ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5918/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1225 din 24 septembrie 2008 Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, și a obligat

pârâta la plata sumei de 15.540 RON reprezentând diferența dintre plățile compensatorii

acordate și cele cuvenite, prin majorarea salariului de bază în procent de 12% începând

cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data de 9 martie 2007, sumă actualizată cu

indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la

data plății efective.

Cu ocazia recursului declarat

de către pârâtă împotriva sentinței civile sus-arătate, reclamantul a solicitat

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că acestea contravin prevederilor art. 16

alin. (1) din Constituția României, întrucât se creează o diferență între cei ale

căror litigii au și calea de atac a apelului și cei ale căror litigii prevăd doar

calea de atac a recursului, situație față de care nu se poate vorbi de o egalitate

a tuturor cetățenilor în fața legii și nici de existența unui proces echitabil.

Astfel, în prezenta speță, instanța investită cu soluționarea recursului de față

care are ca obiect obligarea la plata de drepturi salariale, nu este limitată doar

la motivele prevăzute de art. 304, și anume, acelea de nelegalitate a unei hotărâri,

pe când în situația în care Curtea de Apel judecă un recurs împotriva unei decizii

date de tribunal, curtea de apel este limitată la judecarea recursului doar pentru

anumite motive.

Reclamantul a mai arătat

că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neconstituționale, întrucât,

prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului și a solicitat

suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Prin

încheierea de ședință din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de reclamant, reținând că excepția invocată vizează dispoziții legale

care au legătură cu soluționarea cauzei, dar a respins cererea de suspendare a judecării

cauzei până la soluționarea excepției.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că dispozițiile

art. 304 din C. proc. civ., constituie norme de procedură care prevăd expres și

limitativ motivele de recurs, pct. 9 al art. 304 vizând situația în care instanța

de judecată pronunță o hotărâre cu aplicarea greșită sau cu nesocotirea unei norme

juridice.

Or,

reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă

atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 și

art. 129 din Constituție.

R

ecursul

constituie în prezenta cauză o cale de atac cu caracter devolutiv, fiind incidente

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în care, ca și în cazul apelului,

instanța de recurs judecă, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei,

nelimitându-se să examineze hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru

motivele de casare prevăzute în textul de lege arătat.

Curtea

de Apel Alba Iulia a mai reținut că, a

vând în vedere faptul că art. 29 din Legea

nr. 47/1992 conține norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate, norme

care au fost modificate prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 177/2010 publicată în M.Of.

nr. 672/4.10.2010 în sensul abrogării alin. (5), a constatat că sesizarea Curții

Constituționale nu impune suspendarea judecării cauzei, respingând cererea formulată

în acest sens.

La aceeași dată, instanța

a soluționat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. nr. 1225

din 24 septembrie 2008 Tribunalul Alba, pe care l-a admis, modificând sentința atacată

în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva încheierii de

ședință din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul

P.D.

Recursul este inadmisibil,

pentru următoarele argumente:

Dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod expres că asupra suspendării

judecății instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în

mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

În speță, se atacă o încheiere

prin care s-a respins solicitarea de suspendare a cursului judecății până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate față de care, prin aceeași încheiere, s-a dispus

sesizarea Curții Constituționale și care este o încheiere pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia ca instanță de recurs în soluționarea recursului declarat de reclamantul

P.D. împotriva sentinței civile nr. 1225/2008 a Tribunalului Alba.

Prin urmare, este vorba

de situația de excepție prevăzută de teza a II-a art. 244

1

alin. (1)

C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva unei atare încheieri.

Având în vedere și împrejurarea

că acest text de lege a fost supus controlului de constituționalitate, iar Curtea

Constituțională l-a declarat ca fiind conform cu legea fundamentală, Înalta Curte

urmează ca, făcând aplicarea sa, să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 iulie 2011.