ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3041/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3041/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1070 din 20 octombrie 2010 pronunțată

de Tribunalul Olt, secția comercială în Dosarul nr. 2112/104/2010 s-a dispus admiterea

acțiunii formulată de reclamanta C.M.A., iar pârâta B.R.D. – G.S.G. SA Sucursala

S. a fost obligată să solicite pârâtei SC B.D.C. SA ștergerea datelor cu caracter

personal ale reclamantei din baza de date privind contractul de credit din 11

aprilie 2003.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul a reținut că l

a

data de 11 aprilie 2003 reclamanta a depus la pârâta B.R.D. – Sucursala S. o cerere

de credit în baza căreia s-a încheiat contractul din 11 aprilie 2003 pentru suma

de 221.442.200 RON (ROL) pe o perioadă de 72 de luni, până la data de 11 aprilie

2009.

Reclamanta nu a executat

întocmai obligația de plată lunară a ratelor, ci cu întârziere dar în final creditul

a fost rambursat în totalitate, așa cum de altfel rezultă și din sentința nr.

6939 din 10 decembrie 2007, debitul restant fiind achitat de giranți.

Din înscrisurile depuse

la dosar de către pârâtul SC B.D.C. SA rezultă că reclamanta a fost înregistrată

cu debite reprezentând rate neachitate în termenul legal începând cu luna mai 2006.

Pentru transmiterea acestor

date, pârâta B.R.D. – G.S.G. SA Sucursala S. s-a prevalat de mențiunea formulată

de către reclamantă pe formularul cererii de credit din 11 aprilie 2003, din care

rezultă că aceasta și-a dat acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal

în vederea efectuării de analize statistice și îmbunătățiri serviciilor oferite

de bancă precum și analize financiare, potrivit Legii nr. 677/2001.

S-a reținut că acest acord

nu reprezintă însă acordul expres cu privire la prelucrarea datelor cu caracter

personal la SC B.C. SA așa cum cer dispozițiile art. 8 și 12 din Legea nr. 677/2001

pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

și libera circulație a acestor date, cu modificările ulterioare și ale Deciziei

nr. 105/2007 a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal în care la art. 8 se menționează în mod expres că datele solicitanților

de credit se transmit către sistemele de evidență de tipul B.C. numai cu acordul

scris al persoanei vizate obținut la data depunerii cererii de credit.

Potrivit art. 3 din Legea

nr. 677/2001 cu modificările ulterioare, datele cu caracter personal reprezintă

orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă,

iar prin prelucrarea acestora, orice operațiune care se efectuează asupra acestor

date.

Art. 5 din lege, precizează

că orice prelucrare de date cu caracter personal cu excepția celor reglementate

prin lege poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul

în mod expres și neechivoc pentru această operațiune.

Cum reclamanta nu se află

în excepțiile prevăzute la art. 7 – 8 din lege, transmiterea datelor personale se

putea efectua numai prin acordarea consimțământului expres, așa cum cere legea.

Împotriva acestei sentințe

a formulat apel la 25 noiembrie 2010 pârâta B.R.D. – G.S.G. S.A. prin Sucursala

S., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia

nr. 21 din 22 februarie

2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a respins

apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut, pe de o parte, că raporturilor contractuale dintre reclamantă

și banca pârâtă desfășurate în perioada 11 aprilie 2003 – 26 noiembrie 2007 nu le

sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 105/2007 a Autorității Naționale de Supraveghere

a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ce a fost publicată în M. Of., la o lună

după finalizarea contractului de credit, respectiv la 27 decembrie 2007, dar în

privința interpretării și aplicării Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor

cu privire la preluarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor

date, prima instanța a pronunțat o hotărâre legală.

Astfel, legea nu face

distincție între datele cu caracter personal pozitive sau negative, definindu-le

în mod general „ca orice informații referitoare la o persoană fizică identificată

sau identificabilă” (art. 3 din Legea nr. 677/2001). Faptul că au fost transmise

către SC B.D.C. SA mai multe date decât cele enumerate în art. 8 din Legea nr. 677/2001,

nu conduce la inaplicabilitatea acestor dispoziții legale, ci tocmai la concluzia

încălcării lor.

Potrivit dispozițiilor

art. 5 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 operatorul, în cazul

de față intimatul – pârât SC B.D.C. SA, avea obligația de a obține consimțământul

expres al persoanei vizate, în cauză reclamanta C.M., precum și de a-i furniza acesteia

o serie de informații referitoare la scopul prelucrării datelor, identitatea operatorului,

destinatarii datelor, etc.

Or, s-a reținut că nu

se poate susține că aceste obligații au fost respectate prin înscrisul semnat de

reclamantă la 11 aprilie 2003 unde, pe verso, cu litere greu lizibile și într-o

scriere incorectă a formularului tipizat – Cerere de credit, se consemnează „consimt

ca datele prezentate în cererea de credit să fie utilizate de către bănci pentru

efectuarea de analize statistice și de marketing și sunt de acord ca aceste date

să fie prelucrate în scopul îmbunătățirii serviciilor și produselor oferite de bănci

și alte analize financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001”.

De asemenea, nu poate

fi apreciat ca valabil un astfel de consimțământ dat nu operatorului, ci băncii,

cu atât mai mult cu cât, la data când reclamanta a dat acest consimțământ, 11 aprilie

2003, SC B.D.C. SA nu fusese constituită, această societate fiind înscrisă în Registrul

Comerțului abia la începutul anului 2004.

Reclamanta nu putea exprima

un consimțământ valabil pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către

un operator inexistent la acea dată.

În cauză, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 677/2001 atâta timp cât, prin

dezvăluirea informațiilor prelucrate de către operator către băncile terțe solicitante

de informații, sunt prejudiciate interesele persoanei vizate.

Având în vedere activitatea

B.C., este cert faptul că datele prelucrate de acesta nu au numai caracter statistic,

ele fiind furnizate băncilor în momentul când un client solicită acordarea unui

credit.

Nu sunt aplicabile nici

dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 677/2001 privind derogarea de la obligația

de informare a persoanei vizate, nefiind justificat efortul disproporționat față

de interesul legitim lezat și nici nu există dispoziții legale privind înregistrarea

și dezvăluirea acestor date.

În altă ordine de idei,

s-a mai arătat că și

Autoritatea de supraveghere

(

Avocatul Poporului, potrivit

art. 21 din Legea nr. 677/2001, în forma în vigoare la 1 martie 2005) a comunicat,

chiar la cererea B.C., faptul că acesta poate prelucra datele de identificare ale

persoanelor care au contractat credite la bănci, anterior datei de 16 august 2004

– cum este și situația reclamantei, numai cu respectarea unor condiții, prima fiind

„informarea persoanelor vizate, atât de către bănci, înainte de dezvăluirea datelor

către B.C., cât și de B.C. la momentul colectării datelor, în conformitate cu dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 677/2001” obligații nerespectate cu cele două informări depuse

la dosar.

Pârâta a formulat recurs

împotriva acestei decizii, în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a arătat că instanța de apel a interpretat greșit și discreționar

dispozițiile actelor normative incidente în speță, ținând cont doar de protejarea

intereselor reclamantei, nu și ale instituției de credit.

Astfel, deși se are în

vedere cererea de credit semnată de reclamantă la data de 11 aprilie 2003 prin care

reclamanta și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal,

se consideră că acesta nu se încadrează în limitele legii, ceea ce este contrar

și Deciziei nr. 105/2007 a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor

cu Caracter Personal, dată în aplicarea acestei legi.

A mai arătat că motivarea

este și contradictorie, instanța nefiind consecventă în analiza sa în privința incidenței

sau nu a acestui act cu valoare normativă.

Cât privește operațiunile

întocmite ulterior de operatorul SC B.D.C. SA, având în vedere că acesta s-a înființat

ulterior acordării creditului, s-a dovedit că și acesta și-a îndeplinit propriile

obligații prevăzute în art. 12 din Legea nr. 677/2001, potrivit anunțului din ziarul

A. din data de 11 august 2004, obligația fiind însă una de informare a clienților

persoane fizice și nu de a lua un acord expres nominal, sens în care a procedat

și banca la sediul tuturor sucursalelor și agențiilor sale.

Analizând recursul se

găsește fondat.

Instanța de apel a reținut

neîndeplinirea obligațiilor rezultate din art. 4, 8 și 12 din Legea nr. 677/2001,

modificată, primele texte de lege reglementând obligația de a se lua consimțământul

persoanei vizate în vederea prelucrării datelor cu caracter personal, așa cum sunt

ele definite prin această lege, iar ultimul reglementând obligația de informare

a aceleiași persoane în legătură cu identitatea operatorului, scopul prelucrării

și orice alte informații considerate necesare, enumerate exemplificativ de lege.

Sub aceste aspecte, analizând

actele și lucrările dosarului în lumina dispozițiilor legale incidente față de momentul

încheierii operațiunilor contestate, potrivit principiului tempus regit actum, nefiind

în acest sens aplicabile și dispozițiile Deciziei nr. 105/2007 a Autorității Naționale

de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – așa cum s-a și reținut,

se constată că acordul în sensul legii de mai sus înseamnă luarea consimțământului

pentru prelucrarea datelor cu caracter personal ale solicitantului de credit, iar

luarea acestuia în cauză la data încheierii contractului de credit acoperă cerințele

legii și nu așa cum a stabilit instanța de apel, în privința legitimității dreptului

băncii de a le transmite operatorului, atât timp cât prin definiția dată de lege,

generic, prin art. 3 lit. a) aceasta se referă la „orice informații referitoare

la o persoană fizică identificată sau identificabilă”, nefăcându-se nicio distincție

între date negative (cum sunt cele în cauză) sau pozitive, iar potrivit art. 3

lit. b), prelucrarea datelor cu caracter personal include și „colectarea, înregistrarea,

organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea,

dezvăluirea către terți prin transmitere, diseminarea sau în orice alt mod, alăturarea

ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea”.

Prin urmare, chiar dacă

părțile au încheiat contractul de credit anterior înființării SC B.D.C. SA, clauza

inserată în contract prin care intimata – reclamantă și-a dat consimțământul în

sensul prelucrării datelor personale în vederea realizării analizelor financiare

potrivit Legii nr. 677/2001 se circumscrie situațiilor reglementate generic, ulterior

prin legea modificată, astfel că instanța de apel trebuia să constate că banca și-a

îndeplinit obligația, iar intimatei – reclamante nu i s-au încălcat drepturile,

cu atât mai mult cu cât această clauză contractuală nu a fost desființată ca nulă

sau abuzivă.

În interpretarea corectă

a dispozițiilor art. 8 din lege, plecând de la această situație, nici concluzia

potrivit căreia, nici operatorul nu și-ar fi îndeplinit propria obligație în același

sens, nu este corectă, deoarece existând un acord valabil dat băncii chiar prin

contractul de credit, este incidentă situația de excepție prevăzută de art. 5

lit. e) din lege, potrivit căreia orice prelucrare poate fi efectuată numai dacă

persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor, cu excepția

situației când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim

al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu

prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei

vizate.

Or, în cauză, este vorba

numai despre informarea băncilor asupra riscului de credit constatat sau nu în urma

analizelor financiare, instanța de apel apreciind greșit neincidența excepției din

perspectiva prejudicierii interesului persoanei vizate raportat la interesul băncilor,

deși, intimata – reclamantă se află în situația neexecutării culpabile a unui contract

de credit, aspect statuat prin hotărâri judecătorești, după cum față de cele arătate

în precedent nu se poate reține nici încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale persoanei vizate în legătură cu acest interes al terților, existând un acord

cu banca în cauză.

Cât privește obligația

de informare pe care legea, de asemenea, o reglementează prin art. 12, privind prelucrarea

datelor, față de interpretarea sistematico – juridică a legii, ea naște în beneficiul

părții vizate drepturi precum: dreptul de acces la date, dreptul de intervenție

asupra datelor, dreptul de opoziție și dreptul de acces la justiție, fiind în sarcina

instanței de judecată să verifice în măsura în care doar lipsa informării poate

atrage consecința ștergerii datelor.

Or, intimata – reclamantă

nu a contestat caracterul complet și exact al datelor, ci doar menținerea acestor

date și în prezent, în condițiile achitării în totalitate a creditului și majorărilor

de întârziere, deși legea prevede un termen legal de stocare în situația dată, astfel

că în raport de această motivare care rezultă chiar din cererea introductivă, nu

se face dovada vătămării, dincolo de împrejurarea de fapt care nu poate face obiectul

analizei în recurs în sensul existenței și a unor informări publice.

Așa fiind, în baza

art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul băncii va fi admis și hotărârea modificată,

în sensul

admiterii apelului și a schimbării sentinței, cu consecința respingerii acțiunii,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta B.R.D. – G.S.G. SA PRIN SUCURSALA S. împotriva deciziei nr. 21/2011 din

22 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică,

în sensul că, admite apelul formulat împotriva sentinței nr. 1070 din 20 octombrie

2010 a Tribunalului Olt, secția comercială.

Schimbă în tot sentința,

în sensul că, respinge acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2011.