ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3811/2011

HOTĂRÂRE
10.05.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3811/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița

sub nr. 4225/120/2007, reclamantul P.O.E. a chemat în judecată pe pârâții B.L. și

Primăria Municipiului Târgoviște, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate

nulitatea absolută a contractului de cesiune de drept de autor autentificat din

14 iulie 2005, la B.N.P. I.C.I., pentru cauză ilicită și, pe cale de consecință,

să se constate și nulitatea contractului subsecvent din 15 iulie 2004, potrivit

principiului accesorium sequitur principalem; obligarea pârâtului la plata sumei

de 273.370.000 ROL, ce reprezintă cota de 1/3 din dreptul de autor achitat de Primăria

Târgoviște pentru ansamblul monumental „C.B. și fiii” și care a fost ridicat nejustificat

de pârât; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat de Primăria Municipiului

Târgoviște pentru realizarea ansamblului monumental „C.B. și fiii” în asociere cu

pârâtul, întrucât acesta din urmă avea calitatea de membru al U.A.P., calitate cerută

drept condiție de participare la concurs. Asocierea era fictivă, s-a realizat numai

formal. Lucrarea a fost realizată în exclusivitate de reclamant.

De la început pârâtul

a demonstrat rea-credință, întrucât pe dosarul de concurs nu era menționată asocierea

celor doi ci era menționat numai numele lui B.L. Reclamantul a aflat mai târziu

acest aspect și l-a comunicat primăriei care i-a sugerat încheierea unui contract

prin care să se stabilească dreptul de autor pentru a beneficia astfel și de drepturile

bănești ce se cuveneau câștigătorului. B.L. nu a avut nici o contribuție la realizarea

lucrării.

Reclamantul susține că

a fost șantajat, prin manopere dolosive, să renunțe la cota parte din drepturile

de autor și de asemenea, să încheie contract pentru execuția lucrări cu firma fratelui

pârâtului, I.B., respect SC B. SRL, în condițiile în care reclamantul a executat

în exclusivitate lucrarea, iar la SC B. SRL apărea drept muncitor necalificat, fiind

salarizat ca atare.

Tribunalul Dâmbovița,

prin sentința civilă nr. 1471 din 27 decembrie 2007, a admis acțiunea; a constatat

nulitatea absolută a contractului din 14 iulie 2005 și a contractului din 15 iulie

2004, încheiat între Primăria Municipiului Târgoviște, B.L. și P.E.O.M.; a constatat

că reclamantul este autorul exclusiv al monumentului „C.B. și fiii”; a obligat pe

pârât la plata sumei de 273.370.000 ROL, ce reprezintă dreptul patrimonial de autor,

precum și la 767 RON cheltuieli de judecată, reținând că reclamantul P.E. a participat

la un concurs organizat de Primăria Târgoviște pentru realizarea unui ansamblu monumental

cu tema „C.B. și fiii”.

Cauza ilicită a contractului

dintre B.L. și P.E., a constat în faptul că B.L. a acceptat să primească cotă parte

din dreptul de autor și pe cale de consecință să se învestească drept coautor al

lucrării, pentru o lucrare la care nu are nicio contribuție în calitate de autor.

B.L. nu a făcut decât

un comision, pentru un coleg de breaslă, acceptând înscrierea la concurs ca membru

al colectivului său. Cum în contractul încheiat cu primărie pentru drepturile de

autor, apărea doar B.L., O.P. nu avea o altă cale pentru a se impune ca adevărat

autor al lucrării, și pe cale de consecință beneficiar al drepturilor patrimoniale,

decât încheierea unui contract cu L.B., prin care să i se confirme această calitate.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea

apelurilor declarate de pârâți, prin decizia nr. 17 din 28 ianuarie 2010, a respins

căile de atac, pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la apelul pârâtei

Primăria Municipiului Târgoviște instanța a reținut că acesta este nefondat, criticile

invocate fiind neîntemeiate.

Astfel, este nefondat

motivul de apel potrivit căruia instanța de fond a constatat în mod superficial

că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei în litigiu, deoarece toate

probele administrate au condus la această concluzie, iar pârâtul B.L. cu probele

administrate nu au reușit să facă o dovadă contrară.

Probele administrate,

ca și recunoașterea pârâtului la interogatoriu, nu au arătat că intimatul-reclamant

este autorul exclusiv al operei de sculptură.

De altfel, prin chiar

contractul încheiat între părți, pârâtul B.L. a recunoscut că intimatul-reclamant

este autorul proiectului câștigător al concursului organizat de către apelanta-pârâtă

Primăria Municipiului Târgoviște, chiar după ce la data de 24 iunie 2004 negociase

cu Primăria Municipiului Târgoviște valoarea dreptului de autor pentru opera respectivă,

asumându-și calitatea de autor și executant al lucrării.

Chiar contractul încheiat

de Primăria Municipiului Târgoviște cu apelantul-pârât cuprinde mențiuni nelegale

cu privire la calitatea de autor a acestuia al operei în litigiu, precum și dreptul

de a primi 1/3 din valoarea dreptului de autor, deoarece acesta a avut la bază o

tranzacție ilicită.

De menționat este faptul

că primăria nu a făcut nici o cerere prin care să nu fie de acord cu lucrarea intimatului-reclamant,

ea având posibilitatea să renunțe la lucrarea câștigătoare ca nefiind respectată

condiția de participare la concurs.

Intimatul-reclamant a

fost nevoit să apeleze la colectivul condus de pârâtul B.L., ceea ce a dus la concluzia

că calitatea de membru U.A.P. a fost formală și nesemnificativă pentru primărie.

Nefondată este și critica

prin care se arată că în mod greșit pârâtul B.L. a fost obligat la restituirea sumei

de 273.373.000 ROL către reclamant, deoarece constatându-se că acesta este autorul

exclusiv al operei în litigiu, este îndreptățit să primească întreaga sumă reprezentând

valoric dreptul de autor al lucrării.

De altfel, pârâtul B.L.

nu a formulat la dosarul de fond nici o cerere pentru drepturi bănești distincte

de drepturi de autor și care i s-ar fi cuvenit pentru demersurile făcute pentru

promovarea lucrării reclamantului, astfel că în mod corect a fost obligat la restituirea

întregii sume primite.

Împotriva deciziei au

declarat recurs pârâții.

Primăria Municipiului

Târgoviște, prin criticile întemeiate pe dispozițiile pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., învederează că, reținând calitatea de autor exclusiv al lucrării ce

a format obiectul contractului de achiziție publică din 15 iulie 2004 a reclamantului

P.O.E., instanța a interpretat greșit situația de fapt în condițiile în care din

probatorii a reieșit că acesta este autorul schițelor câștigătoare, opera fiind

astfel o operă comună. Tranzacția încheiată între reclamant și B.L. la 14 iulie

2004 stabilește raporturile dintre părți, stabilindu-se greșit că validitatea acesteia

este afectată de o cauză ilicită.

Instanța a reținut greșit

nulitatea absolută a contractului deoarece efectele contractului ar fi trebuit menținute

cu privire la reclamant.

Recurentul invocă buna

sa credință la încheierea contractului, precum și faptul că nu a cunoscut lipsa

calității de membru a U.A.P. a reclamantului.

Pârâtul, prin recursul

întemeiat pe dispozițiile pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arată că: instanțele au

aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996; nu a fost analizată

corespunzător cauza ilicită; decizia conține o serie de inexactități în ceea ce

privește faza de concepere a lucrării, faza de executare excedând acestui dosar;

la efectuarea lucrării a pierdut mult timp cu susținerea schiței, a machetelor;

problema esențiale este aceea dacă o „persoană neavenită este artist plastic, fără

a exista o confirmare”.

Intimatul-pârât, deși

legal citat, nu a formulat întâmpinare conform dispozițiilor art. 308 alin. (2)

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a temeiurilor

de drept incidente cauzei, reține caracterul fondat al recursurilor însă pentru

argumentele ce succed.

Reclamantul a participat

la concursul organizat de Primăria Municipiului Târgoviște pentru realizarea ansamblului

monumental „C.B. și fiii” în asociere cu pârâtul, întrucât doar acesta din urmă

întrunea cerința de a fi membru a U.A.P., condiție impusă de Primăria Municipiului

Târgoviște participanților.

Prin fraudă, respectiv

eludarea uneia dintre condițiile esențiale stabilite de organizator – calitatea

de membru a U.A.P. - reclamantul devine câștigătorul concursului de idei (soluții),

cum este denumit de Primăria Municipiului Târgoviște, astfel cum rezultă din procesul-verbal

încheiat la 16 aprilie 2004.

Frauda săvârșită cu ocazia

participării la concursul de soluții afectează validitatea procesului-verbal din

16 aprilie 2004, ceea ce atrage conform principiului fraus omnia corrumpit, nulitatea

actelor încheiate ulterior.

Drepturile recunoscute

persoanelor fizice, în speță, dreptul reclamantului de a obține drepturile materiale

derivate din calitatea sa de autor al ansamblului monumental „C.B. și fiii” trebuie

exercitate cu bună-credință, în conformitate cu scopul urmărit de lege la stabilirea

lor.

Reclamantul își invocă

propria turpitudine (culpă) în susținerea intereselor sale. Cum nimeni nu poate

să obțină foloase invocând propria sa incorectitudine și nici să se apere valorificând

un asemenea temei, instanța superioară de fond a aplicat greșit legea atunci când

a admis acțiunea formulată de reclamant.

Drept urmare, apărarea

constantă a pârâților, ce s-a constituit în motiv de recurs, în sensul nulității

concursului dat fiind lipsa calității esențiale a reclamantului de membru a U.A.P.

este corectă.

Înalta Curte, pentru argumentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ. va modifica în tot decizia, în sensul admiterii apelurilor. Drept consecință,

sentința va fi schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Dat fiind poziția de parte

câștigătoare în proces a intimatului B.L., reclamantul va fi obligat către acesta

la 20 RON cheltuieli de judecată efectuate în recurs și la 2.350 RON cheltuieli

de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare.

Admite recursurile declarate

de pârâții B.L. și Primăria Municipiului Târgoviște împotriva deciziei nr. 17

din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Modifică decizia, în sensul

că admite apelurile formulate de pârâți împotriva sentinței nr. 1471 din 27

decembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă.

Schimbă în tot sentința,

în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Obligă intimatul-reclamant

P.O.E. la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în

recurs, către recurentul-pârât B.L.

Obligă intimatul-reclamant

P.O.E. la plata sumei de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate

în fazele procesuale anterioare, către recurentul-pârât B.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4422/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistră la Tribunalul Dâmbovița la 11 decembrie 2003, reclamanții T.D.G. și T.P.D. au chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Târgoviște, solicitând restituirea în natură
ÎCCJ 2012-02-03
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 606/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1429 din 15 septembrie 2010, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea reclamantului P.C., în contradictoriu cu pârâta P.M. Târgoviște, prin P., și a constatat existența drep
ÎCCJ 2011-11-17
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3683/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2009, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. 1877/120/2009, reclamanta S.A. F.C. M.T., în contradi
ÎCCJ 2011-12-07
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3994/2011
. SA, nu au formulat obiecțiuni cu privire la încheierea contractului de asociere în participațiune, chiar dacă una dintre părți era o instituție a administrației publice locale, respectiv Consiliul Local Corabia. De altfel, apelanta pârâtă
ÎCCJ 2007-10-15
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6645/2007
. și că imobilele autorilor săi au fost preluate de stat. De asemenea, s-a reținut că petiționara a făcut dovada identității dintre imobilul situat în strada R. nr. 11 și cu cel situat în strada M. nr. 11 că imobilul situat în strada S. nr.
Sursă