Mehmet Șahin și alții împotriva Turciei

DECIZIA nr. 19596/02, de către Mehmet ȘAHİN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 12 decembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, E. Myjer, judecători, și dl Registrator al Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Mehmet Șahin, dl Kadri Parça și dl Mehmet Șah Bakır, sunt resortisanți turci.

Primii doi solicitanți s-au născut în 1979 și trăiesc în Batman. Al treilea reclamant s-a născut în 1965 și trăiește în Urfa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Özbekli, un avocat care practică în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 martie 1994, al treilea reclamant și la 2 aprilie 1994, primul și al doilea reclamant au fost arestate de ofițerii de poliție din secția de poliție Batman, cu suspiciune de a fi membru al organizației Hizbullah. La 22 aprilie 1994, judecătorul de la Curtea Penală Batman a ordonat arestarea reclamanților. La 7 iunie 1994, Procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus o acuzație împotriva reclamanților și a altor șase, acuzându-le în temeiul articolelor 125, 40 și 36 din Codul Penal, din cauza faptului că sunt membri ai organizației Hizbullah.

La 4 august 1994, reclamanții apar pentru prima dată în instanță. La 15 noiembrie 2001, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a condamnat reclamanții ca fiind acuzate. A condamnat primii doi reclamanți la 12 ani și șase luni de închisoare. Cu toate acestea, având în vedere durata deținerii lor în reținere, instanța a eliberat reclamanții. În plus, acesta a condamnat cel de-al treilea reclamant la închisoare pe viață și a susținut că perioada pe care a petrecut-o în detenție trebuie dedusă din condamnarea sa. La 2 iulie 2002, Curtea de Casație a anulat decizia depunând că Curtea de Securitate de Stat a atins verdictul fără a efectua o investigație adecvată cu privire la presupusele incidente.

Cazul a fost reluat în fața Curții de Assize de Diyarbakır. La 2 noiembrie 2004, Curtea a eliberat cel de-al treilea reclamant în așteptarea procesului. Cazul este încă în așteptare în fața Curții de Assize de Diyarbakır. COMPLAINTS Reclamanții se plâng că durata deținerii lor în cursul procesului a fost încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție, susținând că Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır nu se bazează pe motive relevante și suficiente pentru a ordona detenția lor în reținere. Reclamanții se plâng, de asemenea, că procedura penală inițiată împotriva lor nu a fost încheiată într-un „temps motivabil”, conform articolului 6 § 1 din Convenție. În acest sens, susțin că procedura penală, care a început la 7 iunie 1994, este încă în așteptare.

În plus, reclamanții susțin în temeiul articolului 13 din Convenție în coroborat cu art. 13 6 că nu au avut niciun remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Primul și al doilea reclamant se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1, că autoritățile au interferat cu dreptul lor la educație ca urmare a detenției lor îndelungate. HOTĂRÂREA La 20 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească ex-gratie pentru reclamanții o sumă totală de 16,400 EUR (seize mii patru sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, care sunt în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: Mehmet Șahin 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Kadri Parça 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Mehmet Șah Bakır 6.000 EUR (sex mii de euro) Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei.

În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de incumprire plus trei puncte procentuale.” La 16 august 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie pentru reclamanții o sumă totală de 16,400 EUR (seize mii patru sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, care sunt în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: Mehmet Șahin 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Kadri Parça 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Mehmet Șah Bakır 6.000 EUR (sex mii de euro) Această sumă se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de mine. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

Vincent Berger Boštjan Zupančič Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 19596/02 by Mehmet ȘAHİN and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12 December 2006 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič, President, Mr J. Hedigan, Mr R. Türmen, Mr C. Bîrsan, Mr V. Zagrebelsky, Mrs A. Gyulumyan, Mr E. Myjer, judges, and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 April 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Mehmet Șahin, Mr Kadri Parça and Mr Mehmet Șah Bakır, are Turkish nationals.

The first two applicants were born in 1979 and live in Batman. The third applicant was born in 1965 and lives in Urfa. They are represented before the Court by Mr M. Özbekli, a lawyer practising in Diyarbakır. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 31 March 1994 the third applicant and on 2 April 1994 the first and second applicants were taken into custody by the police officers from Batman Police Station, on suspicion of being a member of Hizbullah organisation. On 22 April 1994 the judge at Batman Criminal Court ordered the applicants’ arrest. On 7 June 1994 the Public Prosecutor at the Diyarbakır State Security Court filed an indictment against the applicants and six others, charging them under Articles 125, 40 and 36 of the Criminal Code, on account of being a member of the Hizbullah organisation.

On 4 August 1994 the applicants appear before the court for the first time. On 15 November 2001 the Diyarbakır State Security Court convicted the applicants as charged. It sentenced the first two applicants to twelve years and six months imprisonment. Nevertheless considering the length of their detention on remand, the court released the applicants. Moreover, it sentenced the third applicant to life imprisonment. It also maintained that the period which he spent in detention had to be deducted from his sentence. On 2 July 2002 the Court of Cassation quashed the decision holding that the State Security Court reached the verdict without carrying out an adequate investigation into the alleged incidents.

The case was resumed before the Diyarbakır Assize Court. On 2 November 2004 the court released the third applicant pending trial. The case is still pending before the Diyarbakır Assize Court. COMPLAINTS The applicants complain that the length of their detention pending trial was in breach of Article 5 § 3 of the Convention. They allege that the Diyarbakır State Security Court did not rely on relevant and sufficient grounds in ordering their detention on remand. The applicants also complain that the criminal proceedings brought against them were not concluded within a “reasonable time” as required by Article 6 § 1 of the Convention. In this respect, they submit that the criminal proceedings, which began on 7 June 1994, are still pending.

Moreover the applicants contend under Article 13 of the Convention in conjunction with Article 6 that they did not have any effective remedy in domestic law to complain of the excessive length of the proceedings. The first and second applicants also complain under Article 2 of Protocol No. 1 that the authorities interfered with their right to education as a result of their lengthy detention. THE LAW On 20 November 2006 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to the applicants an all-inclusive amount of EUR 16,400 (sixteen thousand four hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned application pending before the European Court of Human Rights.

This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damages as well as costs and will be divided up as follows: Mehmet Șahin EUR 5,200 (five thousand two hundred euros) Kadri Parça EUR 5,200 (five thousand two hundred euros) Mehmet Șah Bakır EUR 6,000 (six thousand euros) This sum shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. It shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

This payment will constitute the final settlement of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” On 16 August 2006 the Court received the following declaration signed by the applicants’ representative: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia to the applicants an all-inclusive amount of EUR 16,400 (sixteen thousand four hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned application pending before the European Court of Human Rights.

This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damages as well as costs and will be divided up as follows: Mehmet Șahin EUR 5,200 (five thousand two hundred euros) Kadri Parça EUR 5,200 (five thousand two hundred euros) Mehmet Șah Bakır EUR 6,000 (six thousand euros) This sum shall be paid in euros, to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by me. It shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.” This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Registrar President