după care discuțiile dintre cei doi au continuat în legătură cu punerea în practică a unor afaceri în domeniul salubrizării, inculpatul Z.C.C. arătând că se așteaptă la un profit de 2.000 euro lunar. În declarația cu caracter de denunț dată în fața organelor de urmărire penală la data de 27 iulie 2010, precum și în declarația de martor dată la 8 septembrie 2010, martorul T.Z.P.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul Z.C.C. în vara anului 2009, când mai mulți agenți ai firmei SC S.G. SRL, pe care martorul o reprezintă în calitate de director zonal, au fost implicați în prinderea unor hoți, context în care aceștia au fost audiați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare. În aceste împrejurări, martorul l-a transportat pe inculpat cu autoturismul personal la sediul Parchetului, timp în care a purtat cu acesta unele discuții privitoare la afacerile derulate de firmă, precum și la interesul încheierii unor contracte pentru asigurarea pazei cu diverse firme din zonă. Martorul T.Z.P.D. a declarat că inculpatul Z.C.C. i-a comunicat, cu acel prilej, că îl poate pune în legătură cu unul dintre reprezentanții firmei Z. și „poate pune o vorbă bună" pentru perfectarea unui contract cu această firmă, cunoscând că firma care asigura paza la acel moment urma să finalizeze contractul aflat în derulare. Din contextul aceleiași discuții, martorul a înțeles că inculpatul era foarte bun prieten cu directorul firmei Z., martora R.C.I. Martorul T.Z.P.D. i-a răspuns inculpatului că este interesat de propunere și că, dacă îi va ajuta să încheie un contract, „nu vor rămâne datori" (făcând referire la firmă și la reprezentanții acesteia). Aceste discuții au fost reluate în mai multe rânduri, martorul T.Z.P.D. percepând de fiecare dată tonul foarte sigur cu care inculpatul îi transmitea să stea liniștit, pentru că se va încheia contractul de pază. În cadrul unora dintre aceste discuții, inculpatul l-a asigurat pe T.Z.P.D. că va vorbi cu R.C.I., pentru a încheia contractul pe o perioadă de 3-4 ani. Astfel, la începutul anului 2010, inculpatul Z.C.C. l-a contactat pe T.Z.P.D. și i-a comunicat, cu ocazia unei discuții avută la biroul său de la Parchet, că a discutat cu martora R.C.I. și că poate merge la discuții cu firma Z., în sensul de a prezenta o ofertă pentru încheierea unui viitor contract. Din discuția purtată cu această ocazie cu inculpatul Z.C.C., martorul a înțeles că acesta are o relație foarte bună cu numita R.C.I. și că, în urma intervențiilor sale, totul va fi „Ok", firma Z. urmând să încheie contractul cu SC S. De asemenea, inculpatul Z.C.C. i-a solicitat martorului să îl anunțe ce a rezolvat cu directoarea firmei Z. În perioada februarie-martie 2010, după discutarea detaliilor contractului între SC Z. și SC S., martorul T.Z.P.D. a reluat discuția cu inculpatul Z.C.C., în legătură cu pretențiile acestuia pentru sprijinul acordat la încheierea contractului, precizarea martorului fiind că acest subiect a mai fost discutat și în perioada dintre depunerea ofertei și încheierea contractului. Inculpatul Z.C.C. a răspuns că lasă la aprecierea martorului cuantumul și modalitatea de plată, iar la întrebarea martorului T.Z.P.D. dacă dorește o sumă de bani care să-i fie plătită o singură dată sau dorește o plată lunară, la o zi sau două după efectuarea plății de către Z. către S., pe toată durata contractului, preconizată la 36 de luni, inculpatul Z.C.C. a arătat că preferă varianta plății lunare. La jumătatea lunii martie 2010, la scurt timp după încheierea contractului, firma de pază S. a început să-și desfășoare efectiv activitatea la firma Z., iar în jurul datei de 10-12 aprilie 2010 s-a făcut prima plată pentru prestațiile efectuate. La o zi sau două după efectuarea plății, martorul T.Z.P.D. l-a contactat pe inculpat, cu care s-a întâlnit la biroul acestuia, spunându-i că s-a făcut plata și înmânându-i un plic în care se afla suma de 500 de euro. Cu această ocazie, martorul i-a spus inculpatului că suma este numai pentru o jumătate de lună și l-a întrebat dacă este bine, inculpatul răspunzând afirmativ. Astfel, a rămas stabilit ca inculpatul Z.C.C. să primească lunar suma de 1.000 de euro, pe toată perioada derulării contractului. În baza acestei înțelegeri, martorul T.P.D. i-a remis inculpatului Z.C.C. și în lunile mai, iunie și iulie câte 4.200 RON, echivalentul a 1.000 de euro. Sumele respective au fost înmânate în biroul inculpatului, cu excepția lunii iunie, când inculpatul s-a întâlnit cu martorul în fața blocului unde locuiește, suma de bani fiindu-i remisă în autoturismul martorului. La data de 1 august 2010, inculpatul Z.C.C. a plecat în concediu, stabilind cu T.Z.P.D. ca următoarea tranșă de bani, aferentă lunii august 2010, să-i fie remisă după întoarcerea din concediu. La data de 23 august 2010, inculpatul l-a contactat telefonic pe martor, acesta nerăspunzând, astfel că l-a apelat ulterior, prilej cu care inculpatul i-a comunicat că s-a întors din concediu, martorul spunându-i că tocmai ce a plecat în concediu, că știe că trebuie să rezolve cu „datoria", stabilind să se întâlnească după ce și T.Z.P.D. se va întoarce din concediu. Cu acea ocazie, inculpatul i-a spus martorului că trebuie să discute, întrucât a apărut o problemă legată de un agent de pază care își desfășoară activitatea la firma Z. La data de 8 septembrie 2010, martorul l-a contactat telefonic pe inculpatul Z.C.C., comunicându-i că va veni în ziua respectivă la biroul acestuia. Cu ocazia acestei ultime întâlniri, inculpatul i-a relatat martorului că ar avea o nemulțumire în legătură cu serviciile prestate de firma S., fără a indica nume sau situații complete. Cu acest prilej, martorul T.Z.P.D. i-a înmânat inculpatului un plic conținând suma de 1.000 de euro, reprezentând suma aferentă lunii august.

S-a apreciat de către procuror că aspectele relatate de martorul denunțător T.Z.P.D. sunt confirmate atât de înregistrările audio-video ale convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, cât și de declarații ale martorilor audiați în cauză, precum și de înscrisurile atașate la dosar. Astfel, din exploatarea autorizațiilor nr. 31 din 19 aprilie 2010, 32 din 19 aprilie 2010, 33 din 19 aprilie 2010, 34 din 19 aprilie 2010, 35 din 19 aprilie 2010, 50 din 14 mai 2010, 62 din 11 iunie 2010, nr. 76 din 21 iulie 2010, nr. 93 din 13 august 2010, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție au rezultat următoarele: La data de 13 mai 2010, în intervalul orar 12.16.30-12.44.20, martorul T.Z.P.D. i-a înmânat inculpatului Z.C.C., în biroul acestuia, un plic în care se găsea suma de 4.200 RON. Scopul pentru care au fost primiți de inculpat banii respectivi este cel arătat anterior, respectiv pentru intermedierea unor afaceri, rolul inculpatului Z.C.C. fiind acela de a trafica influența pe care o avea prin prisma relației de prietenie, precum și din poziția sa de prim-procuror, asupra martorei R.C.l., manager al SC Z.I. România SRL. Imediat după primirea banilor, inculpatul a chemat o persoană, cu apelativul L., identificată ulterior în persoana martorului I.L., conducător auto la unitatea de Parchet, solicitându-i acestuia să meargă și să cumpere 1.000 de euro, înmânându-i plicul primit de la martorul T.Z.P.D. și menționând: „Că ai patruzeci și două de milioane, o mie de euro, te rog!". Conform imaginilor video, în intervalul dintre momentul primirii plicului și momentul înmânării acestuia lui I.L., inculpatul nu a adăugat în conținutul acestuia vreo altă sumă de bani. Cu ocazia acestei discuții, inculpatul i-a spus interlocutorului său: „am zis că mă-ntâlnesc și cu C. astăzi, dar nu mă simt grozav!", făcând referire la martora R.C.I. Din aceeași discuție a reieșit că întâlnirea cu R.C.I. a fost amânată pentru lunea următoare, inculpatul spunând următoarele: „și atuncea luni o să stabilim (...) Și o punem și cu curățenia. Eu aș mai vrea măcar asta de preluat, deșeuri (...) Că, dacă punem bazele acuma (...) anul ăsta, astea sunt afaceri care durează, o să dureze ani de zile! (...) Să iasă măcar o mie, două mii de euro pe (...) Păi, eu așa o să-i spun: Mă C., dă (...) Trebuie să-mi dai și mie ceva, că acuma, uite, pe reducerile astea (...)". Este de subliniat faptul că inculpatul urmărea facilitarea, prin exercitarea influenței asupra aceleiași persoane, R.C.I., a încheierii și a altor contracte între S. și Z., în schimbul primirii unor beneficii materiale. Interesul inculpatului pentru astfel de intermedieri a rezultat și din întrebarea pusă martorului: „și, în afară de curățenie și asta, cam ce ar mai externaliza Z.-ul. În continuare, conform imaginilor video, în birou a intrat numitul I.L., care i-a înmânat inculpatului mai multe bancnote în monedă euro. La data de 3 iunie 2010, la ora 10.54.57, martorul T.Z.P.D. I-a contactat telefonic pe inculpat, pentru a-i comunica că firma ce urma să preia serviciile de curățenie de la Z. este înființată și că „este păcat să pierdem timpul", inculpatul răspunzând: „păi, și eu sunt la fel de interesat (...)". O discuție telefonică avută la 14 iunie 2010, ora 18:32, confirmă poziția de intermediar a inculpatului Z.C.C., care, contactându-l pe T.Z.P.D., îi relatează că este la sediul firmei SC Z.I. România SRL împreună cu C.R. și că este necesară o întâlnire. Dialogul relevant este următorul: T.Z.P.D.: „Sigur vin! Ce vă rog: dacă tot sunteți cu dânsa, poate vorbiți cu dânsa de chestia aia cu curățenia. Z.C.C.: Da, aia a picat. E altceva. T.Z.P.D.: A picat aia? Z.C.C.: Da, da! T.Z.P.D.: Am înțeles. Și o (...). Z.C.C.: E (...) e (...) e dată, am vorbit. E altceva. T.Z.P.D.: Am înțeles. Păi, haideți că vorbim mâine atunci! Z.C.C.: Tre (...) Tre să veniți, că e altceva, T.Z.P.D.: Am înțeles. Mâine sunt acolo, mâine la zece sunt acolo". O altă convorbire telefonică din 16 iunie 2010 confirmă că T.Z.P.D. s-a întâlnit cu inculpatul Z.C.C. la domiciliul acestuia din urmă, unde i-a remis o altă sumă de bani tot în legătură cu intermedierea contractului. Dialogul relevant este următorul: „T.Z.P.D.: „Să trăiți! Z.C C.: Sunt pe drum, ca să zic așa (...). T.Z.P.D.: Ha, ha, ha! Am înțeles! Z.C.C.: în juma de oră îs în fața blocului. T.Z.P.D.: Am înțeles. În jumătate de oră ne vedem în fața blocului. Z.C.C.: Bun. Toată stima!" La numai două minute după această discuție, mai exact la ora 14:46:03, martorul T.Z.P.D. confirmă unui apropiat al său, B.B.V., că urmează să se întâlnească cu inculpatul Z.C.C., folosind pentru acesta apelativul „V.". Dialogul dintre cei doi a fost următorul: T.Z.P.D.: „Da. Mă duc să mă văd cu V., că m-a sunat acum că (...). B.B.V.: Îi arde de bani! T.Z.P.D.: Îti dai seama! B.B.V.: îhîm! Bine. T.Z.P.D.: Nu e (...) știi că (...). B.B.V.: Bă vorbește de (...) de curățenie, mă! T.Z.P.D.: Păi (...) normal că vorbesc, că mă duc acum la el". În data de 16 iunie 2010, în jurul orei 15:10, martorul T.Z.P.D. se afla în apropierea domiciliului inculpatului, iar la ora 15:31:53, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora S.A., grefier șef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, după care aceasta l-a sunat de la postul telefonic al Parchetului, inculpatul solicitându-i să vorbească cu M. (patronul unei case de schimb valutar) pentru a cumpăra 1.500 de euro. Deși inculpatul a folosit drept pretext pentru justificarea provenienței banilor faptul că încasase salariul (pe data de 13 lunii - n.n.), este certă existența unei legături între primirea banilor de la martorul T.Z.P.D. și solicitarea de a cumpăra euro, așa cum a procedat și cu prilejul precedentei primiri a banilor. De asemenea, în data de 13 iulie 2010, în jurul orei 14:00, cei doi s-au întâlnit pe raza localității Sânnicolau Mare, unde Z.C.C. a primit suma de 4.200 RON. Astfel, la 12 iulie 2010, ora 7.44.13., martorul T.Z.P.D. a purtat o conversație telefonică cu martorul B.B.V., acesta din urmă anunțându-l că „i-a băgat banii pentru V.", „patru mii trei sute". La finalul discuției, T.Z.P.D. a confirmat că va merge să ridice banii ce urmau a fi remiși inculpatului: „Bine, mă! Hai că o să mă și duc să-i scot lui V. banii să-i dau, vorba ta, să scăpăm de-o grijă!". La ora 9.36.06, martorul T.Z.P.D. l-a apelat pe inculpatul Z.C.C., dialogul fiind următorul: Z.C.C.: O, toată stima! Chiar ziceam că ar trebui să ne vedem! T.Z.P.D.: Păi, trebuie să ne vedem astăzi, neapărat! Z.C.C.: La (...) la muncă, la muncă! T.Z.P.D.: Și eu tot la muncă sunt. Întârziați mult astăzi pe la Sânnicolau? Că nu știu dacă reușesc să ajung acolo. Z.C.C.: Aa (...) Astăzi îi un pic cam problematic, da nu (...) nu mai bine ne vedem mâine? T.Z.P.D.: Ba da, ba (...) ba da! Z.C.C.: Hai să ne vedem mâine atuncea! La data de 13 iulie 2010, orele 10.23.59, martorul T.Z.P.D. l-a apelat pe inculpatul Z.C.C., acesta întrebându-l pe martor dacă vine în ziua respectivă la Sânnicolau, martorul răspunzându-i că în jurul orei 11.30-12 pleacă spre el. Ulterior, conform imaginilor video, între orele 14.35.00-14.36.30, inculpatul Z.C.C., intrând în incinta biroului de la sediul Parchetului, a purtat un dialog, în biroul său, cu martorul I.L., conducător auto, căruia i-a înmânat mai multe bancnote, pe care anterior le introdusese în portofel, luându-le de pe biroul său, în scopul de a merge să cumpere 1.000 de euro. Suma totală înmânată martorului a fost de 4.250 RON. S-a reținut că este cert faptul că banii respectivi nu proveneau din salariu, așa cum a încercat să sugereze cu ocazia audierii martorul I.L., deoarece chiar inculpatul, înainte de a-i înmâna banii martorului, a întrebat-o pe grefiera șefă S.A. dacă au intrat banii (ziua de 13 este data încasării salariilor în Ministerul Public). Într-o convorbire telefonică avută la data de 23 august 2010, inculpatul și martorul T.Z.P.D. Ș au discutat în legătură cu „datoria" pe care o are T.Z.P.D. față de inculpatul Z.C.C., respectiv tranșa aferentă lunii august 2010, cei doi stabilind să se vadă după data de 5 septembrie 2010, când T.Z.P.D. urma a reveni din concediu. În cursul săptămânii 30 august - 4 septembrie 2010, T.Z.P.D. a fost contactat telefonic de inculpat, nerăspunzându-i, întrucât se afla în străinătate. La data de 6 septembrie 2010, urmare a apelului telefonic al inculpatului, martorul T.Z.P.D. l-a contactat pe acesta, stabilind să se întâlnească la 8 septembrie 2010 sau 9 septembrie 2010. Scopul acestei întâlniri era acela de remitere către inculpat a tranșei de 1.000 euro aferente lunii august 2010. La data de 8 septembrie 2010, inculpatul Z.C.C. și martorul T.Z.P.D. au avut o ultimă întrevedere la biroul inculpatului din sediul Parchetului, inculpatul primind cu acea ocazie de la martorul T.Z.P.D. suma de 1.000 euro, reprezentând tranșa aferentă lunii august. Dialogul purtat în mediul ambiental între inculpat și martor, începând cu ora 12.55.24, a avut următorul conținut: „Z.C.C.: Mergem să mâncăm ceva? T.Z.P.D.: Ăă (...) Z.C.C.: Cum îi la mare, în TURCIA, la (...)? T.Z.P.D.: Cum? A (...)! Z.C.C.: Nebunie! T.Z.P.D.:Păi, da!? Ăă...Hai să (...). T.Z.P.D.: Să nu se supere, da (...). Z.C.C.: Nu. T.Z.P.D.: Na, știți cum e! Z.C.C.: Da. T.Z.P.D.: Ăă (...). Z.C.C.: Eu de ce am spus că eu vreau (...) acuma, eu am amânat să mă (...) să mă întâlnesc cu C. T.Z.P.D.: Da. Z.C.C.: Ăă (...) Ei tot or venit la mine că: „Domne, că (...)" Deci, bănuiala care este? Că...no avem acuma niște investigații făcute acolo, da? T.Z.P.D.: Da, da, da. Z.C.C.: Că se scoate din greu și s-a scos și pe vremea Iu' (...) înainte și ăștia zic că (...). T.Z.P.D.: Păi, bun, da modalitatea (...). Z.C.C.: Și ăștia zic că (...) c-au preluat și actualii (...) T.Z.P.D.: Nu. Ai mei, vă spun exact că nu. Z.C.C.: Da? Acuma ăsta D., rămâne între noi, da? Deci, ăsta (...). T.Z.P.D.: Da, da. Z.C.C.: l-a băgat la asta, Iu' C. că nu-i de încredere băiatu', omu'(...) Cum îl cheamă? Șefu'(...) T.Z.P.D.: C.? Z.C.C.: Da, șefu' de dispozitiv. T.Z.P.D.: Deci, eu pe ăla îl am (...) îl am din nouăzeci și opt. Z.C.C.: Acuma, noi avem niște lucruri ăă (...) în derulare într-un dosar. T.Z.P.D.: Îhî! Z.C.C.: Eu sper (...) Doamne ferește, deci, îi avem sub (...) din toate punctele de vedere. T.Z.P.D.: Am înțeles! Z.C.C.: Tehnic și operativ. T.Z.P.D.: Da, da, da, da, da. Z.C.C.: Că îs vreo câțiva și din Arad, e unul care se ocupă și cu trafic de țigări și care vând și bunuri d-astea (...). T.Z.P.D.: Îhî! Îhî! Z.C.C.: D-astea ( ...) neinteligibil...cu...neinteligibil... Nu știu ce! T.Z.P.D.: Am înțeles! Am înțeles! Da, da, da. Cred că-s scumpe! Z.C.C.: îs scumpe! Ăă (...) eu sper să (...) nu (...) dracu', să nu pice vreunu de la pază. T.Z.P.D.: Nu. Și dacă pică (...) n-am nici (...). Z.C.C.: Da' ce se poate face? Mutați (...)? Ăă (...). T.Z.P.D.: Nu, nu, nu. Deci, nu, haideți să ne înțelegem. Dacă al meu e implicat (...). Z.C.C.: Eu (...) eu ce i-am spus Iu' asta? Că ea ce zice? „Bă, vă ocupați voi, eu ce te rog". T.Z.P.D.: Da. Z.C.C.: „Să (...) ăă (...) Dă-mi un pic de(...)"...neinteligibil. T.Z.P.D.: îhî! T.Z.P.D. (continuă dialogul ambiental - n.n.): Nu, deci, haideți să ne înțelegem! Dacă se dovedește implicarea unui agent d-al meu vreau (...) Deci, îi rupem (...) Nu. Z.C.C.: Așa a spus asta (...). T.Z.P.D.: Pentru că altfel (...) Nu, nu, nu. Z.C.C.: Da, corect! Eu (...) care este? Pentru că eu vreau protejarea acestui contract. D-aia i-am și spus la C.: „Bă, care îi eu vorbesc și cu (...) neinteligibil (...) îi rupem gâtu', l-am terminat și l-am (...)". T.Z.P.D.: Da' nu (...) da' nici (...)da' știți foarte clar că n-am taină. Nu. Z.C.C.: Asta e! T.Z.P.D.: Și apropo de asta, deci, haideți să ne înțelegem, noi când am (...) deci, știți foarte bine discuția, da? Z.C.C.: Da. T.Z.P.D.: V-am spus clar că dacă ne ajutați nu rămânem datori, că v-am simțit un pic cam supărat la telefon și acuma, îmi cer scuze că s-a întârziat (...). Z.C.C.: Nu, nu e nicio problemă! Nu (...) Pro (...). T.Z.P.D.: Da' la noi cuvântu' e cuvânt să știți, deci, nu (...). Z.C.C.: Nu e (...) nu e nicio problemă! Ăă (...) eu asta am zis, zic: „Mă, să nu fie C. prăpăd că (...)!". T.Z.P.D.: C., nu! Z.C.C.: D. a venit și-a tot băgat în cap la ăsta că (...). T.Z.P.D.: C. s-a luat de niște (...) ăă (...) oameni care, probabil, sunt protejați. Eu am avut o discuție cu doamna C. Ăă (...) și probabil c-a deranjat-o cineva. Z.C.C.: Se poate! Numai că, acuma, C. are totuși încredere în cuvântu' meu. Eu am și început deja, am preluat eu niște dosare de când am venit (...). T.Z.P.D.: Îhî! Z.C.C.: Am început urmărirea penală, deja, împotriva Iu' aia, l-am adus să-l văd și eu (...). T.Z.P.D.: Lu' aia cu (...) da, da, da, da. Z.C.C.: Da. L-am adus pe șefu' de secție aicea (...). T.Z.P.D.: Da. Z.C.C.: Am început un dosar (...) cu (...). T.Z.P.D.: Îhî! Z.C.C.: Tot prejudiciu de o sută cincizeci de mii de euro acuma. T.Z.P.D.: Îhî! Z.C.C.: Ăă (...) deja am discutat la I.P.J. Timiș de introducerea unor oameni (...) o să vedem! Mergem pe alte (...). T.Z.P.D.: Perfect! Șefu' (...)! Z.C.C.: Pe mine ce mă interesează: protejarea contractului, aia e cel mai important! T.Z.P.D.: Păi, dumneavoastră credeți că eu m-aș face de rahat? Păi, da' pentru mine contractu' ăsta e (...) ă (...) Auziți...eu vi i-am adus în euro. Nu-i (...). Z.C.C.: E perfect! T.Z.P.D.: Nu-i problemă, nu? Z.C.C.: Nu, este (...) absolut perfect eu mă duc și (...). T.Z.P.D.: Am înțeles! Z.C.C.: Mulțam fain! T.Z.P.D.: îhî, bine! Z.C.C.: Mersi! Deci, atunci, așa rămâne! T.Z.P.D.: îhî! Z.C.C.: Eu m-am mai dus la (...) neinteligibil. T.Z.P.D.: Păi, nu, ne vedem săptămâna viitoare, nu mai stau acuma. Z.C.C.: Îi mai mutăm, îi mai mutăm pe băieți, îi mai belim (...) Da' n-are rost! T.Z.P.D.: Bun, perfect! Z.C.C.: Deci, n-are rost! Pe de altă parte, pe de altă parte, clar preiau ceva de la Z. T.Z.P.D.: Am înțeles! Z.C.C.: Deci, clar preiau! T.Z.P.D.: Foarte bine! Z.C.C.: Ori deșeurile, ori (...) Și asta cât (...) cât mai repede, de la întâi. Și asta vreau s-o facem împreună. T.Z.P.D.: Păi, nu, nu, nu, nu! Atenție! îmi trebuie un pic de timp, trebuie utilaje. Z.C.C.: Deci, ceva oricum preiau. Și-atuncea ori (...) asta...ori...ă...Și mai avem încă ceva aicea pe...pe zonă că vorba aia este de (...) Va fi mult de lucru. T.Z.P.D.: Îhî (...). Z.C.C.: Având în vedere că vor fi tot felu' de (...). T.Z.P.D.: Am înțeles. Z.C.C.: Au ăștia la Primărie trei și cinci de milioane de (...). T.Z.P.D.: Pf (...) Ne vedem săptămâna viitoare, bine? Cu (...). Z.C.C.: Păi, nu mergem acolo la (...)? T.Z.P.D.: Vreau să (...) Vă rog! Vreau să ajung repede până la Z. și după aia m-aș duce până dincolo la (...) la (...). Z.C.C.: A, Ok! T.Z.P.D.: (...) la unguri să iau niște unguente pentru maică-mea, pentru picioare. Z.C.C.: Ok! T.Z.P.D.: E rău! Z.C.C.: Atu (...) Dar vreau să ne vedem săptămâna viitoare să stăm mai mult de povești. T.Z.P.D.: Ne vedem sigur. Cum să nu! Z.C.C.: Bun! Mersi mult! T.Z.P.D.: Să trăiți, numai bine! Z.C C.: Ne vedem, să trăiți!" La ora 13:26, după ce martorul T.Z.P.D. părăsea sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, organele de urmărire penală au intervenit și au pătruns în incinta biroului utilizat de inculpat, unde, în prezența martorilor asistenți C.C. și S.S., precum și a reprezentanților Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul a fost întrebat cu privire la sumele de bani pe care le deține asupra sa. Inculpatul a relatat că nu știe exact ce sume deține și că, ceva mai devreme, a venit în biroul său o persoană pe care o cunoștea și care i-a remis un plic conținând o sumă de bani, fără a ști cu exactitate cuantumul acesteia. Inculpatul a indicat primul sertar al biroului său ca loc unde a pus plicul primit. Examinându-se conținutul acestuia, s-a constatat că acesta conține suma de 1.000 euro, în patru bancnote de 100 euro și douăsprezece bancnote de 50 de euro. Procedându-se la examinarea în spectru UV a mâinilor și a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând inculpatului, s-a constatat prezența pe ambele mâini, precum și în zona buzunarelor și în partea din spate a pantalonilor, a urmelor de praf verde fluorescent. Anterior flagrantului, conform procesului-verbal din 8 septembrie 2010, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor primite de inculpat, precum și la marcarea criminalistică a plicului în care se aflau acestea, cu substanță chimică de culoare verde fluorescent, vizibilă în spectru UV, în interiorul plicului fiind înscrisă cu substanță scripturală de culoare albastră, vizibilă în spectru UV, mențiunea „Trafic". Suma de 1.000 de euro a fost pusă la dispoziție de martorul denunțător T.Z.P.D., fiind restituită după finalizarea activităților operative. Cu ocazia percheziției, au fost ridicate din biroul inculpatului mai multe înscrisuri ce priveau persoane din familia martorei R.C.I.: citație emisă la 22 iunie 2010, petent R.l.F., obiectul cauzei fiind plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, în original, precum și copii ale următoarelor acte: proces-verbal întocmit la 6 noiembrie 2008 de executorii judecătorești, la cererea creditorului R.l.S. și somație din aceeași dată adresată pârâtului M.I., contract de asistență juridică încheiat între cabinetul de avocat S.D. și R.C.I. și R.S., având ca obiect asistență juridică și reprezentare în procesul penal - urmărire penală, plângere penală formulată de R.l.S. ș.a. și adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prin prisma probelor aflate la dosarul cauzei, s-au evidențiat modalitățile prin care inculpatul a demonstrat ori a lăsat să se creadă că are influență asupra martorei R.C.I., calitatea acesteia de funcționar, înțelegerea anterioară efectuării actului de către funcționar, stabilită între inculpatul Z.C.C. și reprezentantul firmei S. cu privire la recompensarea materială a inculpatului pentru traficarea influenței în scopul obținerii unui contract, precum și pericolul social al faptei reținută în sarcina inculpatului. Martorul T.Z.P.D. a declarat, așa cum deja s-a arătat, că inculpatul Z.C.C. i-a comunicat, cu prilejul primei lor întâlniri, că îl poate pune în legătură cu unul dintre reprezentanții firmei Z. și „poate pune o vorbă bună" pentru perfectarea unui contract cu această firmă, cunoscând că firma care asigura paza la acel moment urma să finalizeze contractul aflat în derulare. Din contextul aceleiași discuții, martorul a înțeles că inculpatul era foarte bun prieten cu directorul firmei Z., martora R.C.I. Cu prilejul conversațiilor ulterioare, martorul a perceput existența unei poziții extrem de sigure adoptată de inculpat cu privire la posibilitatea încheierii contractului de pază între cele două firme. Relatarea de către inculpat a unor amănunte din activitatea derulată de firma Z., a fost o împrejurare de natură a crea convingerea martorului cu privire la existența unei legături strânse între inculpat și persoane din conducerea respectivei societăți. Cel mai important este însă faptul că inculpatul Z.C.C. avea funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, instituția la care activa având în instrumentare mai multe cauze penale în care SC Z.I. România SRL, cu sediul în localitatea Sânnicolau Mare, avea calitatea de persoană vătămată. Acest lucru era cunoscut și de martorul T.Z.P.D., care a declarat că atât din interiorul firmei, cât și din verificări personale, aflase că se comiseseră mai multe sustrageri de materii prime și că directoarea R.C.I. nu era mulțumită de serviciile de pază, fapt ce i-a fost confirmat și de inculpat. Așadar, inculpatul a lăsat să se creadă că, din poziția de prim-procuror al instituției la care SC Z. avea cauze penale și interese în recuperarea unor prejudicii, ar putea influența unele decizii ale conducerii firmei. Martorul B.B.V., asociat la SC S.G., a relatat, în declarația cu caracter de denunț dată la 27 iulie 2010, cât și la audierile ulterioare, că a aflat de la martorul T.Z.P.D. că s-a obținut contractul având ca obiect prestare servicii de pază cu SC Z.I. România SRL în urma intervenției directe a inculpatului Z.C.C. pe lângă directorul R.C.I., cu care avea o relație foarte bună. Tot de la martorul T.P., B.B.V. a aflat că procurorul Z.C.C. este influent în zonă și că îi putea ajuta și în obținerea altor contracte. Martorul a precizat că influența de care face vorbire se referă, atât în opinia sa, cât și a lui T.Z.P.D., cu care a discutat, la poziția profesională pe care inculpatul o avea în zonă, respectiv aceea de prim-procuror. Martora S.A., grefier șef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, a declarat că inculpatul Z.C.C. și martorul T.Z.P.D. luau masa împreună la hotelul-restaurant Z., al cărui manager era R.C.I. Pe lângă declarațiile date de martorii T.Z.P.D., B.B.V. și S.A., traficarea influenței de către inculpat pe lângă R.C.I. transpare, ca o continuare a activității infracționale desfășurată anterior perfectării contractului, și din ansamblul conținutului interceptărilor convorbirilor telefonice și ambientale monitorizate purtate cu martorul T.Z.P.D., inculpatul făcând tot timpul referire la contactele și întâlnirile sale cu R.C.I. În acest sens este discuția ambientală, purtată la 27 iulie 2010 de inculpat cu T.Z.P.D., parte a dialogului fiind după cum urmează: „T.Z.P.D.: Și de asta v-am întrebat și de doamna C. Dacă (...) A (...) Dacă tot am intrat cu paza și merge bine (...) Z.C.C.: Da! T.P.D.: ați văzut că (...) Adică ați văzut! Că dumneavoastră ați vorbit. Vorbiți și pentru chestia cu ă (...) Căratul de deșeuri! Z.C.C.: Am înțeles!". Astfel, inculpatul Z.C.C. a demonstrat că, atât prin prisma unei relații de prietenie, cât și prin poziția profesională deținută, are influență asupra martorei R.C.I. pentru a o determina să încheie contractul de pază cu firma S. R.C.I. are calitatea de reprezentant permanent al SC Z.I. România SRL în baza unui contract de management remunerat încheiat de Z. cu SC R.&R. M. SRL, martora fiind persoana fizică administrator al managerului. Rezultă astfel fără echivoc că martora R.C.I. era unica persoană care asigura managementul operativ al SC Z.I. România SRL, fiindu-i delegat cu titlu permanent un set de atribuții specifice: conducerea, cu depline puteri a gestiunii curente a societății, reprezentarea societății, operarea cu conturile bancare etc. Așadar, R.C.I. avea calitatea unei persoane care întrunește cerințele art. 147 alin. (2) Teza II C. pen., potrivit cu care „prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat". Fiind audiată în calitate de martor, R.C.I. a declarat că inculpatul Z.C.C. i-a recomandat firma S. pentru încheierea unui contract de audit al sistemului de pază, sugerându-i ulterior să încheie cu aceeași firmă și un contract de servicii de pază. Martora a arătat că discuția avută cu „domnul prim-procuror a contat în luarea hotărârii de a încheia contractul cu firma respectivă, întrucât a avut în vedere chiar poziția acestuia de prim-procuror. Referitor la înțelegerea anterioară încheierii contractului, pe care inculpatul Z.C.C. și reprezentantul firmei S. au stabilit-o cu privire la recompensarea materială a celui dintâi pentru traficarea influenței, martorul T.Z.P.D. a declarat că, la propunerea inculpatului de a-i ajuta la încheierea contractului, făcută cu ocazia primei întrevederi a celor doi, i-a spus acestuia că este interesat de propunere și că, dacă îi va ajuta să încheie un contract, „nu vor rămâne datori", inculpatul nerespingând această promisiune. De asemenea, martorul a relatat că în perioada februarie-martie 2010, după discutarea detaliilor contractului între SC Z. și SC S., a reluat discuția cu inculpatul Z.C.C., în legătură cu pretențiile acestuia pentru sprijinul acordat la încheierea contractului, precizarea martorului fiind că acest subiect a mai fost discutat și în perioada dintre depunerea ofertei și încheierea contractului. Inculpatul Z.C.C. a răspuns că lasă la aprecierea martorului cuantumul și modalitatea de plată, ajungându-se la o înțelegere în sensul efectuării unei plăți lunare către inculpat pe toată durata contractului, preconizată la 36 de luni. Despre această înțelegere a avut cunoștință și martorul B.B.V. anterior încheierii contractului, aflând ulterior că martorul T.Z.P.D. urma a-i da inculpatului suma de 1.000 de euro lunar. Pentru demonstrarea derulării relațiilor comerciale între cele două societăți, la dosarul cauzei au fost depuse copii ale contractului de prestări de servicii de pază având ca perioadă de derulare intervalul 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2012, precum și facturile emise de SC S. pentru clientul SC Z. în perioada 31 martie 2010 - 30 iunie 2010. din conținutul acestora a rezultat că plata serviciilor de către beneficiar se efectua în termen de 10 zile de la primirea de către beneficiar a facturii, facturile fiind emise la sfârșitul lunii. Procurorul reține că aceste aspecte confirmă, o dată în plus, susținerile martorului T.Z.P.D. în sensul că la o zi sau două după primirea banilor de către S. îi erau remise și inculpatului tranșele lunare. Se va observa că întâlnirile monitorizate ale inculpatului cu martorul T.Z.P.D., cu ocazia cărora s-au remis sumele de bani, au avut loc la datele de 13 mai 2010, 16 iunie 2010, 13 iulie 2010, pentru luna august întârziindu-se plata din cauza concediilor. Înțelegerea anterioară efectuării actului pe care inculpatul a avut-o cu martorul T.Z.P.D. a rezultat, fără echivoc, și din conținutul ultimei discuții ambientale de la data de 8 septembrie 2010, când, legat de promisiunea răsplătirii materiale a inculpatului, în contextul întârzierii plății pe luna august, s-a purtat următoarea discuție: „T.Z.P.D.: Și apropo de asta, deci, haideți să ne înțelegem, noi când am (...) deci, știți foarte bine discuția, da? Z.C.C.: Da. T.Z.P.D.: V-am spus clar că dacă ne ajutați nu rămânem datori, că v-am simțit un pic cam supărat la telefon și acuma, îmi cer scuze că s-a întârziat (...). Z.C.C.: Nu, nu e nicio problemă! Nu (...) Pro. T.Z.P.D.: Da' la noi cuvântu' e cuvânt să știți, deci, nu (...). Z.C.C.: Nu e (...) nu e nicio problemă!" Inculpatul Z.C.C. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație în fața organelor de urmărire penală, atât la data constatării infracțiunii, cât și la data prezentării materialului de urmărire penală. Însă, în declarația dată în fața completului de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 9 septembrie 2010, acesta a susținut că suma de 1.000 de euro ce a fost găsită asupra sa cu ocazia constatării infracțiunii flagrante ar fi reprezentat un împrumut pe care l-ar fi solicitat martorului T.Z.P.D. undeva în cursul lunii iulie. În aceste condiții, procurorul a apreciat ca inexplicabilă poziția martorului, de a-și cere scuze pentru întârzierea plății, la data de 8 septembrie 2010. De asemenea, susținerea inculpatului este contrazisă de conținutul unei convorbiri telefonice avută la data de 23 august 2010, între inculpat și martorul T.Z.P.D. când cei doi au discutat în legătură cu „datoria" pe care o are T.Z.P.D. față de inculpatul Z.C.C., respectiv tranșa aferentă lunii august 2010.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorii T.Z.P.D. și B.B.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, aceștia beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 6 1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat cu privire la săvârșirea de către Z.C.C. a unei infracțiuni de luare de mită, faptă prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și cu privire la săvârșirea de către numitul S.C. a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești efectuate în prezenta cauză, plângerea formulată separat de inculpat împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de martorii T.Z.P.D. și B.B.V. a fost respinsă ca nefondată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința penală nr. 2475 din 22 decembrie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 296/295/2011, reținându-se că cercetările cu privire la infracțiunea de trafic de influență pentru care inculpatul Z.C.C. a fost trimis în judecată s-au declanșat ca urmare a denunțurilor formulate de T.Z.P.D. și B.B.V. S-a mai reținut că sesizarea din oficiu în cauză a fost făcută pentru alte situații de fapt decât cea pentru care s-a dispus sesizarea instanței de judecată, respectiv o informare care nu avea caracterul unui denunț penal, formulată de numitul L.L.M., cu privire la implicarea magistratului Z.C.C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare în comiterea unor fapte de corupție în legătură cu un dosar penal referitor la S.C., dosar ce era instrumentat de procurori din cadrul unității de Parchet menționate. Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu a mai fost identificată o altă sesizare din oficiu, ci doar cele două denunțuri formulate la data de 27 iulie 2010 de către T.Z.P.D. și B.B.V., pentru care în mod legal procurorul de caz a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, „făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru această faptă". Soluția instanței este definitivă. Pe de altă parte, în ceea ce privește disjungerea dispusă prin același rechizitoriu, prin rezoluția din 10 ianuarie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Z.C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și cu privire la săvârșirea de către numitul S.C. a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constatându-se că faptele nu există. De asemenea, aceeași soluție a fost dispusă și față de numitul L.L.I., reținându-se incidența dispozițiilor art. 255 alin. (3) C. pen.

În cursul urmăririi penale, potrivit mențiunilor din rechizitoriu, au fost administrate următoarele mijloace de probă: - declarațiile martorului T.Z.P.D. din 27 iulie 2010, 28 iulie 2010, 24 august 2010 și 8 septembrie 2010; - declarațiile martorului B.B.V. din 27 iulie 2010, 29 iulie 2010, 30 iulie 2010 și 22 septembrie 2010; - declarația martorei R.C.I. din 8 septembrie 2010; - declarația martorei S.A.; - declarația martorului I.L.; - proces-verbal de ridicare documente de la T.Z.P.D. din 28 iulie 2010; - proces-verbal de ridicare documente de la B.B.V. din 29 iulie 2010; - procesul verbal de redare a dialogului ambiental dintre Z.C.C. și doi interlocutori, din 13 mai 2010, în intervalele orare 11:18:02-11:34:10 și 12:16:30-12:44:20, întocmit de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție din data de 08 iunie 2010; - procesul verbal de redare a zece convorbiri telefonice întocmit la 12 iulie 2010 de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție; - procesul verbal de redare a dialogului ambiental, dintre Z.C.C. și T.P.D., din 23 iunie 2010 întocmit de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la 09 iulie 2010; - procesul verbal de redare a dialogului ambiental dintre Z.C.C. și numitul I.L. din 13 iulie 2010, cuprins în intervalul 14:35:00 - 14:36:30, întocmit de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la 23 iulie 2010; - procesul verbal din 27 iulie 2010 de realizare a înregistrării audio-video și imprimarea acesteia pe suport optic privind întâlnirea din 27 iulie 2010 dintre Z.C.C. și T.Z.P.D.; - procesul verbal de redare a dialogului ambiental dintre T.Z.P.D. și Z.C.C., din 27 iulie 2010 orele 13:03:08, întocmit de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la data de 29 iulie 2010; - procesul verbal de redare a dialogului ambiental dintre Z.C.C. și B.D., din 20 iulie 2010 cuprins în intervalul 09:37:20-09:59:38 întocmit de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la data de 16 august 2010; - trei planșe foto care conțin imagini din zilele de 15 mai 2010, 23 iunie 2010 și 13 iulie 2010 referitoare la activitatea numitului Z.C.C.; - proces-verbal de redare a dialogului purtat în mediul ambiental de inculpat cu martorul T.Z.P.D. la data de 8 septembrie 2010; - proces-verbal de marcare criminalistică și planșă foto; - proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 8 septembrie 2010 și planșă foto; - note privind supravegherea operativă efectuată de D.G.I.P.I.; - proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 6 septembrie 2010; - declarațiile inculpatului Z.C.C.; - suporții optici. II. La data de 28 octombrie 2010, instanța de fond a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu judecarea cauzei de față, în condițiile dispozițiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen., repartizarea cauzei făcându-se aleatoriu, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 19 ianuarie 2011. Prin încheierea de ședință din 3 mai 2011, pentru considerentele expuse pe larg, instanța a respins ca nefondată cererea de constatare a nulității absolute a probelor administrate, a actelor procesuale și procedurale întocmite, precum și a întregului material de urmărire penală; a prorogat discutarea cererii de încetare a procesului penal formulată în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât aceasta este prematur formulată, presupunând o rezolvare ce urmează a se da fondului cauzei; a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul Z.C.C., prin apărător ales, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței. La data de 21 noiembrie 2011, inculpatul, prin apărător, a susținut cererea de excludere a mijloacelor de probă obținute în mod ilegal sau neloial, considerând că acesta este admisibilă întrucât se circumscrie dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 C. proc. pen. cu privire la legalitatea procesului penal, art. 64 alin. (2) din același Cod și art. 91 1 alin. (9) C. proc. pen., cu privire la interceptările din mediul ambiental, cu motivarea că interesul reiterării acestor cereri rezultă din faptul că în situația în care acest punct de vedere va fi acceptat de instanță, atunci orice referire făcută de procuror cu privire la aceste aspecte va fi înlăturată de instanță. A exemplificat în acest sens declarația dată de martora S.A. la urmărirea penală, iar în situația în care se va confirma susținerea inculpatului cu privire la modalitatea de audiere a acesteia la Parchet, urmează ca instanța să țină seama doar de declarația martorei dată în fața instanței. A mai arătat că autorizația de interceptare a fost dată pentru vechiul sediu în timp ce aceasta s-a realizat la noul sediu; că operațiunile de punere în executare a autorizațiilor au fost efectuate de către alte persoane decât cele care fuseseră delegate, respectiv de către D.G.I.P.I., în loc de lucrători de la Serviciul Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție, iar în situația în care nu existau mijloace tehnice de realizare, era necesar ca Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție să se adreseze altor servicii speciale, considerând că s-a încălcat principiul instituției delegării, care are caracter personal. Cu privire la modalitatea de punere în aplicare a autorizației judecătorului, a arătat că acest fapt s-a realizat prin pătrunderi repetate într-un spațiu privat, pătrunderi ocazionate pentru schimbarea bateriilor. A mai arătat că Înalta Curte a fost indusă în eroare de către procurori, întrucât primarul S.C., care făcea obiectul primului denunț, fusese trimis în judecată de circa două săptămâni, iar între timp acesta a și fost condamnat definitiv. Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2011, instanța a respins ca nefondată cererea de excludere a mijloacelor de probă obținute în mod ilegal sau neloial, pentru următoarele considerente: Referitor la primul aspect invocat, cum că autorizația de interceptare a fost dată pentru o adresă corespunzătoare vechiului sediu al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, în timp ce interceptarea și înregistrarea convorbirilor s-a realizat la noul sediu al unității de Parchet, Curtea a constatat că această chestiune nu prezintă relevanță, fiind vorba de o eroare materială, în condițiile în care autorizația s-a dat pentru sediul respectivei unități de Parchet, care-și desfășura activitatea, la acel moment, într-un singur imobil. Cu privire la împrejurarea că Parchetul s-a prevalat, pentru obținerea autorizației, de un denunț ce privea o altă faptă decât cea care face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte apreciază că au fost aplicate corespunzător dispozițiile art. 91 1 C. proc. pen., la acel moment existând date (denunțul numitului L.L.M.) privind pregătirea săvârșirii unei infracțiuni, iar împrejurarea că nu s-a concretizat presupusa faptă care a stat la baza autorizării, nu prezintă relevanță. În ceea ce privește susținerile vizând efectuarea activităților tehnice pentru punerea în exploatare a autorizațiilor de către alte persoane decât cele care fuseseră delegate, respectiv de către D.G.I.P.I., în loc de lucrători ai Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție, Curtea a constatat, de asemenea, că sunt neîntemeiate, fiind respectate dispozițiile art. 91 1 și urm. C. proc. pen., inclusiv în ceea ce privește activitatea de punere în executare a măsurilor autorizate începând cu ordonanța provizorie din 15 aprilie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție și continuând cu încheierile succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din examinarea dosarului de urmărire penală reiese că există ordonanțe de delegare a lucrătorilor din cadrul Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție începând cu data de 15 aprilie 2010, iar înregistrările audio - video a dialogurilor ambientale purtate de inculpat cu alte persoane, redarea dialogurilor ambientale precum și a convorbirilor telefonice au fost realizate de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Tehnic. De asemenea, planșele fotografice cuprinzând imagini din biroul inculpatului au fost realizate tot de Serviciul Tehnic. Referitor la notele de supraveghere operativă întocmite de D.G.I.P.I., din procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare rezultă că acestea s-au realizat la solicitările procurorului din 19 aprilie 2010, 14 mai 2010 și 21 iulie 2010 adresate Ministerului Administrației și Internelor - D.G.I.P.I., în vederea executării dispozițiilor instanței. Ca atare, Curtea a constatat că, în faza de urmărire penală, probatoriile au fost administrate în condiții de legalitate, iar aspectele vizând pertinența și relevanța acestora urmează a fi apreciate la momentul soluționării cauzei pe fond. Pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea a procedat la ascultarea directă și nemijlocită a inculpatului și a martorilor din actele de urmărire penală, în sensul dispozițiilor art. 327 C. proc. pen., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, după cum urmează: - declarațiile inculpatului Z.C.C. din 24 octombrie 2011 și 27 aprilie 2012; - declarația martorului T.Z.P.D. din 13 ianuarie 2012; - declarația martorului B.B.V. din 9 decembrie 2011; - declarația martorei R.C.I. din 16 noiembrie 2011; - declarația martorei S.A. din 21 noiembrie 2011; - declarația martorului I.L. din 21 noiembrie 2011. La cererea inculpatului, instanța a admis și au fost audiați următorii martori: - M.M. - declarația din 30 ianuarie 2012; - D.V.A. - declarația din 30 ianuarie 2012; - T.G.R. - declarația din 30 ianuarie 2012; - Ș.C. - declarația din 30 ianuarie 2012; - M.V.A. - declarația din 30 ianuarie 2012; - D.L.G. - declarația din 30 ianuarie 2012. La termenul de judecată din 20 fe