ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin Sentința penală nr. 332 din 4 mai 2009 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., 6 ani închisoare pentru săvârșirea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. d), h) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul S.D. locuia împreună cu părinții săi în Satu Mare, comuna Belcești, jud. Iași, fiind vecin și consătean cu partea vătămată I.P. și victima D.E.

În ziua de 30 noiembrie 2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul din comună, bar ce aparține părții vătămate I.P., însă soția acesteia I.C. a sesizat prezența acestuia în casă și a început să strige pe soțul său, moment în care inculpatul a părăsi locuința.

După aceea, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a pătruns în locuința victimei, D.E., spărgând un geam de la hol. I-a aplicat victimei mai multe lovituri după care a întreținut relații sexuale cu aceasta. În urma loviturilor primite, victima a decedat.

După consumarea raportului sexual, inculpatul s-a dus și s-a culcat.

Inculpatul a fost interogat atât în fața instanței cât și în faza de urmărire penală și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a faptelor săvârșite, arătând că era într-o stare avansată de ebrietate la momentul săvârșirii faptelor. Inculpatul nu și-a propus probe în apărare, ci doar în circumstanțiere.

Au fost audiați martorii din lucrări: I.C., Ț.M., Ș.V., G.C. și martorul în circumstanțiere propuse de inculpat, B.M.

Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, instanța va reține ca temeinic dovedită situația de fapt reținută de rechizitoriu.

Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză și cu concluziile raportului necropsie, cele ale raportului de expertiză serologică precum și cele ale raportului de expertiză psihiatrică a inculpatului.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că, deși inculpatul suferă de reacție depresivă situațională, fapta sa a fost săvârșită cu discernământ. De asemenea, examinând concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea lui D.E. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism, aspectul loviturilor pledând pentru posibilitatea producerii lor prin loviri repetate cu mijloace contondente, comprimare toracică și sugrumare. În același timp, s-a mai constatat prezența spermatozoizilor în frotiul vaginal, ceea ce atestă consumarea unui raport sexual cu 24 - 72 de ore precum și faptul că sângele victimei aparține grupei 0.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.D. arătând că pedeapsa pronunțată este prea severă raportat la circumstanțele personale față de împrejurarea că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, a fost sub influența băuturilor alcoolice.

Prin Decizia penală nr. 103 din 4 august 2009, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.D. împotriva Sentinței penale nr. 332 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iași.

Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect reținută în baza probelor administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor fiind justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a apreciat că a fost corect individualizată în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

Împotriva acestei decizii vizând și sentința instanței de fond, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.D. criticând-o pentru netemeinicie apreciind că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

În recursul său inculpatul invocă motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. referitor la pedeapsa greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei menționate,sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect adoptată avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor infracționale inculpatul pătrunzând prin efracție în locuința victimei a violat-o după care a lovit-o în repetate rânduri, lovituri ce au produs decesul acesteia.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au evidențiat faptul că pericolul social generic al faptelor comise de inculpat s-a accentuat în mod concret prin modul de comitere a faptelor, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta săvârșind mai multe infracțiuni aflate în concurs real într-un interval de timp foarte scurt, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că nu se poate proceda la aplicarea unei pedepse mai mici.

Înalta Curte de Casație și Justiție, realizând la rândul său propria evaluare asupra individualizării pedepsei rezultate aplicate inculpatului, față și de criticile formulate în recurs consideră că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate, criteriile evidențiate de dispozițiile art. 72 C. pen. fiind analizate împreună fără ca unele dintre acestea să fie avute în vedere în mod prioritar.

Susținerile inculpatului în sensul că a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret al faptelor comise nu poate determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, această stare reprezentând doar o conștientizare a poziției sale procesuale în speranța aplicării unui regim sancționator mai blând.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că executarea pedepsei în cuantumul aplicat de instanța de fond va asigura scopul educativ și preventiv ca și caracterul de exemplaritate a pedepsei.

Reținând că în cauză nu se pot lua în considerare din oficiu alte cazuri de casare care să facă posibilă reformarea deciziilor recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 88 C. pen. va computa prevenția inculpatului de la 1 decembrie 2008 la 9 octombrie 2009.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 4 august 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 01 decembrie 2008 la 9 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.

Procesat de GGC - NN