Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3790/2012

HOTĂRÂRE
02.10.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3790/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra conflictului negativ, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2011 sub nr. 56052/3/2011, reclamanta J.V.P.T.S. a chemat-o în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, solicitând în temeiul dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 9.854.116 RON reprezentând rest de plată aferent facturii din 11 septembrie 2009, emisă în baza contractului de execuție lucrări, obligarea pârâtei la plata sumei de 665.152,83 RON reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea litigiului. În justificarea pretențiilor, reclamanta a susținut că a încheiat un număr de 4 contracte cu pârâta C.N.A.D.N.R.

SA în cursul anului 2006, în calitate de achizitor, având ca obiect execuția obiectivului „Varianta ocolitoare C.E." între Km 0+000 - Km 18+700 și că litigiul s-a născut în legătură cu executarea contractului încheiat la data de 4 septembrie 2006, în concret debitul fiind reprezentat de contravaloarea facturii din 11 septembrie 2009. J.V.P.T.S. a arătat că factura în litigiu a devenit scadentă la data de 13 noiembrie 2009 și a fost achitată, în opinia sa, doar parțial, generând în continuare debite, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului, penalitățile ridicându-se la suma de 665.152,83 RON, debitul principal neachitat fiind în cuantum de 9.854.116 RON. De asemenea, a susținut că, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, convențiile dintre cele două părți litigante au suferit mai multe modificări, fiind încheiate mai multe acte adiționale, în baza cărora au fost prelungite perioadele de execuție stabilite inițial.

Prin sentința civilă nr. 19626 din 27 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 15 septembrie 2011 și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția comercială. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță învestită a reținut incidența dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, normă specială, potrivit căreia competența teritorială în materie aparține instanței de la sediul autorității contractante, în speță, sediul pârâtei.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată la data de 3 februarie 2012, sub același număr de dosar, pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin încheierea civilă nr. 2836/2012 din 16 martie 2011, a transpus cauza la Tribunalul specializat Cluj, reținând că în mod eronat dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, competența de soluționare în speță revenind Tribunalului Comercial Cluj, în considerarea obiectul dedus judecății. Tribunalul specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 2658/2012 din 14 iunie 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamantă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, având în vedere obiectul litigiului - pretenții decurgând dintr-un contract de achiziții publice și calitatea de autoritate contractantă a pârâtei C.N.A.D.N.R. SA București, incidența în speță a dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează competența teritorială exclusivă în materie, apreciind în raport de aceste argumente că Tribunalul București este instanța competentă teritorial exclusiv să soluționeze litigiul dedus judecății. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Acțiunea în pretenții îndreptată împotriva unei personae juridice se introduce la instanța de drept comun competentă teritorial, dacă prin lege nu se prevede altfel. Conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ., instanța de drept comun este cea în raza căreia se află sediul pârâtei, persoană juridică. Instanța competentă se determină în raport de locul situării sediului persoanei juridice la momentul învestirii. În speță, întrucât pretențiile deduse judecății decurg din executarea contractului de achiziție publică încheiat între reclamantă și pârâta C.N.A.D.N.R.

SA, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Tribunalul specializat Cluj a făcut aplicarea normei imperative cuprinse în legea specială, respectiv O.U.G. nr. 34/2006. Aceasta, deoarece dispozițiile precitate, spre deosebire de normele de drept comun reglementate de C. proc. civ. , sunt de strictă aplicabilitate, având prioritate față de normele de drept comun pentru acele situații pe care legiuitorul a înțeles să le reglementeze în mod distinct, individual, ca fiind excepții de la situațiile reglementate de dreptul comun în materie, fiind expresie a principiului specialia generalibus derogant. Dispozițiile art. 286 alin. (1) din actul normativ mai sus indicat instituie norme de competență teritorială exclusivă, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile prin raportare la sediul autorității contractante.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, va înlătura argumentele referitoare la competența instanței raportat la dispozițiile de drept comun reglementate de prevederile art. 5 și art. 7 alin. (2) C. proc. civ., precum și cele vizând competență alternativă pe care C. proc. civ. o reglementează în cadrul dispozițiilor art. 10 pct. 4 și art. 13 din același cod. Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, având în vedere că sediul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA se afla în municipiul București, în baza dispozițiilor art. 286 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006, va stabili competența teritorială privind litigiul dintre reclamanta J.V.P.T.S. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect pretenții decurgînd din contract de achiziții publice, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, către care se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2016
ția neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile invocată de pârâta SC C. SA, în ceea ce privește o parte din cererile formulate de reclamantă și, ca o consecință, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de aceasta pentru suma de 52
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #122527)
ca fiind necesare datorită modificărilor legislative în domeniul PSI, cu un alt executant SC A.P. SRL, respectiv contractul nr. 82/06.09.2010. În drept s-au invocat dispozițiile art. 969, art. 1020, art. 1073 și art. 1075 C. civ. Pârâta a d
ÎCCJ 2015-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2015
.672 RON să fie achitată de pârâta-reconvenientă SC B. SRL către reclamanta SC A. SRL. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Arbitraj a reținut că excepția de neexecutare a contractului este nefondată, întrucât obligațiile reciproce
ÎCCJ 2015-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 898/2015
țial încheiat cu vechiul beneficiar, deși a încasat în întregime prețul integral pentru lucrările suplimentare. De asemenea, date fiind aceste împrejurări, a menționat reclamanta că a fost nevoită să încheie pentru executarea acelorași lucr
ÎCCJ 2012-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4481/2012
fiind data finalizării lucrărilor contractuale, sens în care s-au înregistrat un număr de 49 de zile de întârziere. Lucrările efectuate după această dată și cuprinse în facturile din 15 decembrie 2009, respectiv factura din 11 ianuarie 2010
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă