ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.M.E., în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.F., a formulat cerere de anulare a

Deciziei nr. 1053673 din 25 iunie 2009, prin care a fost respinsă ca nedepusă

în termenul legal contestația sa formulată împotriva Deciziei nr. 1045257 din

28 ianuarie 2009 privind atragerea răspunderii solidare pentru debitoarea SC

"P. D&V S.R.L. Iași, pentru suma de 1.370.240 RON.

și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că la data de 11 mai 2009 a primit prin

intermediul serviciilor poștale Somația Administrației Finanțelor Publice Iași

din 05 mai 2009, prin care a fost anunțat că figurează în evidențele fiscale cu

suma de 1.370.240 RON urmare a emiterii Deciziei nr. 1045257/2009 a A.N.A.F. -

D.G.A.N.C, deși această decizie nu i-a fost comunicată niciodată, fiind doar atașată

în copie la somația menționată.

A mai arătat că

decizia contestată emisă de pârâtă la 28 ianuarie 2009 i-a fost trimisă prin

scrisoare recomandată, însă destinatarul nefiind găsit, s-a decis înapoierea

scrisorii la 16 februarie 2009, organul fiscal dispunând publicarea anunțului

pe pagina de internet a A.N.A.F. la 2 martie 2009, dată în raport de care,

conform art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., actul administrativ se consideră

comunicat în termen de 15 zile de la afișarea anunțului.

A mai susținut reclamantul

că pentru a fi incidență excepția tardivității contestației, invocată de

organul fiscal, decizia ar fi trebuit să cuprindă elementele prevăzute de art.

43 alin. (2) lit. i) C. proc. fisc., iar în speță actul nu are specificat

termenul de depunere a contestației și nici organul fiscal competent să o

soluționeze, ci doar prevederea generică potrivit căreia poate fi atacată în

condițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, care nu suplinește însă

obligația prevăzută de legiuitor de a se specifica exact termenul și organul la

care se depune contestația. În acest context a apreciat reclamantul că termenul

de depunere a contestației este de 3 luni de când se consideră a fi comunicat

actul - 2 septembrie 2009, conform art. 207 alin. (4) C. proc. fisc.

formulate de pârâta A.N.A.F.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului, comunicarea actului de angajare a răspunderii solidare a

administratorului fiind realizată cu respectarea dispozițiilor procedurale

prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. d) și alin. (3) C. proc. fisc., în data de 2

martie 2009, astfel încât contestația depusă la 28 mai 2009 a avut loc cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

de fond.

Prin Sentința nr.

33/CA din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.M.E. în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., ca nefondată.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.

5.1. La dosarul de

fond se află dovezile de comunicare pe pagina de internet D.G.A.M.C. a

anunțului din 2 martie 2009 precum și la sediul A.N.A.F., având în vedere că

s-a constatat imposibilitatea comunicării prin poștă a Deciziei din 28 ianuarie

2009.

5.2. Potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (2) lit. d) coroborat cu alin. (3) din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc., îndeplinirea acestor forme de publicitate în

condițiile legii au semnificația legală a comunicării actului în termen de 15

zile de la data afișării anunțului, în speță termenul împlinindu-se la data de

19 martie 2009.

5.3. Nu se poate

reține susținerea reclamantului privind pretinsa nelegalitate a efectuării

actelor de comunicare, motivat că acestea nu ar fi prevăzut expres termenul de

contestare la organul competent, din moment ce se recunoaște prin acțiune că

actul făcea trimitere la procedura de contestare prevăzută de art. 205 și urm.

din O.G. nr. 92/2003, în condițiile în care "nimeni nu poate invoca

necunoașterea legii", iar dispoziția legală incidență a fost cu precizie

indicată în actul administrativ, chiar dacă textul nu a fost reprodus expres în

conținutul acesteia.

de reclamantul I.M.E.

Motivele de recurs

sunt cele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

6.1. Recurentul

consideră că interpretarea făcută de judecătorul fondului nu este conformă cu

cea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul adoptării C. proc. fisc.

6.2. Distincția

dintre cele două termene - 30 zile/ 3 luni - este semnificativă din punct de

vedere temporal, rațiunea legiuitorului fiind aceea de a acorda timpul

suficient contestatorului de a se informa asupra aspectelor procedurale de

atacare a actului fiscal, în condițiile în care nu se specifică termenul și

organul la care poate fi atacat actul fiscal.

6.3. Faptul că în

actul fiscal atacat se menționează doar că "poate fi atacată în condițiile

art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003", nu acoperă cerința avută în

vedere de legiuitor, atâta timp cât art. 43 alin. (2) lit. i) specifică fără

echivoc toate cele trei elemente ce trebuie să fie prezente în actul fiscal.

formulate de intimata-pârâtă A.N.A.F.

Intimata solicită

respingerea recursului ca nefondat, deoarece au fost aplicate prevederile art.

44 alin. (2) lit. d) și alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată, iar

contestația urma să fie depusă în termen de 30 de zile de la data expirării

publicării anunțului deciziei contestate.

Deși în actul atacat

nu se menționează în mod expres termenul de contestare și organul competent,

trimiterea la procedura de contestare prevăzută de art. 205 și urm. C. proc.

fisc., suplinește elementele lipsă, iar recurentul-reclamant nu poate invoca în

apărare necunoașterea legii.

II. Considerentele

instanței de recurs.

fondat.

1.1. Decizia din 28

ianuarie 2009 emisă de A.N.A.F. a prevăzut la finele acesteia posibilitatea

atacării în condițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată, prevederile

C. proc. fisc. cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Termenul legal

de contestare este, conform art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., de 30 de zile de

la data comunicării actului.

1.3. Însă, potrivit

art. 207 alin. (4) C. proc. fisc., contestația poate fi depusă în termen de 3

luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, în ipoteza în care în

cuprinsul actului nu se întâlnesc elementele prevăzute la art. 43 alin. (2)

lit. i) C. proc. fisc., respectiv:

- posibilitatea de a

fi contestat;

- termenul de

depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.

1.4. Actul

administrativ contestat nu cuprinde elementele ce țin de termenul de depunere a

contestației și de organul fiscal la care se depune contestația.

Din formularea

textului de lege analizat se desprinde concluzia că toate cele trei elemente

sunt obligatorii și totodată, cumulative.

1.5. Indicarea

prevederilor art. 205 și urm. C. proc. fisc. nu este suficientă pentru a putea

fi aplicat termenul de 30 de zile de contestare, deoarece în cuprinsul art. 207

C. proc. fisc. este introdusă obligativitatea respectării dispozițiilor art. 43

alin. (2) lit. i) C. proc. fisc., în sens contrar, termenul de contestare este

de 3 luni de la data comunicării actului.

1.6.

Recurentul-reclamant nu a dat dovadă de necunoașterea legii și nu s-a apărat în

acest mod, ci, dimpotrivă, a interpretat corect legea și a formulat contestația

în termenul prevăzut de lege, în lipsa elementelor obligatorii impuse de art.

43 sus-menționat.

1.7. Dacă s-ar

considera că menționarea dispozițiilor art. 204 și urm. C. proc. fisc. este

suficientă pentru introducerea contestației în termenul de 30 de zile, ar

însemna că prevederile art. 43 alin. (2) lit. i) nu ar avea aplicabilitatea în

nicio situație indicată. Aceasta ar însemna că textul este interpretat într-un

mod eronat, cu încălcarea unora dintre principiile de interpretare a legii,

conform căruia norma legală se interpretează în sensul de a produce efecte

juridice și nu în sensul de a nu produce niciun efect juridic.

întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se

admite recursul și a se casa sentința recurată, cu consecința admiterii

acțiunii, anulării deciziei contestate și obligării autorității pârâte să

soluționeze pe fond contestația împotriva Deciziei din 28 ianuarie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.M.E. împotriva Sentinței nr. 33/CA din 15 februarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și admite acțiunea.

Anulează Decizia din

25 iunie 2009 emisă de A.N.A.F. și obligă autoritatea să soluționeze pe fond

contestația formulată împotriva Deciziei din 28 ianuarie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.