ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3256/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3256/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin

Sentința penală nr. 29 din 4 februarie 2009 a condamnat pe inculpații:

1. B.Ș.M.

(fără antecedente penale) și

2. P.R.G.

(fără antecedente penale),

la câte 4

ani închisoare pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În

temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpaților le-au fost interzise, ca

pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza

art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) din același cod, s-a

dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpatul B.Ș.M., a sumelor de

bani ce au compus totalul de 1.000 dolari SUA, 1.700 dolari SUA, 5.500 RON, 300

dolari SUA, detaliate la paginile 15 - 16 - 17 ale hotărârii.

Pentru a

pronunța hotărârea, instanța a reținut că în perioada noiembrie - decembrie

2006, prin înțelegere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații

i-au oferit agentului de poliție din cadrul I.J.P.F. Suceava, C.R., funcționar

public, sumele de 1.000 dolari SUA, 5.500 RON și 2.000 dolari SUA pentru ca

acesta din urmă să nu-și îndeplinească atribuțiile de control frontieră din

zona sa de competență, respectiv între bornele 800 - 803 de pe frontiera

româno-ucraineană, astfel urmând să permită unui grup infracțional organizat,

condus de inculpați, să introducă în țară țigări de contrabandă.

Astfel,

în Dosarul nr. 75/D/2006, s-au efectuat acte premergătoare și o activitate de

monitorizare față de B.Ș.M. și alții, suspecți de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006,

în fapt reținându-se că în zona localității Vuliva din județul Suceava, în

perimetrul marcajelor de frontieră 800 - 803, aceștia realizau contrabanda cu

țigări de proveniență ucraineană.

La 14

noiembrie 2006, prin ordonanță, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a

dispus disjungerea cauzei privind pe numitul inculpat sub aspectul infracțiunii

de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., organul de urmărire penală

competent să efectueze fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava,

reținându-se că la 11 noiembrie 2006 a încercat să-l atragă în activitatea

infracțională pe C.R., agent de poliție, căruia i-a oferit câte 3.000 euro

săptămânal, cu condiția de a-i furniza date din care să rezulte că în zona

bornelor 800 - 803, la o oră convenită, nu se aflau polițiști de frontieră și

să-i acorde sprijin în trecerea peste frontiera verde a unor cantități de

țigări din Ucraina pentru a le comercializa în România.

La 20

noiembrie 2006, prin Rezoluția nr. 563/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Suceava a început urmărirea penală față de ambii inculpați pentru infracțiunea

de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care s-a constituit echipă

operativă care să monitorizeze activitatea grupului infracțional pentru

coruperea funcționarului public, s-a emis ordonanța de autorizare provizorie a

înregistrărilor audio-video, confirmată de instanță și autorizarea până la 15

decembrie 2006 privindu-l pe inculpatul B.Ș.M.

Conform

dispozițiilor art. 91

2

C. proc. pen., au fost delegați ofițeri de

poliție judiciară din cadrul M.A.I. - Serviciul Anticorupție Suceava.

Sarcina

de a-l contacta pe agentul de poliție C.R. i-a revenit inculpatului B.Ș.M., cei

doi se cunoșteau, inculpatul fiind viceprimarul comunei F.N., județul Suceava,

din această poziție având contacte cu lucrători ai poliției de frontieră.

În

derularea faptelor s-a reținut că la 10 noiembrie 2006, inculpatul, la sediul

grupei operative din comuna amintită, a discutat cu C.R., după care, în jurul

orei 10:40, l-a apelat telefonic și fără a-i preciza motivul, i-a propus să-l

întâlnească. Întâlnirea a avut loc lângă stația PECO din localitate, inculpatul

abordându-l cu cuvintele „bă, vrei să faci bani?”. Convins că i se propune

comercializarea lemnului rezultat din defrișarea culoarului de frontieră,

agentul de poliție a sesizat însă, atunci când inculpatul i-a spus „bă, din

lemne nu se fac bani, măi băiatule”, atunci când a dorit amănunte, inculpatul a

afirmat „bă, vreau să-mi lași timp de minim 45 de minute liber între 800 - 803

și să nu fie nimeni în zonă”, că se dorește implicarea lui, și a refuzat.

Insistând că îi va da câte 3.000 euro la fiecare operațiune, aceasta fiind

introducerea de țigări, inculpatul, la despărțire, i-a spus agentului „bă,

gândește-te până mâine pentru că acum este loc și se poate face”.

Prin

Raportul din 11 noiembrie 2006, agentul de poliție a adus evenimentul la

cunoștința șefilor săi și a sesizat D.G.A. - Serviciul Anticorupție Suceava și

la acest nivel constituindu-se echipa operativă pentru monitorizarea

inculpatului.

Cu

autorizarea instanței, întâlnirile celor doi au fost monitorizate audio-video.

S-a relevat că la 13 noiembrie 2006 cei doi s-au întâlnit la sediul primăriei,

inculpatul precizându-i lucrătorului de poliție că: „este totul aranjat (...)

cu șeful de sector, cu acela mare (autorizațiile de frontieră ucrainene) și că

toate convorbirile telefonice se vor face cu cartele noi, pentru fiecare

transport, forțarea frontierei între bornele 800 - 803 urmând a avea loc

„miercuri dimineața”, agentului revenindu-i obligația de a comunica telefonic

dacă în zonă nu sunt polițiști de frontieră.

După 15

noiembrie 2006, inculpatul l-a contactat telefonic pe agent și i-a spus că

marfa a ajuns, totul este OK, operațiunea a durat 12 minute și urmează „să vină

R.”, referirea la acesta vizându-l pe coinculpat, el fiind cel ce trebuia să

dea bani agentului în benzinăria din comună.

În seara

de 16 noiembrie 2006, agentul a fost din nou contactat telefonic, inculpatul

B.Ș.M. aflând astfel că polițistul nu s-a prezentat la întâlnirea cu

coinculpatul pentru că nu vrea să știe nimeni despre implicarea lui. La această

susținere, inculpatul a replicat „bă, peștele e la mine, că nu se strică, că

pun sare pe el”, aceasta însemnând că suma promisă este la el.

La 18

noiembrie 2006, cei doi s-au întâlnit în Rădăuți în autoturismul inculpatului,

cel din urmă i-a dat agentului de poliție o cartelă X și 1.000 dolari SUA, la

instruit cum se va desfășura comunicarea dintre ei și i-a precizat că cel care

coordonează operațiunea este „R.”, cu acesta vorbind deja la telefon -

conținutul convorbirii a fost redat în procesul-verbal din acea dată.

Agentul

C.R. a predat cartela X și cei 1.000 dolari SUA echipei operative. Imediat, s-a

procedat la verificarea seriilor bancnotelor.

În

modalitatea descrisă, s-a mai reținut că s-au introdus țigări de contrabandă în

noaptea de 19 - 20 noiembrie 2006, după care agentul de poliție a fost chemat

de către inculpatul B.Ș.M. la primărie, întâlnirea având loc la 21 noiembrie

2006 în birou, cu această ocazie inculpatul dându-i 5.500 RON, după care l-a

rugat să înlăture urmele vizibile lăsate pe fâșia verde a frontierei româno-ucrainene

și i-a detaliat despre următorul transport.

Și

această convorbire a fost înregistrată audio-video, a fost certificată și

redată în procesul-verbal din acea dată.

Suma

primită a fost predată echipei operative și s-a procedat la identificarea

seriilor bancnotelor.

O altă

acțiune de introducere de țigări de contrabandă s-a derulat în noaptea de 3 - 4

decembrie 2006, după care inculpatul B.Ș.M. l-a invitat pe agentul de poliție

tot la sediul primăriei, întâlnirea având loc la 5 decembrie 2006, cu această

ocazie inculpatul dându-i suma de 2.000 dolari SUA și o cartelă telefonică și

i-a spus să fie pregătit pentru următorul transport de țigări. Respectiva

convorbire a fost înregistrată audio-video, autorizată în condițiile legii,

certificată și redată în procesul-verbal de la acea dată.

După ce

agentul de poliție a predat suma primită în condițiile arătate, seriile

bancnotelor componente au fost individualizate.

În

perioada amintită, agentul de poliție a fost vizitat la domiciliul său de către

cei doi inculpați, P.R.G. i-a spus că vine din Ucraina unde totul este OK, dar

i-a mărturisit și temerea de a nu se afla ceva din interior în sensul în care

el trebuie să fie prudent. Discuția de mai sus a avut loc în autoturismul

inculpatului P.R.G.

Ultimul

transport de țigări de contrabandă a avut loc peste fâșia verde a frontierei,

în noaptea de 13 - 14 decembrie 2006, desfășurarea operațiunii fiind surprinsă

în flagrant.

S-a mai

reținut că sumele date agentului de poliție au fost depuse la C. SA, Sucursala

Suceava (chitanțe din 21 noiembrie 2006, din 22 noiembrie 2006, din 20

decembrie 2006, din 6 decembrie 2006, exceptând 3 (trei) bancnote a câte 1.000

dolari SUA, care erau deteriorate, acestea fiind ambalate într-un plic și

sigilate M.A.I.).

Împotriva

sentinței, inculpații au declarat apeluri, B.Ș.M. motivând că urmărirea penală

a fost efectuată de un organ necompetent; legal, competența ar aparține

procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în baza dispozițiilor Legii nr.

78/2000 și ale O.U.G. nr. 43/2002, interceptările și înregistrările audio-video

nu sunt legal obținute pentru că au la bază ordonanțe de autorizare provizorie

emise de un organ judiciar necompetent material, astfel fiind încălcate

dispozițiile art. 91

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În altă

ordine de idei, apelantul-inculpat a mai susținut că deși infracțiunea pentru

care a fost trimis în judecată era de competența exclusivă a procurorului,

delegarea pentru efectuarea actelor procedurale dată ofițerilor de poliție

judiciară este nelegală, astfel că se impune, în baza dispozițiilor art. 352

alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului pentru refacerea

urmăririi penale.

Același

inculpat a criticat sentința pentru neegala sa condamnare, probatoriul

administrat dovedind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de dare de mită, existând o singură declarație care-l

incriminează: aceea a denunțătorului, ceea ce echivalează cu provocarea.

S-a mai

susținut că înregistrările audio-video s-au efectuat înainte de începerea

urmăririi penale, deci trebuie înlăturate, soluție dată și de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 962/2009.

În

subsidiar, inculpatul a criticat netemeinicia pedepsei aplicate atât sub

aspectul întinderii, cât și al modalității de executare.

Inculpatul

P.R.G. și-a motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt și,

implicit, a vinovăției sale, nu există nicio probă care-l inculpă, astfel

impunându-se achitarea sa fie pentru că nu a săvârșit fapta (art. 10 lit. a) C.

proc. pen.), fie că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei

infracțiuni (art. 10 lit. d) același cod). Și acest inculpat a criticat

înregistrările audio-video în sensul că sunt nelegale prin prisma aceleiași

decizii a Curții Constituționale, sens în care a cerut înlăturarea lor,

martorul C.R. fiind cel care a provocat continuarea traseului infracțional.

În

subsidiar, și acest inculpat a criticat netemeinicia pedepsei aplicate, precum

și modalitatea de executare dispusă.

Curtea de

Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 4 din 21 ianuarie 2010, în baza

dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile

formulate de inculpați, a desființat, în parte, sentința penală apelată și,

rejudecând, a condamnat pe inculpați pentru infracțiunea de dare de mită

prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la câte 2 ani închisoare.

În

temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepselor de câte 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de câte

4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza

art. 359 C. proc. pen., inculpaților li s-a atras atenția asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

S-au

menținut celelalte dispozițiile ale sentinței.

Din

pedeapsa aplicată inculpatului P.R.G. s-a dedus durata executării, de la 16

februarie 2009 la 17 februarie 2009.

Nemulțumiți

și de hotărârea pronunțată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și inculpații, cazurile de casare fiind detaliate în

prezenta.

Recursurile

declarate de inculpați nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor

dezvolta.

În ce privește

cererea de restituire a cauzei la procuror potrivit dispozițiilor art. 332 C.

proc. pen., sunt de reținut următoarele: conform art. 13 alin. (1) lit. a) din

O.U.G. nr. 43/2002, modificată și republicată, sunt de competența Direcției

Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârșite

în una din următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor,

s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro

ori o perturbare gravă a activității unei autorități publice (...) ori dacă

valoarea sumei sau a bunului ce formează obiectul infracțiunii de corupție este

mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro. Alin. (1) lit. b) stabilește

ca intrând în competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile

prevăzute de Legea nr. 78/2000 dacă, indiferent de valoarea pagubei ori de

gravitatea perturbării ori de valoarea sumei sau a bunului, sunt comise de

persoanele expres și limitativ enumerate.

Ca atare,

față de cuantumul sumei și calitățile inculpaților, niciunul neavând o asemenea

calitate, urmărirea penală în cauză, corect a fost de competența Parchetului de

pe lângă Tribunalul Suceava.

Cu

referire la faptul delegării efectuării unor acte de procedură de către ofițeri

ai poliției judiciare, potrivit dispozițiilor art. 217 alin. (4) C. proc. pen.,

procurorul poate dispune, prin ordonanță, ce acte de cercetare penală se

efectuează de poliția judiciară. În cauză, marea majoritate a actelor s-au

realizat de către procuror, cele realizate prin delegare fiind exclusiv

procedurale.

În

legătură cu începerea urmăririi penale față de ambii inculpați, aceasta s-a

realizat prin Rezoluția din 20 noiembrie 2006, iar susținerea că anterior

acestei date, în alt dosar penal, luând în considerare și Decizia Curții

Constituționale nr. 962/2009, interceptările audio-video efectuate anterior

datei ar fi nelegale, susținerea nu este reală, potrivit dispozițiilor art. 91

2

C. proc. pen., ele pot fi folosite dacă din conținutul lor rezultă date sau

informații concludente și utile referitor la pregătirea sau săvârșirea unei

alte infracțiuni, și, deci, legal ele au fost incluse în categoria mijloacelor

de probă.

În cauză,

înregistrările audio-video și ale convorbirilor telefonice au fost autorizate

și certificate de către instanța competentă material, pentru admiterea

autorizării neimpunându-se începerea urmăririi penale, alin. (1) al art. 91

1

C. proc. pen. neprevăzând această condiție prealabilă. De asemenea, în baza

dispozițiilor art. 91

6

C. proc. pen., interceptările și

înregistrările convorbirilor, având în vedere și art. 8 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, puteau fi supuse expertizei tehnice la cererea

inculpaților, iar în cauză stabilirea situației de fapt și a vinovăției nu s-au

realizat exclusiv pe baza lor, declarațiile lui C.R. nefiind infirmate,

relevante fiind cele petrecute la 16 noiembrie 2006, când fiind prezent și

inculpatul P.R.G., chiar dacă el personal nu a oferit o sumă de bani, a

întreprins-o prin intermediul coinculpatului.

Apărările

formulate în legătură cu calitatea martorului C.R., care ar fi acționat ca

provocator, nu sunt confirmate de lucrările dosarului, astfel cum s-a motivat

deja, inculpatul B.Ș.M., viceprimar al comunei F.N., cunoscându-l de mai mult

timp și el fiind cel care i-a propus și oferit câte 3.000 euro săptămânal

pentru a nu exista polițiști de frontieră pe zona bornelor 800 - 803 de la

frontiera româno-ucraineană.

Referitor

apărării expuse de inculpatul B.Ș.M., că o persoană implicată în infracțiunea

de contrabandă, promițând că va primi o sumă de bani obținută după

valorificarea mărfii nu are calitate în comiterea infracțiunii de dare de mită,

corelativ, nici el nu poate să răspundă pentru infracțiunea de dare de mită, nu

poate fi reținută, textul incriminator (art. 255 C. pen.) descriind

promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase, în modurile și

scopurile arătate în art. 254 C. pen. În cauză, inculpatul a dat bani agentului

de poliție pentru ca acesta să-și încalce sarcinile de serviciu proprii:

„desfășurarea activităților specifice frontierei de stat, coordonarea

activității de control pe timpul executării controlului de frontieră potrivit

legii și prevederilor privind efectuarea controlului, sens în care la fila 34 a

dosarului de urmărire penală se află un proces-verbal ce conține detalierea

celor de mai sus în baza informațiilor furnizate de Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Suceava.

Cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen., va fi analizat și prin considerarea motivului expus de parchet, în sensul

că instanța de apel nu a motivat și, deci, nu a raportat cauzei, ce situații și

împrejurări a reținut, altele decât instanța de fond, pentru a reduce pedepsele

privindu-i pe ambii inculpați și pentru a dispune liberarea condiționată a

executării acesteia.

Astfel,

faptele inculpaților, comise în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C.

pen., prezintă grad ridicat de pericol social, sumele au fost oferite și date

unui cadru specializat în realizarea controlului frontierei de stat, acestuia i

s-au înmânat și cartele telefonice menite a fi utilizate pentru convorbiri cum

a inițiat unul din inculpați, din derularea situației de fapt desprinzându-se

maniera pe termen lung a plănuirii mituirii agentului, iar inculpații au

acționat astfel asupra persoanelor vizate de art. 7 alin. (2), cu referire la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, el fiind și funcționar public, iar în

ce privește persoana inculpaților, aceștia nu au cooperat, ambii, astfel cum

sunt date în lucrările dosarului, fiind cercetați și pentru comiterea de alte

fapte. În plus, față de inculpatul P.R.G., Curtea de Apel Suceava, la 1 aprilie

2009, a admis o cerere formulată de autoritățile judiciare germane de executare

a unui mandat european de arestare pentru infracțiunea de furt organizat sau

armat, predarea lui fiind amânată până la soluționarea cauzei de față și a

celei din Dosarul nr. 81D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Suceava.

Față de

aceste considerente, pedepsele de câte 2 ani închisoare a căror executare s-a

decis a fi suspendată condiționat sunt netemeinice, motiv pentru care, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

recursul declarat de parchet va fi admis, se va casa decizia instanței de apel

și se va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

Recursurile

declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) același cod, vor fi respinse.

În baza

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva

Deciziei penale nr. 4 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.Ș.M. și P.R.G.

Casează

decizia penală sus-menționată și menține Sentința penală nr. 29 din 4 februarie

2009 a Tribunalului Suceava.

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Ș.M. și P.R.G. împotriva

aceleiași decizii penale.

Obligă pe

fiecare recurent-intimat inculpat la plata sumei de câte 750 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.