Çakan împotriva Turciei

Decizia nr. 67217/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Salih ÇAKAN împotriva Turciei, ședința la 7 decembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și dl Grefier al Secțiunii Berger, având în vedere cererea depusă la 10 noiembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl M. Salih Çakan, este un cetățen turc născut în 1968 și locuiește în Istanbul.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Tuncer, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 iulie 1994, Tribunalul de Securitate de Stat din Istanbul și-a ordonat retragerea în custodie. La 19 decembrie 1994, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o declarație de acuzare a reclamantului în temeiul art. 168 § 1 din Codul Penal și al art. 5 din Legea nr. 3713. La 9 noiembrie 1998, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 24 de ani și trei luni de închisoare și la o amendă. Această hotărâre a fost anulată de Curtea de Casație la 26 octombrie 1999. La 11 septembrie 2000, Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal și l-a condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare.

Reclamantul a fost, de asemenea, interzis permanent de la ocuparea forței de muncă în serviciul public. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de casă la 5 iulie 2001. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata rezidenției sale în custodie. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1, 2 și 3 din Convenție că i s-a refuzat dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial. El a susținut că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat din cauza lungii deținute în custodie. El a susținut mai mult că nu a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui, că nu a avut asistență juridică în timpul anchetei și că a fost privat de dreptul său de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale.

În special observațiile scrise ale principalului procuror de la Curtea de Casație cu privire la fondurile apelului său nu au fost servite la el, privand-l astfel de posibilitatea de a-și prezenta contraargumentele. HOTĂRÂREA La 26 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex-grația 6 500 EUR (seize mii și cinci sute de euro) către dl Salih Çakan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67217/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Se plătește în euro unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 august 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 6,500 EUR (sex mii și cinci sute de euro) către dl Salih Çakan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67217/01.

Această sumă acoperă orice pecuniar și neîntreprins prejudiciu material, precum și costuri. Am remarcat, de asemenea, că suma indicată va fi plătită, în euro și fără taxe și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri.

Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 67217/01 by Salih ÇAKAN against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 7 December 2006 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič, President, Mr J. Hedigan, Mr R. Türmen, Mr C. Bîrsan, Mr V. Zagrebelsky, Mrs A. Gyulumyan, Mr David Thór Björgvinsson, judges, and Mr V. Berger , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 November 2000, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr M. Salih Çakan, is a Turkish national who was born in 1968 and lives in Istanbul.

He was represented before the Court by Mrs G. Tuncer, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 19 July 1994 the applicant was taken into police custody on suspicion of membership of the PKK. On 22 July 1994 the Istanbul State Security Court ordered his remand in custody. On 19 December 1994 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment charging the applicant under Article 168 § 1 of the Criminal Code and Article 5 of Law no. 3713. On 9 November 1998 the Istanbul State Security Court convicted the applicant as charged and sentenced him to twenty-four years and three months’ imprisonment and to a fine.

This judgment was quashed by the Court of Cassation on 26 October 1999. On 11 September 2000 the Istanbul State Security Court convicted the applicant under Article 168 § 2 of the Criminal Code and sentenced him to twelve years and six months’ imprisonment. The applicant was also permanently debarred from employment in the civil service. The court taking into account the period of the applicant’s remand in custody ordered his release. This judgment was upheld by the Court of Cassation on 5 July 2001. COMPLAINTS The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his remand in custody. The applicant complained under Article 6 §§ 1, 2 and 3 of the Convention that he had been denied the right to a fair hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal.

He submitted that his right to be presumed innocent was violated on account of the length of his remand in custody. He further maintained that he had not been informed of the charges against him, that he did not have legal assistance during the investigation and that he had been deprived of his right to have adequate time and facilities for the preparation of his defence. In particular the written observations of the principal public prosecutor at the Court of Cassation on the merits of his appeal were not served on him, thus depriving him of the opportunity to put forward his counter-arguments. THE LAW On 26 October 2006 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia EUR 6,500 (six thousand and five hundred euros) to Mr Salih Çakan with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 67217/01.

This sum shall cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs. This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. It shall be paid in euros to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 9 August 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia the sum of EUR 6,500 (six thousand and five hundred euros) to Mr Salih Çakan with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 67217/01. This sum shall cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs. I also note that the amount indicated will be paid, in euros and free of any taxes and charges that may be applicable, within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Registrar President