ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 268/PI din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 284/P/2009 din 11 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 781/II/2/2009 din 29 iulie 2009. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 946/59/2009 din 11 august 2009, petentul B.I.

a solicitat desființarea rezoluției dată în Dosarul nr. 284/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținută prin Rezoluția din data de 28 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 781/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări și pentru a depune acte doveditoare. Petiționarul a susținut că este arestat politic și că atâta timp cât intimata s-a aflat în funcție nu s-au identificat adevărații autori ai infracțiunii, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul cum au fost soluționate cererile sale de revizuire. În fapt instanța a mai reținut că la 20 martie 2009 petiționarul, aflat în stare de arest în Penitenciarul Arad a sesizat C.S.M.

solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului T.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului în legătură cu soluționarea unor lucrări ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pe care le-a indicat, iar C.S.M. a trimis plângerea spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 284/P/2009. Prin Rezoluția din 11 iunie 2009 dispusă în dosarul cu același număr s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul T.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor imputate constatându-se că faptele nu există. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că sesizarea petentului este vădit neîntemeiată, iar prin referatele întocmite în cele cinci lucrări la care s-a referit petentul, procurorul D.V.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a înaintat instanței competente cereri identice de revizuire formulate de revizuentul B.I. cu privire la Sentința penală nr. 732/2001 a aceleiași instanțe, concluziile procurorului fiind de respingere a cererilor. În fiecare caz procurorul și-a argumentat concluziile, iar revizuentul nu și-a precizat cererile conform art. 397 alin. (2) C. proc. pen. deși i s-a pus în vedere de fiecare dată această cerință legală. A mai rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, că magistratul T.O. în calitate de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nu putea influența în nici un mod concluziile procurorului învestit cu soluționarea lucrărilor respective, concluzionându-se că faptele imputate acesteia nu există.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. petentul B.I., iar prin Rezoluția nr. 781/II/2/2009 din 29 iulie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea ca nefondată reținând că cele cinci lucrări indicate de petent nu au fost soluționare de către intimată, iar referatele prin care s-a propus respingerea cererilor de revizuire formulate de petiționarul revizuent au fost judicios motivate, iar pe de altă parte nu s-a confirmat susținerea că intimata în calitatea sa de prim-procuror adjunct ar fi influențat concluziile respective. Nemulțumit de soluția adoptată petentul B.I. s-a adresat instanței cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. și a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror. Curtea de Apel Timișoara respingând ca nefondată plângerea petentului a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că intimata, cu rea-credință nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și nici că ar fi ajutat un infractor înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Pe de altă parte s-a constatat, că în mod corect s-a reținut în rezoluția de neîncepere a urmăririi penală că nu intimata este cea care a întocmit referatele cu privire la cererile de revizuire formulate de petent și care au avut caracter consultativ pentru instanța de judecată, concluzionându-se în sensul că soluția de netrimitere în judecată a intimatei este legală și temeinică.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a învederat că înțelege să reitereze susținerile din plângerea inițială. Înalta Curte examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar, potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată, că recursul declarat de petent este nefondat. În condițiile în care din verificările efectuate a rezultat că lucrările la care s-a referit petentul în plângerea sa au fost soluționate de un alt procuror decât intimata, iar aceasta din urmă, deși avea calitatea de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nu ar fi putut influența și nu a influențat concluziile procurorului învestit cu soluționarea lucrărilor respective, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată.

Pe de altă parte Înalta Curte constată, că referatele prin care s-a propus respingerea cererilor de revizuire formulate de petent au fost judicios motivate, astfel încât susținerile recurentului petent nu se confirmă. Așa fiind, soluția dispusă de procuror față de intimată apare ca fiind justificată, iar hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii formulate de petent ca legală și temeinică, astfel că recursul declarat de petent este nefondat urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 268/PI din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2010.