ÇAKAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ÇAKAN v. TURKEY (CtEDO, 2006)
Decizia nr. 67217/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Salih ÇAKAN împotriva Turciei, ședința la 7 decembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și dl Grefier al Secțiunii Berger, având în vedere cererea depusă la 10 noiembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl M. Salih Çakan, este un cetățen turc născut în 1968 și locuiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Tuncer, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 iulie 1994, Tribunalul de Securitate de Stat din Istanbul și-a ordonat retragerea în custodie. La 19 decembrie 1994, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o declarație de acuzare a reclamantului în temeiul art. 168 § 1 din Codul Penal și al art. 5 din Legea nr. 3713. La 9 noiembrie 1998, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 24 de ani și trei luni de închisoare și la o amendă. Această hotărâre a fost anulată de Curtea de Casație la 26 octombrie 1999. La 11 septembrie 2000, Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal și l-a condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare. Reclamantul a fost, de asemenea, interzis permanent de la ocuparea forței de muncă în serviciul public. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de casă la 5 iulie 2001. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata rezidenției sale în custodie. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1, 2 și 3 din Convenție că i s-a refuzat dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial. El a susținut că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat din cauza lungii deținute în custodie. El a susținut mai mult că nu a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui, că nu a avut asistență juridică în timpul anchetei și că a fost privat de dreptul său de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale. În special observațiile scrise ale principalului procuror de la Curtea de Casație cu privire la fondurile apelului său nu au fost servite la el, privand-l astfel de posibilitatea de a-și prezenta contraargumentele. HOTĂRÂREA La 26 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex-grația 6 500 EUR (seize mii și cinci sute de euro) către dl Salih Çakan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67217/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 9 august 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex grație suma de 6,500 EUR (sex mii și cinci sute de euro) către dl Salih Çakan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67217/01. Această sumă acoperă orice pecuniar și neîntreprins prejudiciu material, precum și costuri. Am remarcat, de asemenea, că suma indicată va fi plătită, în euro și fără taxe și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului