ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală 324 din data de 20 noiembrie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpaților P.I. și P.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, de contrabandă. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpații P.I. și P.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup. În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul G.M.R.

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul G.M.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat. În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86 /2006 a condamnat pe inculpatul R.S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul R.S.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat. În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea. ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 255 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. În baza art. 33 lit. a) în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului S.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe inculpatul A.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul A.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. În baza art. 65 alin. (2) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani de la momentul executării pedepsei principale. În baza art. 255 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. În baza art. 33 lit. a) în referire la art 34 lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate în cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului A.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul P.I. A constatat că inculpatul P.I. a fost arestat preventiv de la 3 februarie 2007 până la 3 aprilie 2007. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata arestului preventiv al inculpaților R.S.G. și G.M.R. de la 3 februarie 2007 până la 28 mai 2007. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a celor 13.553 pachete țigări (11.120 pachete timbrate Republica Ucraina depistate în barca inculpaților G.M.R. și R.S.G. și 2.433 pachete depistate asupra sau la reședința din Galați a inculpaților P.I. și P.E., timbrate R. Moldova) aflate în custodia Biroului Vamal Tulcea. În baza art. 118 lit. b) C. pen.

a dispus confiscarea specială a bărcii de aluminiu de culoare verde, un rezervor metalic de 20 litri și 2 rame care aparțin inculpatului G.M.R., aflate în custodia I.J.P.F.N. Tulcea, S.P.F. Pardina. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumelor de bani ridicate de la reședința inculpatului A.P. cu ocazia percheziției, respectiv 60 euro și 320 RON sume consemnate pe numele inculpatului la Bnaca C.E.C., Sucursala T. și 10 grivne ucrainiene și 415 lei moldovenești, sume aflate în custodia S.C.C.O. Tulcea. În baza art. 255 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare din inculpații A.P. și S.F. a sumei de 1.000 euro oferită mită funcționarului T.R. În baza art. 169 C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpatul P.I. a autoturismului marca O.O. înmatriculat în Republica Moldova, indisponibilizat în cursul urmăririi penale în vederea confiscării și aflat în custodia S.C.G.O. Tulcea. A luat act că D.G.F.J.P. Tulcea nu a solicitat constituirea de parte civilă în cauză. În baza art 191 C. proc. pen. a obligat inculpații A.P., S.F., R.S.G. și G.M.R. la plata sumei de 1.500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin actul de sesizare al instanței, inculpații S.F., A.P., R.S.G., P.I., P.E. și G.M.R., după data de 12 octombrie 2006 s-au constituit într-un grup organizat, acționând în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de contrabandă cu caracter transnațional, pentru obținerea de beneficii financiare.

Aceeași inculpați au inițiat introducerea prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, din Republica Moldova și Republica Ucraina în România cele 13.553 de pachete de țigări, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 274 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006. S-a mai reținut că inculpații R.S.G. și G.M.R., au traversat cu o barcă Dunărea, peste frontiera de stat ucraineano-română, la data de 2 februarie 2007, săvârșind infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001. Totodată inculpații S.F. și A.P., au promis suma de 1.000 euro numitului T.R., funcționar public, ofițer superior cu grad de comisar în cadrul I.J.P.F.N.

Tulcea și funcție de răspundere pe linia prevenirii și combaterii criminalității trans-frontaliere în zona de responsabilitate a acestei instituții, la frontiere de est a României, în scopul asigurării traficului cu țigări din Republica Ucraina în România. La data de 12 ianuarie 2007 D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Tulcea a dispus începerea urmăririi penale fața de inculpatul S.F., ulterior cercetările fiind extinse și față de inculpații P.I., A.P., R.S.G., G.M.R. și P.E., despre care s-a stabilit că fac parte din același grup infracțional organizat în vederea contrabandei cu țigări din Republica Ucraina și Republica Moldova în România.

Prin ordonanțele din aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a propus arestarea preventivă a inculpaților R.S.G., G.M.R., P.I., P.E., dintre care primii trei aii fost arestați preventiv, inițial pe o durată de 30 de zile și ulterior prelungită până la data de 3 aprilie 2007, inclusiv (a se vedea în acest sens încheierile Tribunalului Tulcea nr. 4 din 2 februarie 2007 și nr. 13 din 26 februarie 2007, pronunțate în Dosarele nr. 339/88/2007 și, respectiv, nr. 482/88/2007). Prin ordonanțele din 16 februarie 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și s-a solicitat arestarea preventivă (în lipsă) a inculpaților S.F. și A.P., sustrași de la urmărirea penală, conform dovezilor existente la dosar.

Inculpații R.S.G. și G.M.R. au fost arestați de la 3 februarie 2007 până la 28 mai 2007, când au fost puși în libertate de prin decizia nr. 269 din 28 mai a Curții de Apel Constanța. De asemenea inculpatul P.I. a fost arestat preventiv de la 3 februarie 2007 până la 3 aprilie 2007, după care față de acesta s-a luat de către Curtea de Apel Constanța măsura obligării de a nu părăsi țara. Bunurile găsite (țigările și banii), barca folosită de către inculpații R.S.G. și G.M.R., ca și mașina cu care inculpații P.I. și P.E. au adus țigările din Republica Moldova în România, au fost indisponibilizate în cursul urmăririi penale. În fața instanței s-au prezentat regulat inculpații P.I. și P.E. care au fost audiați la termenul din 27 ianuarie 2009. La primele termene, în perioada arestului preventiv, dar și la 29 mai 2007 când se aflau deja în stare de libertate au fost prezenți și inculpații R.S.G.

și G.M.R. Deoarece a fost lipsă de procedură cu alți inculpați cei doi nu au putut fi audiați, după care nu s-au mai prezentat în fața tribunalului. Inculpații S.F. și A.P. nu s-au prezentat în cursul cercetării judecătorești, deși au fost constant citați cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în Republica Ucraina și Republica Moldova, iar ulterior și prin afișare la sediul Consiliului local și la ușa instanței. La data de 27 ianuarie 2009 a fost audiat martorul T.R., iar ulterior și martora A.A.

Analizând actele și lucrările dosarului respectiv actele de sesizare, fișa postului și declarațiile martorului T.R., înscrisurile olografe ale inculpatului S.F., listele cu cantitățile și prețurile țigărilor de contrabandă, listing-urile convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul S.F.; procesul-verbal de identificare a locului faptei, înregistrările audio-video și suporturile magnetice (CD-urile), notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate și suporturile magnetice (CD-urile), procesele-verbale de prindere în flagrant, planșele foto, procesele-verbale de indisponibilizare, procesele-verbale de percheziție domiciliară, adresa Biroului vamal Tulcea și procesul-verbal de calculare a prejudiciului, pentru stabilirea datoriei vamale; actele Autorității Naționale pentru Străini; procesele-verbale întocmite de investigatorii și colaboratorul sub acoperire; dovezile de sustragere ale inculpaților S.F.

și A.P., declarația martorei A.A., declarațiile co-inculpaților, tribunalul a reținut următoarele: 1. Inculpații sunt cetățeni moldoveni (A.P.) și ucrainieni (S.F., R.S.G. și G.M.R.) și se cunosc de o perioadă lungă de timp, fiind consăteni, ori legați prin relații de familie și rudenie. Astfel inculpatul A.P. și-a achiziționat o locuință pe raza municipiului Galați și s-a deplasat în țara noastră în nenumărate rânduri. Acesta și inculpatul S.F. i-au spus lui T.R., că au relații în mediul grăniceresc și polițienesc moldovenesc și/sau ucrainean, fiind de amintit aici că inculpatul A.P. a fost pe rând polițist în orașul R. din Republica Ucraina și vameș la punctul de trecere a frontierei G. din Republica Moldova în România.

T.R., este ofițer superior cu grad de comisar și funcție de răspundere pe linia prevenirii și combaterii infracționalității trans-frontaliere în zona de competență de la granița de est a României cu Republica Ucraina a I.J.P.F.N. Tulcea, așa cum reiese din adresa din 2 februarie 2007, a acestei instituții. Din anul 2002 T.R., în calitate de comandant al S.P.F. Sulina din cadrul I.J.P.F.N. Tulcea, l-a cunoscut pe inculpatul S.F., în raport de anumite atribuțiile pe linia evidenței cetățenilor străini aflați în zona de responsabilitate a instituției deservite de către primul. Începând cu data de 12 octombrie 2006, sus-numitul a fost contactat în mod repetat de către cetățeanul ucrainean, inculpatul S.F., care i-a propus insistent ofițerului de frontieră să caute un distribuitor de țigări, pe care dorește să le aducă din Republica Ucraina.

Inițial, a fost declinată oferta, însă ulterior același ofițer a fost contactat telefonic în mod repetat, de la numerele X1 (telefon fix din Republica Ucraina) și X2, când inculpatul S.F. i-a propus să asigure trecerea de țigări peste Dunăre, în zona I., mai ales că este în relații bune cu grănicerii ucrainieni din această zonă. Din declarațiile lui T.R., audiat ca martor, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză mai reiese că fiecare transport de țigări de contrabandă ar fi trebuit să cuprindă înjur de 50 de bax-uri a câte 50 de cartoane cu câte 10 pachete țigări fiecare și că ofițerului îi va reveni ca parte 1.000 euro la fiecare transport, bani pe care inculpatul S.F. i-a promis în contul asigurării traficului cu țigări ce vor fi aduse în mod fraudulos din Republica Ucraina în România.

Aceste discuții telefonice au avut loc la datele de 3 și 6 noiembrie 2006. La data de 8 noiembrie 2006 inculpatul S.F. s-a întâlnit personal, pe raza municipiului Tulcea, cu T.R. cu care a discutat în detaliu prețul țigărilor ca și locul pe unde acestea urmează a fi trecute peste brațul C. al Dunării. Cu ocazia acestor noi întâlniri, inculpatul S.F. i-a înmânat numitului T.R. o listă de țigări ce pot fi aduse din Republica Ucraina în România, tipurile acestora fiind consemnate cu caractere slavone de către primul. Ulterior datei de 8 noiembrie 2006, între cei doi au avut loc mai multe convorbiri telefonice, în care, după ce inculpatul S.F.

îl suna pe numitul T.R., aceștia au discutat detalii, stabilind ca trecerea țigărilor de contrabandă din Republica Ucraina în România să se realizeze în zona localității „M.”, aflată la circa 4-5 km de orașul I. din Republica Ucraina, având semnul de frontieră „1370” ca și corespondent pe malul românesc al Brațului C. Din același discuții a mai rezultat că, după ce țigările vor fi trecute din Republica Ucraina în România, acestea urmează a fi vândute pe piața din municipiul Galați, unde inculpatul S.F. a arătat că totul este organizat. Instanța de fond a constatat că pe rolul D.I.I.C.O.T au fost înregistrate numai în cursul anului 2007 și se află în diferite stadii de soluționare, dosarele înregistrate sub nr. unice 6D/P/2007 și 7D/P/2007, privind pe C.V.

ș.a. și V.C., ambele având ca obiect inclusiv comiterea de către cei cercetați a infracțiunii de contrabandă, prevăzută în art. 270 din Legea nr. 86/2006. În primul numitul C.V., fost vice-primar al localității G. din județul Tulcea, împreună cu alții, a fost depistat în noaptea de 29 din 30 decembrie 2005 de către un echipaj al I.J.P.F.N. Tulcea, cu circa 1600 pachete de țigări, timbrate în Republica Ucraina, despre care există indicii că i-au fost aduse de la R. de către inculpatul R.S.G. și urmau a fi transportate pe piața municipiului Galați. În cel de-al doilea dosar, la data de 22 decembrie 2006, numitului V.C. i-au fost găsite în societatea sa, din localitatea F., județul Tulcea, circa 100 cartoane țigări timbrate în Republica Moldova, pe care a declarat că le-a cumpărat de pe „Piața rușilor”, din municipiul Galați.

Întrucât inculpatul S.F. nu cunoștea foarte bine limba română, atunci când era sunat din Republica Ucraina, o persoană care se prezenta „M.” (ce s-a dovedit ulterior a fi chiar inculpatul A.P.), persoană cunoscătoare a limbii române, îi transmitea anumite condiții ale grupului de ucrainieni, cu care ofițerul român a stabilit în final ca el să vină cu o mașină la malul românesc, pentru a prelua transportul de țigări ce va fi efectuat peste Brațul C., cu anumite ambarcațiuni pescărești din Republica Ucraina. La data de 14 noiembrie 2006, T.R., la solicitarea telefonică a inculpatului S.F., s-a întâlnit din nou cu acesta pe faleza din municipiul Tulcea, iar în discuțiile purtate, cel de-al doilea l-a asigurat că va primi în mod cerat banii promiși, cei 1.000 de euro pentru fiecare transport, dacă va asigura luarea de la Dunăre și predarea către distribuitorii din Galați a țigărilor de contrabandă.

La data de 15 noiembrie 2006, inculpatul S.F., într-o altă discuție telefonică a arătat că va trebui ca numitul T.R. să găsească un distribuitor (cumpărător) al țigărilor, rămânând în continuare să se stabilească prețul de cumpărare. În declarațiile date T.R. a arătat că inculpatul S.F. a urmărit prin coruperea sa, să-l atragă complicitatea în contrabandă cu țigări din Republica Ucraina în România. La data de 11 ianuarie 2007, la solicitarea telefonică a inculpatului S.F., cei doi s-au reîntâlnit pe faleza municipiului Tulcea, ocazie cu care acesta din urmă i-a dictat o listă cu cantitățile și prețurile țigărilor ce pot fi aduse din Republica Ucraina. Totodată, inculpatul S.F. i-a mai spus numitului T.R.

că persoana de legătură din Republica Ucraina, se numește „S.” și, pe o foaie de hârtie ruptă dintr-o agendă, i-a scris datele personale de stare civilă ale acestuia, ulterior identificat în persoana inculpatului R.S.G., cetățean ucrainean, domiciliat pe raza orașului R. și cu privire la care i-a solicitat să-i facă o invitație oficială prin notariat, pentru a-i facilita intrarea legală în România. În declarațiile sale, numitul T.R., a precizat că a mai purtat discuții telefonice cu cel care urma să îl invite în România prin intermediu unui translator (probabil profesor ori cunoscător cel puțin al limbii române), de pe un număr de telefon mobil dintr-o rețea ucraineană, aparținând lui S.F. La finalul acestor discuții cei doi au convenit că la următoarea întâlnire din Tulcea, numitul T.R.

va trebui să-i facă legătura cu persoana de contact („eventualul cumpărător al țigărilor”). Pentru identificarea tuturor participanților și probarea activității acestora, în cauză a fost autorizați doi investigatori și un colaborator sub acoperire. Listing-urile convorbirilor telefonice purtate de la/către telefonul apelabil la nr. X2 al inculpatului S.F., confirmă legătura telefonică permanentă între acesta și numitul T.R., aflat la telefonul apelabil sub nr. X3, aceasta în toate perioadele intermediare întâlnirilor lor personale. Urmare emiterii autorizațiilor de către Tribunalului Tulcea, în cursul urmăririi penale s-au efectuat înregistrări de imagini cu activitățile materiale desfășurate de către participanți, interceptări de convorbiri telefonice, localizarea și urmărirea a participanților și percheziții domiciliare la locuințelor acestora.

Astfel s-a desfășurat supravegherea și urmărirea operativă a participanților grupului infracțional organizat, format în jurul inculpatului S.F., până la data de 2 februarie 2007, dată la care s-a realizat prinderea în flagrant a 4 membri ai grupării, de la care s-a capturat o cantitate de peste 13.500 de pachete de țigări de contrabandă, aduse în mod fraudulos din Republica Ucraina și Republica Moldova în România. La data de 21 ianuarie 2007, T.R., la cererea inculpatului S.F., i-a intermediat acestuia din urmă o întâlnire cu numitul H.S. (colaborator sub acoperire), prezentat ca și cumpărător, interesat de achiziționarea țigărilor de contrabandă. În cursul acestei întâlniri, care s-a desfășurat pe faleza municipiului Tulcea, inculpatul S.F.

l-a contactat telefonic pe inculpatul R.S.G. Totodată, numitul T.R. i-a cerut inculpatului S.F. („ F.”) să-i dea cel puțin jumătate din cei 1.000 euro promiși, însă ultimul i-a spus că acești bani vor fi obținuți din mărirea prețului față de cumpărătorul adus. În continuare, în baza instrucțiunilor telefonice primite de la R.S.G., inculpatul S.F. i-a dat telefonul cumpărătorului, căruia i-a spus care sunt prețurile pentru fiecare tip de țigări. Așa cum este consemnat în procesul-verbal din 21 ianuarie 2007 între cei trei bărbați (S.F., H.S. și T.R.), s-au stabilit detalii cu privire la cantitățile și tipurile de țigări, prețurile acestora, modul de acțiune al fiecăruia, precum și despre „datoria” de 1.000 euro ce trebuia să-i parvină numitului T.R.

Conform discuției purtate între S.F. și R.S.G., primul trebuia să aducă din Republica Ucraina mostre de țigări ce ar fi putut face obiectul proximului transport (fixat inițial pentru data de miercuri 24 ianuarie 2007) și, din scăderea de preț acceptată ca urmare a unor negocieri directe, H.S. să-i dea cei 1.000 euro promiși anterior lui T.R. La data de 22 ianuarie 2007, inculpatul S.F. s-a reîntâlnit pe raza municipiului Tulcea cu numiții H.S. și T.R. Cu această ocazie, primul a avut din nou discuții telefonice cu inculpatul R.S.G., care discuții au confirmat și legătura și implicarea inculpatului P.I. ce trebuia să vină la R. cu mostre de țigări pe care să i le dea cumpărătorului (H.S.) la Galați.

La aceeași întâlnire, inculpatul P.I. i-a comunicat cumpărătorului numărul său de telefon - X4, interceptat ulterior. La data de 23 ianuarie 2007, transportul de țigări preconizat a fost contramandat (a se vedea procesul verbal conform). La aceeași dată însă H.S. s-a întâlnit cu inculpatul P.I., care i-a înmânat mostrele promise. Așa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit. La data de 24 ianuarie 2007, T.R. a fost contactat pe numărul de telefon X5 al inculpatului A.P. (supus ulterior interceptării) care s-a recomandat a fi cumătrul inculpatului R.S.G. (s-a stabilit ulterior că al doilea i-a botezat acestuia din urmă un copil, în timp ce era polițist la R.) și care i-a solicitat o întâlnire la Tulcea.

Este de menționat că la data de 23 ianuarie 2007, numitul T.R. a fost sunat pe același telefon, însă inculpatul A.P. s-a recomandat a fi „ M.”, translatorul de limba română a lui S. La data de 24 ianuarie 2007, T.R. s-a întâlnit cu inculpatul A.P. pe raza municipiului Tulcea, conținutul discuțiilor dintre aceștia fiind consemnat în procesul-verbal întocmit cu această ocazie. În cursul respectivelor discuții, „P.” i-a comunicat ofițerului că a fost și el ofițer la vama ucraineană, că are mai multe afaceri în România și că și-a cumpărat un apartament în Galați, unde locuiește împreună cu familia, soția și cei doi copii, aspecte care s-au confimat ulterior. Inculpatul A.P. i-a mai comunicat numitului T.R.

că este preferabil să excludă alți intermediari, că „S.”, cumătrul lui, va aduce personal țigările din Republica Ucraina, descriindu-i în detaliu, de la locul de trecere și până la tipul bărcii cu care vor fi tranzitate țigările de contrabandă pe malul românesc. Între cei doi s-a mai convenit ca țigările să fie luate de numitul T.R. și să fie aduse lângă mănăstirea „D.” de pe raza localității G., județul Tulcea, în apropiere de Galați, unde „P.” va veni cu un cumpărător găsit de el și că dacă totul va merge bine, în momentul predării țigărilor va primi suma de 1.000 euro pentru toate aceste servicii prestate, vădindu-se și din aceasta cunoașterea exactă și a inculpatului A.P. a discuțiilor purtate anterior de către inculpatul S.F.

cu numitul T.R. ca și între H.S. și inculpatul R.S.G. Inculpatul A.P. i-a sugerat martorului T.R. să-l scoată pe „S.” din această afacere și totodată să-i comunice inculpatului S.F. că transportul nu va mai avea Ioc. Lui T.R. i s-a propus o colaborare de lungă durată, atât pentru contrabanda cu țigări, cât și pentru trecerea peste frontieră în același mod și a unor cantități de icre negre. La data de 24 ianuarie 2007, orele 21:30, inculpatul A.P. l-a sunat pe T.R., comunicându-i că transportul va avea loc duminică, la data de 28 ianuarie 2007. La data de 29 ianuarie 2007, cei doi s-au reîntâlnit pe raza municipiului Tulcea, și s-au axat pe detalii privitoare la locul trecerii țigărilor, oră, persoane implicate și altele, ce aveau să confirme în cadrul activităților premergătoare și concomitente cu prinderea în flagrant a membrilor grupului infracțional organizat.

Lui T.R. i s-au înmânat de către inculpat A.P. o cartelă telefonică aparținând societății de telefonie mobilă ucraineană „ K.”, pentru numărul X6, pentru a fi folosită în discuțiile telefonice pe care le va purta cu„ S.” precum și o brichetă cu led de culoare albă, ce va urma să fie folosită pentru emiterea de semnale luminoase de pe malul românesc către malul ucrainean. Cartela telefonică predată a fost verificată, iar ulterior, până la plecarea sa spre municipiul Galați, inculpatul A.P. i-a spus numitului T.R. să-l contacteze telefonic pe „S.”, pentru a-i comunica dacă este pregătit pentru desfășurarea transportului. La data de 1 februarie 2007, T.R. a fost contactat de către inculpatul A.P., pentru a-i confirma faptul că transportul va avea loc în ziua de vineri, 2 februarie 2007, ora 5:30 am, la stâlpul de frontieră „1370”, indiferent de starea vremii.

La aceeași dată, H.S. a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.I., care îi oferise voluntar, cu ocazia prezentării mostrelor, posibilitatea cumpărării unei cantității mai mari de țigări de la el și pe care nu le avea încă la acel moment. Aceștia doi au convenit să se întâlnească la data de 2 februarie 2007, pe raza municipiului Galați pentru ca inculpatul P.I. să-i vândă primului un anumit număr de cartoane de țigări, precum se înțeleseseră. În după-amiaza zilei de 1 februarie 2007, inculpatul A.P. a părăsit teritoriul României, încercând să intre în România la data de 2 februarie 2007, când a fost probabil anunțat despre prinderea în flagrant a co-inculpaților R.S.G., G.M.R., P.I. și P.E.

și s-a răzgândit. Ultima interceptare telefonică în România a inculpatului S.F. a avut loc la data de 25 ianuarie 2007, orele 10:54. În dimineața zilei de 2 februarie 2007, în dreptul bornei kilometrice „1370” au fost prinși în flagrant cetățenii ucrainieni R.S.G. și G.M.R.; aceștia au traversat brațul C. al Dunării de pe malul ucrainean,, din dreptul localității „M.”, pe malul românesc cu o barcă din aluminiu (corespunzătoare descrierii făcute anterior numitului T.R. de către inculpatul A.P.) în care se aflau 9 genți mari, din rafie în care s-au găsit 798 de cartușe a câte 10 pachete de țigări, fiecare marca „Y1” și un număr de 324 de cartușe a câte 10 pachete marca „Y2”, în total deci un număr de 1112 cartoane, echivalentul a 22 de bax-uri a câte 50 de cartușe fiecare, toate timbrate în Republica Ucraina.

Înregistrările operative efectuate în cauză arată că activitatea de trecere frauduloasă a țigărilor peste Dunăre s-a realizat în cele mai mici detalii conform celor convenite anterior direct de către inculpații S.F. și A.P. cu numitul T.R. și, indirect ok (telefonic), între acesta și inculpatul R.S.G. De asemenea, pe malul ucrainean au putut fi observate un număr de 5 siluete umane, care au ajutat la încărcarea genților cu țigări în barcă, nefiind exclus ca vreunul dintre inculpații cercetați în prezenta cauză să fi rămas pe malul ucrainean (A.P. sau/și S.F.). În plus, aceleași înregistrări de imagini arată că pe malul ucrainean au mai rămas un număr cel puțin egal de genți ce ar fi trebuit aduse pe malul românesc cu al doilea transport, ce s-ar fi efectuat la aceeași dată, pentru a- completa cele 50 de bax-uri cu țigări ce ar fi putut face obiectul fiecărei acțiuni de acest tip, precum conveniseră anterior inculpații cu numitul T.R.

Inculpații cetățeni ucraineni, R.S.G. și G.M.R., nu aveau documentele necesare (pașapoarte) și nici vize conforme pentru a-și exercita dreptul la libera circulație, trecerea lor din Republica Ucraina în România realizându-se astfel în mod fraudulos, cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 105/2001. Probele administrate confirma încercarea de corupere a ofițerului I.J.P.F.N în vederea facilitării săvârșirii infracțiunii de contrabandă, precum și organizarea grupului infracțional pentru preluarea, transportul și distribuirea țigărilor provenite din această activitate, ca și pentru vânzarea lor, în principal pe piața din municipiul Galați. 2. La data de 2 februarie 2007, conform înțelegerii anterioare, inculpatul P.I., împreună cu soția sa, inculpata P.E.

s-au întâlnit pe raza municipiului Galați cu numitul H.S., oferindu-i acestuia contra sumei de 2.800 RON, 632 de pachete (63 cartoane) de țigări „ Y2”, 503 pachete (50 cartoane) cu țigări „Y3” și 251 pachete (25 cartoane) „Y1”. Aceste țigări au fost oferite investigatorului sub acoperire din autoturismul O.O. Imediat după realizarea acestui al doilea flagrant, în baza declarațiilor verbale și a consimțământului inculpatei P.E., lucrătorii operativi au descins într-o încăpere a locuinței, situată în municipiul Galați, pe str. S., închiriată de către soții P.I. și P.E., unde au mai fost identificate 947 pachete (peste 94 cartoane) de țigări marca „Y4”, toate timbrate în Republica Moldova. Anterior, în baza autorizației emise de Tribunalul Tulcea, Ia locuința din municipiul Galați, str. S.S., a inculpatului A.P.

s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost identificate un număr de 50 de pachete de țigări, marca „Y1”, timbrate în Republica Moldova și mai multe sume de bani în RON, lei moldovenești și euro, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal din 2 februarie 2007. Din adresa din 13 martie 2007 a A.N.A.F., după ce întreaga cantitate de țigări ridicată în cauză a fost trimisă Biroului Vamal Tulcea, conform reglementărilor legale în vigoare, rezultă că datoria vamală totală pentru cele 13.553 de pachete de țigări introduse fraudulos în România de către grupul infracțional organizat cercetat, se cifrează la suma totală de 6.448,838 euro, apreciind față de cursul oficial al Băncii Naționale a României, la data de 2 februarie 2007, de 3,3877 RON pentru un euro s-a constatat că prejudiciul creat în speță de către participanți, se cifrează la suma totală de 21.982,2365 RON reprezentând echivalentul în RON a datoriei vamale creată prin introducerea în România a țigărilor ce le-au fost ridicate.

D.G.F.P. Tulcea nu s-a constituit parte civilă în cauză. Instanța de fond a reținut că datele și informațiile obținute în urma autorizațiilor de interceptare telefonică, confirmă caracterul organizat, în vederea comiterii infracțiunilor grave, precum cea de contrabandă, prevăzute de art. 2 lit. a) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, a grupului de cetățeni străini, format din inculpații S.F., A.P., R.S.G., și G.M.R. cercetați în prezenta cauză, rolul și contribuția pe fiecare dintre participați au avut la desfășurarea faptelor prezentate.

A constatat că faptele inculpaților S.F., A.P., R.S.G., și G.M.R., care, după data de 12 octombrie 2006 s-au constituit într-un grup structurat, acționând în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de contrabandă cu caracter transnațional, pentru obținerea de beneficii financiare, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracțiunii de constituire în grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Faptele acelorași inculpați, de a introduce prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, din Republica Ucraina în România țigări, întrunesc în sarcina fiecăruia elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 274 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Faptele inculpaților R.S.G. și G.M.R., de a trece în mod fraudulos, la data de 2 februarie 2007, frontiera de stat ucraineano-română, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001. Faptelor inculpaților S.F. și A.P., de a promite suma de 1.000 euro numitului T.R., ofițer superior cu grad de comisar în cadrul I.J.P.F.N. Tulcea și funcție de răspundere pe linia prevenirii și combaterii ciminalității trans-frontaliere, în scopul asigurării traficului cu țigări din Republica Ucraina în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută în art. 255 C. pen. Instanța de fond a reținut referitor la persoana inculpaților că inculpatul S.F., are vârsta de 50 de ani, este inițiatorul tuturor faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, figurează în baza de date a Biroului Județean pentru străini Tulcea, cu două pașapoarte ucrainene.

Prezența sa pe teritoriul României nu a mai fost consemnată după de data de 25 ianuarie 2007. Conform declarațiilor inculpatului R.S.G., la data de 30 ianuarie 2007, inculpatul S.F. i-a trimis transportul de țigări, pe care l-a traficat în România. De asemenea, inculpatul A.P., în vârstă de 41 de ani era inițiatorul, organizatorul și coordonatorul întregului grup infracțional cercetat. Acesta s-a ocupat nemijlocit de coruperea ofițerului român și stabilirea tuturor detaliilor traficului de țigări de contrabandă, sustrăgându-se cercetărilor și prezentând prin apărătorul ales documente medicale nereale. La data de 13 martie 2007, după ce s-a propus Tribunalului Tulcea, arestarea sa în lipsă, inculpatul a fost identificat cu intrare în Republica Moldova.

Inculpatul R.S.G., de 45 de ani, cu studii medii, comerciant, fără antecedente-penale cunoscute, depistat la momentul transportului peste Dunăre a țigărilor de contrabandă, a refuzat inițial să dea orice declarație în față organelor de cercetare și urmărire penală. Cu ocazia audierii la Tribunalul Tulcea, instanța sesizată cu arestarea sa preventivă, inculpatul a declarat că a fost rugat de un „(...) moldovean (...)” puțin cunoscut să transporte gentile de țigări până la jumătatea Dunării și să le dea unui prieten de-al moldoveanului, deoarece avea nevoie de bani. În aceeași declarație arată că respectivul moldovean îl cheamă „P.” (inculpatul A.P.) și că inculpatul G.M.R., pescar, contactat pentru transportul peste brațul C. al țigărilor avea cunoștință de conținutul genților, deoarece acestea fuseseră descărcate la el acasă cu două zile înainte de trecerea lor peste brațul C. al Dunării.

La finalul cercetărilor însă, inculpatul R.S.G. a revenit și a precizat că de fapt inculpatul S.F., pe care îl numește „F.”, este cel care l-a obligat să transporte țigări de contrabandă în România, în contul unei datorii, că pe inculpatul A.P. este posibil să-l cunoască, din vedere, că la observat de câteva ori prin R. și că, în ciuda tuturor celorlalte evidențe probatorii examinate mai sus, nu a avut niciodată relații personale cu acesta. Astfel a reținut că în declarația dată în fata instanței ultimul a arătat o altă stare de fapt, în această ultimă declarație, nu recunoaște nici măcar că a făcut și că i s-a răspuns prin semnale luminoase cu lanterne. Fără să recunoască decât ce a declarat, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul R.S.G.

a regretat faptele de constituire în grup infracțional organizat și de contrabandă, pentru care a fost cercetat și pe care le-a omis așa cum rezultă și din actele dosarului ce i-au fost aduse la cunoștință și examinate împreună cu apărătorii săi aleși. Inculpatul G.M.R., de 44 de ani, de ocupație pescar, fără antecedente penale cunoscute, care a aderat la grupul infracțional organizat în calitate de depozitar și mai apoi de transportator a țigărilor de contrabandă, a făcut de asemenea declarații nereale, arătând că malul ucrainean nu au mai fost ajutați de nimeni, că trebuia să aducă țigările doar până la mijlocul Dunării, fără trecerea frauduloasă a frontierei; recunoaște însă că au făcut și li s-a răspuns prin semnale luminoase cu lanterna de pe malul românesc și că doar la rugămintea lui S. a acceptat să înainteze până la malul românesc al brațului C. Ulterior inculpatul G.M.R.

a arătat că este prima dată când este implicat într-o afacere de contrabandă cu țigări, precizând că totodată își asumă responsabilitatea pentru comiterea infracțiunii de contrabandă și de trecerea frauduloasă a frontierei de stat. În ultima sa declarație, înainte de a i se prezenta materialul de urmărire penală, inc. G.M.R. a arătat că nu mai are de făcut completări, iar despre persoanele de pe malul ucrainean care l-au ajutat (i s-a arătat în acest sens înregistrarea video) a declarat că sunt pescari necunoscuți, explicând contradicțiile dintre declarațiile sale, printr-o stare specială. Inculpatul a mai precizat că nu îl cunoaște nici pe „F.” (inculpatul S.F.), nici pe inculpatul A.P., deși țigările i-au fost aduse de primul la domiciliu cu două zile înainte de prinderea sa în flagrant, iar al doilea i-a descris în detaliu barca cu care au fost transportate țigările cu cel puțin o săptămână înainte de a se executa acest lucru.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea și inculpatul A.P., prin apărătorul ales. Apelul declarat de inculpat nu a fost motive în scris fiind susținut oral de către apărător, sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt de către prima instanță, în sensul că din probele administrate în cauză nu rezultă elemente de fapt și de drept suficiente și dincolo de orice dubiu rezonabil pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare a acestuia. Apelul declarat de procuror a criticat în parte sentința apelată sub aspectul achitării inculpaților P.I. și P.E., apreciindu-se de asemenea că prima instanță a comis o gravă eroare de fapt reținând greșit situația de fapt rezultată din probe fapt ce a condus la o greșită și nelegală hotărâre de achitare a acestora.

Prin decizia penală nr. 119/P din 30 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanța în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Tulcea și inculpatul A.P., împotriva sentinței penale nr. 324 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 732/88/2007, ca nefondate. A reținut că din probele administrate în cauză în ce-i privește pe inculpații P.I. și P.E., nu s-a dovedit decât faptul că asupra acestora au fost găsite la domiciliul lor din municipiul Galați și cu ocazia întâlnirii cu numitul H.S.

în autoturismul O.O., o cantitate apreciabilă de țigări: timbrate în Republica Moldova, fără însă a se dovedi în mod direct că această cantitate de țigări a fost introdusă în țară prin alte locuri decât cele prevăzute pentru controlul vamal, mai ales că acuzațiile formulate împotriva lor vizează contrabanda cu țigări din Republica Ucraina și nu din Moldova, cele două țări limitrofe având puncte vamale și de trecere a frontierei distincte la granița cu România. Simpla deținere pe teritoriul României a unor bunuri suspuse accizării și neaccizate constituie contravenție și nu infracțiunea de contrabandă, la care elementul esențial îl constituie introducerea frauduloasă sau prin alte locuri decât cele în care este organizată vămuirea, a respectivelor bunuri.

Astfel, și-a însușit situația de fapt astfel cum a fost reținută de prima instanță și argumentele de drept pe care aceasta din urmă și-a întemeiat hotărârea de achitare, constatând în plus că față de data consumării faptei ilicite contravenționale nu se mai impune sesizarea organului administrativ pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale, fiind împlinit termenul de prescripție al răspunderii contravenționale. A reținut că lipsa unor elemente probatorii de fapt concrete cu privire la introducerea în țară a țigărilor timbrate în Republica Moldova în condițiile în care fapta ar constitui infracțiunea de contrabandă face ca hotărârea de achitare să apară ca fiind legală, condamnarea neputându-se pronunța întemeiată pe supoziții și pe lipsa oferirii de către inculpați a unor date concrete privind proveniența țigărilor, în contextul în care sarcina dovedirii săvârșirii infracțiunilor revine organului judiciar.

A constatat că apelul declarat de procuror este nefondat, întrucât motivele invocate nu conduc la constatarea unor neregularităti evidente ale sentinței apelate de natură să impună constatarea comiterii de către prima instanță a unei grave erori de fapt și pe cale de consecință să impună reformarea sentinței apelate. În ce privește apelul declarat de inculpatul A.P. a constatat că motivele invocate nu au caracter substanțial, ci constituie doar critici generice privind valoarea probatorie a actelor efectuate de investigatorul sub acoperire, în sensul punerii la îndoială a credibilității acestuia fără însă a oferi în concret motive pertinente din care să rezulte că actele efectuate vizând strângerea de infirrnații și constatarea unor situații de fapt, a avut caracter ilegal sau mincinos.

Astfel, instanța de apel și-a însușit situația de fapt și argumentele de drept expuse de prima instanță prin sentința apelată, apreciind că acestea au caracter suficient și pertinent pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, nefiind invocate elemente relevante, apte să impună reformarea sentinței apelate. Împotriva acestei decizii la data de 11 ianuarie 2013 a formulat recurs inculpatul A.P., prin apărător, precizând că depune în termen legal motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1043/1/2013, cu termen de judecată la data de 18 iunie 2013. La termenul de judecată din data de 18 iunie 2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului, arătând ca a fost declarat recursul la data de 11 ianuarie 2013, iar decizia atacată a fost pronunțată la 30 noiembrie 2012, fiind comunicata la data de 9 decembrie 2012. Apărătorul ales al inculpatului A.P.

a solicitat respingerea excepției invocate și a solicitat repunerea în termenul de recurs, arătând că hotărârea nu a fost pusă în executare și inculpatul are domiciliul în Moldova, procedura de citare nefiind îndeplinita conform dispozițiilor legale. Examinând decizia recurată, în raport de dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen. raportat la art. 363-art. 365 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A.P. este tardiv pentru următoarele considerente: Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs formulată de apărătorul inculpatului A.P., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, cele două condiții cumulative impuse de legiuitor prin art. 385 3 alin. (2) C. proc.

pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., și anume întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului și cererea de recurs să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, nu sunt îndeplinite. Prima condiție de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen, existența unei cauze temeinice de împiedicare, în speță nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat nu pot fi apreciate, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să uzeze de calea de atac legală a recursului.

Împrejurările învederate de inculpat, respectiv că are domiciliul în Moldova și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită nu pot fi avute în vedere, deoarece, inculpatul nu a făcut dovada că întârzierea în declararea recursului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, neaflându-se nici în situația cazului fortuit și nici a forței majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situația de a nu putea acționa așa cum îi cereau interesele și ar fi făcut-o în absența lor. Dovada comunicării deciziei din apel se află la Consiliul Local Constanța, la adresa din Galați S.S., la Consiliul Local Tulcea, în Republica Moldova comuna R.C., acestea fiind adresele cunoscute de instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., dacă printr-o declarație dată în cursul procesului inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat, iar în caz de schimbare a adresei arătată în declarație, acesta este citat la noua adresă numai dacă a încunoștințat instanța de judecată de schimbarea intervenită. Astfel, inculpatul pe parcursul procesului penal a fost citat la adresele cunoscute de instanță și, de altfel, apelul inculpatului a fost formulat de apărători aleși, care nu au indicat o altă adresă la care să fie citat inculpatul.

Cea de-a doua condiție a textului de lege menționat nu se impune a mai fi analizată întrucât nu este îndeplinită prima condiție referitoare la cauza temeinică de împiedicare, iar faptul că nu a fost pusă în executarea hotărârea instanței de apel s-a datorat culpei inculpatului, întrucât la dosarul Tribunalului Tulcea se află cererea Curții de Apel Constanța prin care se solicită închiderea poziției în registrul de executări, menționându-se că decizia a rămas definitivă, iar la același dosar se află confirmarea Tribunalului Tulcea în sensul că a fost operată în registrul de executări. În consecință, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul A.P., întrucât nu a fost dovedită o cauză temeinică de împiedicare, astfel că recursul formulat este tardiv.

Dispozițiile art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”. Așa cum s-a menționat mai sus dovada de comunicare a hotărârii din apel s-a făcut la datele de 9 decembrie 2010 și 6 decembrie 2010, iar recursul a fost formulat la data de 11 ianuarie 2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege. Față de dispozițiile art. 186 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., referitor la calculul termenelor procedurale, având în vedere dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen.

raportate la art. 363 alin. (3) din același cod, termenul de 10 zile în care inculpatul putea să declare recurs potrivit legii a început să curgă de la data comunicării copie după dispozitiv, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, respectiv la data de 9 decembrie 2010. Astfel, cum inculpatul, prin apărător a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2013, peste termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca fiind tardiv în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 119/P din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 601/36/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.