ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2010

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27 din 3 februarie

2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardivă plângerea formulată de

petenții C.L. și L.C., împotriva rezoluției nr. 21/P/2006 din 1 februarie 2006

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul A.O. -

comisar de poliție, șef al Formațiunii de Investigare Criminală din cadrul

Poliției C., județul Olt și a obligate petenții la câte 10 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că Prin rechizitoriul nr. 94/P/2004

din 22 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului C.E.I., fiul

petenților, pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara de 30

octombrie 2004, a aplicat lovituri în mod repetat cu pumnii și picioarele

victimei A.F., cauzându-i leziuni de violență care au determinat moartea

acestuia.

Tribunalul Olt,

secția penală, prin Sentința penală nr. 98 din 26 aprilie 2005 a reținut

vinovăția inculpatului și l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 18 ani

închisoare. Apelul declarat a fost respins ca nefondat.

În prezent, dosarul

se află la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea

soluționării recursului (Dosar nr. 6787/2005).

Petenții au formulat

mai multe cereri și memorii la diferite autorități ale statului, susținând că

fiul lor, C.E.I. nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în

judecată, că adevăratul autor este tatăl victimei A.E. Această versiune a fost

avută în vedere în cursul urmăririi penale și a fost înlăturată.

Toate memoriile și

plângerile petenților au fost înaintate la instanța de fond și au fost avute în

vedere la pronunțarea sentinței de condamnare a inculpatului.

Comisarul de poliție

A.O. a participat în faza urmăririi penale la efectuarea primelor investigații

și Ia cercetările la fața locului.

Toate activitățile

desfășurate de ofițerul de poliție (investigații privind starea și împrejurările

comiterii faptei, măsurile de conservare a probelor, identificarea inculpatului

și a martorilor, audierea unor persoane) s-au circumscris în sfera

atribuțiunilor de serviciu ale acestuia și nu au fost identificate temeiuri de

fapt sau de drept care să contureze elementele constitutive ale infracțiunilor

sesizate de petenți.

Petenții au formulat

plângere împotriva acestei rezoluții, iar prin rezoluția nr. 891/II/2/2009 din

28 aprilie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

a respins ca neîntemeiată plângerea petenților, fiind primită de aceștia la 29

aprilie 2009, așa cum rezultă și din borderoul din data de 29 aprilie 2009,

întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și din ștampila de pe

plicul cu care a fost înaintată această rezoluție.

Reținând faptul că

petenții au formulat plângere peste termenul de 20 zile de la data comunicării

de către procuror, instanța de fond a respins plângerea ca tardiv formulată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții C.L. și L.C. solicitând

a se avea în vedere că fiul lor este nevinovat, faptul că se află în detenție

datorită abuzurilor comise de comisarul A.O.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursurile declarate de

petenți nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce

urmează:

În mod corect,

instanța de fond a respins plângerea formulată de petenți ca tardivă având în

vedere următoarele: rezoluția nr. 891/II/2/2009 din 28 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată petenților la

data de 29 aprilie 2009 așa cum rezultă din borderoul din 29 aprilie 2009

existent la dosar instanța de fond.

Împotriva acestei

rezoluții, petenții au formulat plângere la instanță la data de 19 noiembrie

2009, depășind astfel termenul de 20 zile reglementat de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Nici pe fondul cauzei

plângerea formulată de petenți nu este întemeiată.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale față de comisarul de poliție A.O. este legală și temeinică,

din lucrările dosarului nerezultând date care să justifice presupunerile că

intimatul ar fi comis vreo faptă penală.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petenților ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.L. și L.C. împotriva

Sentinței penale nr. 27 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2010.