ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 27 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardivă plângerea formulată de petenții C.L. și L.C., împotriva rezoluției nr. 21/P/2006 din 1 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul A.O. - comisar de poliție, șef al Formațiunii de Investigare Criminală din cadrul Poliției C., județul Olt și a obligate petenții la câte 10 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Prin rechizitoriul nr. 94/P/2004 din 22 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C.E.I., fiul petenților, pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara de 30 octombrie 2004, a aplicat lovituri în mod repetat cu pumnii și picioarele victimei A.F., cauzându-i leziuni de violență care au determinat moartea acestuia. Tribunalul Olt, secția penală, prin Sentința penală nr. 98 din 26 aprilie 2005 a reținut vinovăția inculpatului și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 18 ani închisoare.

Apelul declarat a fost respins ca nefondat. În prezent, dosarul se află la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării recursului (Dosar nr. 6787/2005). Petenții au formulat mai multe cereri și memorii la diferite autorități ale statului, susținând că fiul lor, C.E.I. nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că adevăratul autor este tatăl victimei A.E. Această versiune a fost avută în vedere în cursul urmăririi penale și a fost înlăturată. Toate memoriile și plângerile petenților au fost înaintate la instanța de fond și au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței de condamnare a inculpatului. Comisarul de poliție A.O. a participat în faza urmăririi penale la efectuarea primelor investigații și Ia cercetările la fața locului.

Toate activitățile desfășurate de ofițerul de poliție (investigații privind starea și împrejurările comiterii faptei, măsurile de conservare a probelor, identificarea inculpatului și a martorilor, audierea unor persoane) s-au circumscris în sfera atribuțiunilor de serviciu ale acestuia și nu au fost identificate temeiuri de fapt sau de drept care să contureze elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate de petenți. Petenții au formulat plângere împotriva acestei rezoluții, iar prin rezoluția nr. 891/II/2/2009 din 28 aprilie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins ca neîntemeiată plângerea petenților, fiind primită de aceștia la 29 aprilie 2009, așa cum rezultă și din borderoul din data de 29 aprilie 2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și din ștampila de pe plicul cu care a fost înaintată această rezoluție.

Reținând faptul că petenții au formulat plângere peste termenul de 20 zile de la data comunicării de către procuror, instanța de fond a respins plângerea ca tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții C.L. și L.C. solicitând a se avea în vedere că fiul lor este nevinovat, faptul că se află în detenție datorită abuzurilor comise de comisarul A.O. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursurile declarate de petenți nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează: În mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată de petenți ca tardivă având în vedere următoarele: rezoluția nr. 891/II/2/2009 din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată petenților la data de 29 aprilie 2009 așa cum rezultă din borderoul din 29 aprilie 2009 existent la dosar instanța de fond. Împotriva acestei rezoluții, petenții au formulat plângere la instanță la data de 19 noiembrie 2009, depășind astfel termenul de 20 zile reglementat de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Nici pe fondul cauzei plângerea formulată de petenți nu este întemeiată. Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de comisarul de poliție A.O. este legală și temeinică, din lucrările dosarului nerezultând date care să justifice presupunerile că intimatul ar fi comis vreo faptă penală. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petenților ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.L. și L.C. împotriva Sentinței penale nr. 27 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.