ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3256/2010

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, prin Sentința penală nr. 29 din 4 februarie 2009 a condamnat pe inculpații: 1. B.Ș.M. (fără antecedente penale) și 2. P.R.G. (fără antecedente penale), la câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpaților le-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) din același cod, s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpatul B.Ș.M., a sumelor de bani ce au compus totalul de 1.000 dolari SUA, 1.700 dolari SUA, 5.500 RON, 300 dolari SUA, detaliate la paginile 15 - 16 - 17 ale hotărârii.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în perioada noiembrie - decembrie 2006, prin înțelegere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații i-au oferit agentului de poliție din cadrul I.J.P.F. Suceava, C.R., funcționar public, sumele de 1.000 dolari SUA, 5.500 RON și 2.000 dolari SUA pentru ca acesta din urmă să nu-și îndeplinească atribuțiile de control frontieră din zona sa de competență, respectiv între bornele 800 - 803 de pe frontiera româno-ucraineană, astfel urmând să permită unui grup infracțional organizat, condus de inculpați, să introducă în țară țigări de contrabandă. Astfel, în Dosarul nr. 75/D/2006, s-au efectuat acte premergătoare și o activitate de monitorizare față de B.Ș.M.

și alții, suspecți de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 din Legea nr. 86/2006, în fapt reținându-se că în zona localității Vuliva din județul Suceava, în perimetrul marcajelor de frontieră 800 - 803, aceștia realizau contrabanda cu țigări de proveniență ucraineană. La 14 noiembrie 2006, prin ordonanță, D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Suceava a dispus disjungerea cauzei privind pe numitul inculpat sub aspectul infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., organul de urmărire penală competent să efectueze fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, reținându-se că la 11 noiembrie 2006 a încercat să-l atragă în activitatea infracțională pe C.R., agent de poliție, căruia i-a oferit câte 3.000 euro săptămânal, cu condiția de a-i furniza date din care să rezulte că în zona bornelor 800 - 803, la o oră convenită, nu se aflau polițiști de frontieră și să-i acorde sprijin în trecerea peste frontiera verde a unor cantități de țigări din Ucraina pentru a le comercializa în România.

La 20 noiembrie 2006, prin Rezoluția nr. 563/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a început urmărirea penală față de ambii inculpați pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care s-a constituit echipă operativă care să monitorizeze activitatea grupului infracțional pentru coruperea funcționarului public, s-a emis ordonanța de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video, confirmată de instanță și autorizarea până la 15 decembrie 2006 privindu-l pe inculpatul B.Ș.M. Conform dispozițiilor art. 91 2 C. proc. pen., au fost delegați ofițeri de poliție judiciară din cadrul M.A.I. - Serviciul Anticorupție Suceava.

Sarcina de a-l contacta pe agentul de poliție C.R. i-a revenit inculpatului B.Ș.M., cei doi se cunoșteau, inculpatul fiind viceprimarul comunei F.N., județul Suceava, din această poziție având contacte cu lucrători ai poliției de frontieră. În derularea faptelor s-a reținut că la 10 noiembrie 2006, inculpatul, la sediul grupei operative din comuna amintită, a discutat cu C.R., după care, în jurul orei 10:40, l-a apelat telefonic și fără a-i preciza motivul, i-a propus să-l întâlnească. Întâlnirea a avut loc lângă stația PECO din localitate, inculpatul abordându-l cu cuvintele „bă, vrei să faci bani?”.

Convins că i se propune comercializarea lemnului rezultat din defrișarea culoarului de frontieră, agentul de poliție a sesizat însă, atunci când inculpatul i-a spus „bă, din lemne nu se fac bani, măi băiatule”, atunci când a dorit amănunte, inculpatul a afirmat „bă, vreau să-mi lași timp de minim 45 de minute liber între 800 - 803 și să nu fie nimeni în zonă”, că se dorește implicarea lui, și a refuzat. Insistând că îi va da câte 3.000 euro la fiecare operațiune, aceasta fiind introducerea de țigări, inculpatul, la despărțire, i-a spus agentului „bă, gândește-te până mâine pentru că acum este loc și se poate face”. Prin Raportul din 11 noiembrie 2006, agentul de poliție a adus evenimentul la cunoștința șefilor săi și a sesizat D.G.A.

- Serviciul Anticorupție Suceava și la acest nivel constituindu-se echipa operativă pentru monitorizarea inculpatului. Cu autorizarea instanței, întâlnirile celor doi au fost monitorizate audio-video. S-a relevat că la 13 noiembrie 2006 cei doi s-au întâlnit la sediul primăriei, inculpatul precizându-i lucrătorului de poliție că: „este totul aranjat (...) cu șeful de sector, cu acela mare (autorizațiile de frontieră ucrainene) și că toate convorbirile telefonice se vor face cu cartele noi, pentru fiecare transport, forțarea frontierei între bornele 800 - 803 urmând a avea loc „miercuri dimineața”, agentului revenindu-i obligația de a comunica telefonic dacă în zonă nu sunt polițiști de frontieră.

După 15 noiembrie 2006, inculpatul l-a contactat telefonic pe agent și i-a spus că marfa a ajuns, totul este OK, operațiunea a durat 12 minute și urmează „să vină R.”, referirea la acesta vizându-l pe coinculpat, el fiind cel ce trebuia să dea bani agentului în benzinăria din comună. În seara de 16 noiembrie 2006, agentul a fost din nou contactat telefonic, inculpatul B.Ș.M. aflând astfel că polițistul nu s-a prezentat la întâlnirea cu coinculpatul pentru că nu vrea să știe nimeni despre implicarea lui. La această susținere, inculpatul a replicat „bă, peștele e la mine, că nu se strică, că pun sare pe el”, aceasta însemnând că suma promisă este la el.

La 18 noiembrie 2006, cei doi s-au întâlnit în Rădăuți în autoturismul inculpatului, cel din urmă i-a dat agentului de poliție o cartelă X și 1.000 dolari SUA, la instruit cum se va desfășura comunicarea dintre ei și i-a precizat că cel care coordonează operațiunea este „R.”, cu acesta vorbind deja la telefon - conținutul convorbirii a fost redat în procesul-verbal din acea dată. Agentul C.R. a predat cartela X și cei 1.000 dolari SUA echipei operative. Imediat, s-a procedat la verificarea seriilor bancnotelor. În modalitatea descrisă, s-a mai reținut că s-au introdus țigări de contrabandă în noaptea de 19 - 20 noiembrie 2006, după care agentul de poliție a fost chemat de către inculpatul B.Ș.M.

la primărie, întâlnirea având loc la 21 noiembrie 2006 în birou, cu această ocazie inculpatul dându-i 5.500 RON, după care l-a rugat să înlăture urmele vizibile lăsate pe fâșia verde a frontierei româno-ucrainene și i-a detaliat despre următorul transport. Și această convorbire a fost înregistrată audio-video, a fost certificată și redată în procesul-verbal din acea dată. Suma primită a fost predată echipei operative și s-a procedat la identificarea seriilor bancnotelor. O altă acțiune de introducere de țigări de contrabandă s-a derulat în noaptea de 3 - 4 decembrie 2006, după care inculpatul B.Ș.M. l-a invitat pe agentul de poliție tot la sediul primăriei, întâlnirea având loc la 5 decembrie 2006, cu această ocazie inculpatul dându-i suma de 2.000 dolari SUA și o cartelă telefonică și i-a spus să fie pregătit pentru următorul transport de țigări.

Respectiva convorbire a fost înregistrată audio-video, autorizată în condițiile legii, certificată și redată în procesul-verbal de la acea dată. După ce agentul de poliție a predat suma primită în condițiile arătate, seriile bancnotelor componente au fost individualizate. În perioada amintită, agentul de poliție a fost vizitat la domiciliul său de către cei doi inculpați, P.R.G. i-a spus că vine din Ucraina unde totul este OK, dar i-a mărturisit și temerea de a nu se afla ceva din interior în sensul în care el trebuie să fie prudent. Discuția de mai sus a avut loc în autoturismul inculpatului P.R.G. Ultimul transport de țigări de contrabandă a avut loc peste fâșia verde a frontierei, în noaptea de 13 - 14 decembrie 2006, desfășurarea operațiunii fiind surprinsă în flagrant.

S-a mai reținut că sumele date agentului de poliție au fost depuse la C. SA, Sucursala Suceava (chitanțe din 21 noiembrie 2006, din 22 noiembrie 2006, din 20 decembrie 2006, din 6 decembrie 2006, exceptând 3 (trei) bancnote a câte 1.000 dolari SUA, care erau deteriorate, acestea fiind ambalate într-un plic și sigilate M.A.I.). Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, B.Ș.M. motivând că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent; legal, competența ar aparține procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în baza dispozițiilor Legii nr. 78/2000 și ale O.U.G. nr. 43/2002, interceptările și înregistrările audio-video nu sunt legal obținute pentru că au la bază ordonanțe de autorizare provizorie emise de un organ judiciar necompetent material, astfel fiind încălcate dispozițiile art. 91 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. În altă ordine de idei, apelantul-inculpat a mai susținut că deși infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată era de competența exclusivă a procurorului, delegarea pentru efectuarea actelor procedurale dată ofițerilor de poliție judiciară este nelegală, astfel că se impune, în baza dispozițiilor art. 352 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale. Același inculpat a criticat sentința pentru neegala sa condamnare, probatoriul administrat dovedind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, existând o singură declarație care-l incriminează: aceea a denunțătorului, ceea ce echivalează cu provocarea.

S-a mai susținut că înregistrările audio-video s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale, deci trebuie înlăturate, soluție dată și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 962/2009. În subsidiar, inculpatul a criticat netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul întinderii, cât și al modalității de executare. Inculpatul P.R.G. și-a motivat apelul pe greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, nu există nicio probă care-l inculpă, astfel impunându-se achitarea sa fie pentru că nu a săvârșit fapta (art. 10 lit. a) C. proc. pen.), fie că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni (art. 10 lit. d) același cod). Și acest inculpat a criticat înregistrările audio-video în sensul că sunt nelegale prin prisma aceleiași decizii a Curții Constituționale, sens în care a cerut înlăturarea lor, martorul C.R.

fiind cel care a provocat continuarea traseului infracțional. În subsidiar, și acest inculpat a criticat netemeinicia pedepsei aplicate, precum și modalitatea de executare dispusă. Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 4 din 21 ianuarie 2010, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de inculpați, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a condamnat pe inculpați pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., inculpaților li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-au menținut celelalte dispozițiile ale sentinței. Din pedeapsa aplicată inculpatului P.R.G. s-a dedus durata executării, de la 16 februarie 2009 la 17 februarie 2009. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpații, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În ce privește cererea de restituire a cauzei la procuror potrivit dispozițiilor art. 332 C. proc. pen., sunt de reținut următoarele: conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și republicată, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârșite în una din următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor, s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare gravă a activității unei autorități publice (...) ori dacă valoarea sumei sau a bunului ce formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro.

Alin. (1) lit. b) stabilește ca intrând în competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 dacă, indiferent de valoarea pagubei ori de gravitatea perturbării ori de valoarea sumei sau a bunului, sunt comise de persoanele expres și limitativ enumerate. Ca atare, față de cuantumul sumei și calitățile inculpaților, niciunul neavând o asemenea calitate, urmărirea penală în cauză, corect a fost de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Cu referire la faptul delegării efectuării unor acte de procedură de către ofițeri ai poliției judiciare, potrivit dispozițiilor art. 217 alin. (4) C. proc. pen., procurorul poate dispune, prin ordonanță, ce acte de cercetare penală se efectuează de poliția judiciară.

În cauză, marea majoritate a actelor s-au realizat de către procuror, cele realizate prin delegare fiind exclusiv procedurale. În legătură cu începerea urmăririi penale față de ambii inculpați, aceasta s-a realizat prin Rezoluția din 20 noiembrie 2006, iar susținerea că anterior acestei date, în alt dosar penal, luând în considerare și Decizia Curții Constituționale nr. 962/2009, interceptările audio-video efectuate anterior datei ar fi nelegale, susținerea nu este reală, potrivit dispozițiilor art. 91 2 C. proc. pen., ele pot fi folosite dacă din conținutul lor rezultă date sau informații concludente și utile referitor la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni, și, deci, legal ele au fost incluse în categoria mijloacelor de probă.

În cauză, înregistrările audio-video și ale convorbirilor telefonice au fost autorizate și certificate de către instanța competentă material, pentru admiterea autorizării neimpunându-se începerea urmăririi penale, alin. (1) al art. 91 1 C. proc. pen. neprevăzând această condiție prealabilă. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 91 6 C. proc. pen., interceptările și înregistrările convorbirilor, având în vedere și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, puteau fi supuse expertizei tehnice la cererea inculpaților, iar în cauză stabilirea situației de fapt și a vinovăției nu s-au realizat exclusiv pe baza lor, declarațiile lui C.R. nefiind infirmate, relevante fiind cele petrecute la 16 noiembrie 2006, când fiind prezent și inculpatul P.R.G., chiar dacă el personal nu a oferit o sumă de bani, a întreprins-o prin intermediul coinculpatului.

Apărările formulate în legătură cu calitatea martorului C.R., care ar fi acționat ca provocator, nu sunt confirmate de lucrările dosarului, astfel cum s-a motivat deja, inculpatul B.Ș.M., viceprimar al comunei F.N., cunoscându-l de mai mult timp și el fiind cel care i-a propus și oferit câte 3.000 euro săptămânal pentru a nu exista polițiști de frontieră pe zona bornelor 800 - 803 de la frontiera româno-ucraineană. Referitor apărării expuse de inculpatul B.Ș.M., că o persoană implicată în infracțiunea de contrabandă, promițând că va primi o sumă de bani obținută după valorificarea mărfii nu are calitate în comiterea infracțiunii de dare de mită, corelativ, nici el nu poate să răspundă pentru infracțiunea de dare de mită, nu poate fi reținută, textul incriminator (art. 255 C. pen.) descriind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen.

În cauză, inculpatul a dat bani agentului de poliție pentru ca acesta să-și încalce sarcinile de serviciu proprii: „desfășurarea activităților specifice frontierei de stat, coordonarea activității de control pe timpul executării controlului de frontieră potrivit legii și prevederilor privind efectuarea controlului, sens în care la fila 34 a dosarului de urmărire penală se află un proces-verbal ce conține detalierea celor de mai sus în baza informațiilor furnizate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., va fi analizat și prin considerarea motivului expus de parchet, în sensul că instanța de apel nu a motivat și, deci, nu a raportat cauzei, ce situații și împrejurări a reținut, altele decât instanța de fond, pentru a reduce pedepsele privindu-i pe ambii inculpați și pentru a dispune liberarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, faptele inculpaților, comise în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., prezintă grad ridicat de pericol social, sumele au fost oferite și date unui cadru specializat în realizarea controlului frontierei de stat, acestuia i s-au înmânat și cartele telefonice menite a fi utilizate pentru convorbiri cum a inițiat unul din inculpați, din derularea situației de fapt desprinzându-se maniera pe termen lung a plănuirii mituirii agentului, iar inculpații au acționat astfel asupra persoanelor vizate de art. 7 alin. (2), cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, el fiind și funcționar public, iar în ce privește persoana inculpaților, aceștia nu au cooperat, ambii, astfel cum sunt date în lucrările dosarului, fiind cercetați și pentru comiterea de alte fapte.

În plus, față de inculpatul P.R.G., Curtea de Apel Suceava, la 1 aprilie 2009, a admis o cerere formulată de autoritățile judiciare germane de executare a unui mandat european de arestare pentru infracțiunea de furt organizat sau armat, predarea lui fiind amânată până la soluționarea cauzei de față și a celei din Dosarul nr. 81D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava. Față de aceste considerente, pedepsele de câte 2 ani închisoare a căror executare s-a decis a fi suspendată condiționat sunt netemeinice, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat de parchet va fi admis, se va casa decizia instanței de apel și se va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

Recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) același cod, vor fi respinse. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 4 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații B.Ș.M. și P.R.G. Casează decizia penală sus-menționată și menține Sentința penală nr. 29 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Suceava. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Ș.M. și P.R.G. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe fiecare recurent-intimat inculpat la plata sumei de câte 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.