MEHMET ȘAHİN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MEHMET ȘAHİN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2006)
DECIZIA nr. 19596/02, de către Mehmet ȘAHİN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 12 decembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, E. Myjer, judecători, și dl Registrator al Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Mehmet Șahin, dl Kadri Parça și dl Mehmet Șah Bakır, sunt resortisanți turci. Primii doi solicitanți s-au născut în 1979 și trăiesc în Batman. Al treilea reclamant s-a născut în 1965 și trăiește în Urfa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Özbekli, un avocat care practică în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 martie 1994, al treilea reclamant și la 2 aprilie 1994, primul și al doilea reclamant au fost arestate de ofițerii de poliție din secția de poliție Batman, cu suspiciune de a fi membru al organizației Hizbullah. La 22 aprilie 1994, judecătorul de la Curtea Penală Batman a ordonat arestarea reclamanților. La 7 iunie 1994, Procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus o acuzație împotriva reclamanților și a altor șase, acuzându-le în temeiul articolelor 125, 40 și 36 din Codul Penal, din cauza faptului că sunt membri ai organizației Hizbullah. La 4 august 1994, reclamanții apar pentru prima dată în instanță. La 15 noiembrie 2001, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a condamnat reclamanții ca fiind acuzate. A condamnat primii doi reclamanți la 12 ani și șase luni de închisoare. Cu toate acestea, având în vedere durata deținerii lor în reținere, instanța a eliberat reclamanții. În plus, acesta a condamnat cel de-al treilea reclamant la închisoare pe viață și a susținut că perioada pe care a petrecut-o în detenție trebuie dedusă din condamnarea sa. La 2 iulie 2002, Curtea de Casație a anulat decizia depunând că Curtea de Securitate de Stat a atins verdictul fără a efectua o investigație adecvată cu privire la presupusele incidente. Cazul a fost reluat în fața Curții de Assize de Diyarbakır. La 2 noiembrie 2004, Curtea a eliberat cel de-al treilea reclamant în așteptarea procesului. Cazul este încă în așteptare în fața Curții de Assize de Diyarbakır. COMPLAINTS Reclamanții se plâng că durata deținerii lor în cursul procesului a fost încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție, susținând că Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır nu se bazează pe motive relevante și suficiente pentru a ordona detenția lor în reținere. Reclamanții se plâng, de asemenea, că procedura penală inițiată împotriva lor nu a fost încheiată într-un „temps motivabil”, conform articolului 6 § 1 din Convenție. În acest sens, susțin că procedura penală, care a început la 7 iunie 1994, este încă în așteptare. În plus, reclamanții susțin în temeiul articolului 13 din Convenție în coroborat cu art. 13 6 că nu au avut niciun remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Primul și al doilea reclamant se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1, că autoritățile au interferat cu dreptul lor la educație ca urmare a detenției lor îndelungate. HOTĂRÂREA La 20 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească ex-gratie pentru reclamanții o sumă totală de 16,400 EUR (seize mii patru sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, care sunt în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: Mehmet Șahin 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Kadri Parça 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Mehmet Șah Bakır 6.000 EUR (sex mii de euro) Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și plătit în euro, care va fi convertit în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de incumprire plus trei puncte procentuale.” La 16 august 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie pentru reclamanții o sumă totală de 16,400 EUR (seize mii patru sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, care sunt în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: Mehmet Șahin 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Kadri Parça 5,200 EUR (cincă mii două sute de euro) Mehmet Șah Bakır 6.000 EUR (sex mii de euro) Această sumă se plătește în euro, care va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de mine. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan Zupančič Președintele grefierului