ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4537/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4537/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 26 iunie 2001, reclamanții C.M., C.G., M.I.T., K.M.N., M.A.A.,

M.C. și M.D.M.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.S. și Spitalul de

Boli Dermatovenerice „Prof. Dr. S.L.”, restituirea în natură a imobilului

situat în Calea Șerban Vodă, sector 4, compus din teren în suprafață de 15.748

m.p. și o clădire în care se găsește spitalul compus din subsol (spălătorie,

uscătorie, bucătărie, baie), parter (23 camere, WC, baie, sală mese), etaj I

(23 camere, wc, sală mare), etaj II (23 camere, WC, baie, sală mare) și pod, în

valoare de 3.000.000 dolari S.U.A.

În motivare a cererii

reclamanții au arătat că imobilul a aparținut mamei lor, M.D.M., în baza

contractului de cesiune de acțiuni nr. 24197 din 2 iulie 1937, căsătorită cu M.D.,

că imobilul a fost luat fără titlu de către stat, după ce a fost rechiziționat

de către trupele germane și sovietice, conform Ordinului nr. 5974/1944 și a procesului

verbal din 21 decembrie 1944, iar actualmente în imobil se găsește Spitalul de

Boli Dermato-venerice Prof. Dr. S.L.

La data de 5

noiembrie 2001 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a pârâtului M.B.

prin P.G., cerere admisă de tribunal.

Prin precizarea de

acțiune depusă la 03 decembrie 2001, reclamanții au arătat că imobilul din

litigiu este o construcție privată, ridicată de familia M.l. începutul secolului

(1910) drept sanatoriu, rămânând cu acest regim până la cel de-al doilea război

mondial, când a fost rechiziționat atât de trupele germane și apoi de cele

sovietice. Imobilul a intrat în categoria imobilelor abuziv preluate și a imobilelor

preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940.

La 11 noiembrie 2002,

reclamanții au solicitat introducerea în cauză a C.L.S. 4 București, iar, în ce

privește modificarea acțiunii, au solicitat în subsidiar a li se restituie

întregul imobil, terenul de 12.543 m.p. evaluat la suma de 1.617.466 dolari S.U.A.,

respectiv, 53.423.296.116 lei, restul de teren și clădire, evaluate la

1.163.276 dolari S.U.A. respectiv 31.816.051.026 lei urmând a obligate pârâtele

să-l suporte în favoarea reclamanților în bani.

La 15 septembrie 2003,

M.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu susținând că este

comoștenitoarea defunctei M.M. și coproprietara imobilului revendicat, alături

de reclamanți, calitate ce a fost stabilită în baza deciziei civile nr. 800/ A

din 30 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și

de contencios administrativ. Cererea de intervenție în interes propriu a fost

admisă în principiu prin încheierea din 27 octombrie 2003.

Prin sentința civilă nr.

1005 din 2 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel reclamanții și intervenienta M.I.

Prin încheierea din

data de 11 ianuarie 2005 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 47

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Cauza s-a repus pe

rol la data de 17 martie 2009, avându-se în vedere emiterea dispoziției Primarului

municipiului București nr. 6818 din 16 noiembrie 2006.

Prin încheierea din

data de 9 iunie 2009, avându-se în vedere certificatele de deces și

certificatele de moștenitor depuse la dosar, s-a dispus introducerea în cauză a

succesorilor apelantului-reclamant M.I.T., decedat la 21 octombrie 2005,

respectiv, M.M.R. și M.M.R.E., anterior fiind introdus în cauză și M.C.T., ca

moștenitor al apelantei M.C.E.A., decedată la data de 14 august 2006.

Prin încheierea din 9

martie 2010 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 155

1

C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol ulterior, ca urmare a cererii formulate

de apelantul M.C.T. la data de 8 martie 2011.

Prin decizia civilă nr.

533/ A din 24 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a

admis apelurile, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii și

cererii de intervenție formulate în contradictoriu cu pârâții C.L.S. 4

București, M.S. și Spitalul de Boli Dermato-Venerice, ca fiind formulate în

contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă și, respectiv, al

respingerii acțiunii și cererii de intervenție formulată în contradictoriu cu

pârâtul M.B., prin P.G., ca fiind rămase fără obiect.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că, prin dispoziția nr. 6818 din 16

noiembrie 2006 emisă de P.M.B. în cursul judecării prezentului dosar de apel,

s-a restituit în natură reclamanților și intervenientei imobilul situat în

București, Calea Șerban Vodă, sectorul 4, format din clădirile vechi C1 + C2,

precum și terenul în suprafață de 10772,84 m.p.

Curtea a reținut

totodată, din susținerile orale ale apărătorului apelanților reclamanți, că

această dispoziție nu a fost contestată în fața instanțelor judecătorești.

În cauză nu se

justifică legitimarea procesuală pasivă a pârâților C.L.S. 4 București, M.S. și

Spitalul de Boli Dermato-Venerice, singura unitate deținătoare, care, în plus,

a fost și învestită cu notificarea fiind M.B., prin P.G., aspect confirmat

oricum prin emiterea dispoziției sus-menționate.

Pe de altă parte, în

raport de pretențiile deduse judecății, pretenții ce nu pot fi modificate în

apel, față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., prin emiterea

dispoziției de restituire, necontestată în justiție, acțiunea principală,

precum și cererea de intervenție formulată în contradictoriu cu pârâtul M.B.,

prin P.G., au rămas fără obiect, apelanții recunoscând în acest sens că această

unitate ar fi restituit în totalitate imobilul deținut.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-reclamant M.C.T.,

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că în cadrul dosarului administrativ a fost efectuat un

raport de expertiza topografică de către expert D.A., prin care s-a stabilit că

o suprafața de teren de 3.366, 82 m.p. este ocupată de către SC A. SA.

Prin acțiunea ce a

format obiectul dosarului nr. 15267/3/2008 de pe rolul Tribunalului București, secția

a III-a civila, toți moștenitorii fostului proprietar al imobilului din Calea

Șerban Vodă au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, obligarea

acesteia să le lase in deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în

suprafață de 3.366,82 m.p., parte din imobilul fost proprietatea autoarei M.M. situat

în Calea Șerban Vodă, sector 4, București.

Prin sentința civilă

din data de 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii în revendicare.

Față de dispozitivul

și considerentele hotărârii primei instanțe și prin raportare la modificările

legii speciale ce se aplică în cauză și care au dus inclusiv la restituirea în

natură a unei părți de imobil prin dispoziția 6818/2006, emisă în baza Legii nr.

10/2001, pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamanților, se

impunea obligarea unității administrativ teritoriale să trimită notificarea

spre soluționarea cererii de restituire a diferenței de teren către unitatea

deținătoare, SC A. SA.

Se impunea

modificarea soluției pronunțate de prima instanță în sensul de a se constata că

doar pentru partea din imobil, restituită deja prin dispoziția nr. 6818/2006, cererea

de restituire a rămas fără obiect, acțiunea ce formează obiectul prezentului

dosar fiind formulată anterior emiterii dispoziției de restituire în natură.

Pentru trimiterea

dosarului administrativ către unitatea deținătoare nu era necesară contestarea

deciziei de restituire nr. 6818/2006 a unei părți din suprafața solicitată, această

dispoziție fiind legală în condițiile în care cererea de restituire a diferenței

de teren nu a fost respinsă, moștenitorii fostului proprietar neavând nici

măcar interesul procesual al formulării unei astfel de contestații, în

condițiile în care trimiterea dosarului nu se făcea prin dispoziție emisă de P.G.M.B.,

ci printr-o simplă adresă de înaintare către unitatea competentă să se pronunțe

asupra cererii.

Astfel, ținând cont

că în prezentul dosar s-a solicitat restituirea întregului teren în baza Legii nr.

10/2001, în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, instanța de

judecată avea posibilitatea, consfințită prin decizia în interesul Legii nr. XX/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, de a

constata că, în procedura de soluționare a notificării în baza legii speciale,

pentru diferența de teren ce era ocupată de către SC A. SA, era necesară

trimiterea dosarului către această societate în vederea soluționării

notificării pentru acest teren, sens în care trebuia să se dispună.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este fondat pentru următoarele considerente:

Prin

prezenta acțiune, introdusă pe rolul acestei instanțe la data 26 iunie 2001,

s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, compus din teren în suprafață

de 15 784 m.p. și construcție, care constituie sediul Spitalului de boli Dermato-Venerice

pr. dr. S.L., situat în București, Calea Șerban Vodă, sector 4.

Dovada

dreptului de proprietate asupra acestui imobil a fost făcută cu contractul de

vânzare-cumpărare nr. 24197/1937, cu inventarul bunurilor rechiziționate

existent la fila x a dosarului prime instanțe, din care rezultă că a fost

preluată de către stat de la autoarea recurentului o suprafață de 15 748 m.p.

Pentru acest imobil

au fost formulate notificările nr. 1348/2001 și nr. 6356/2001, în temeiul Legii

nr. 10/2001, prin care s-a solicitat o suprafață de 15623 m.p.

Acestor notificări li

s-a răspuns prin dispoziția nr. 6818 din 16 noiembrie 2006, emisă de P.M.B., în

momentul în care acest dosar se afla în faza apelului, și s-a dispus

restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 10772,84 m.p. teren,

deoarece, din expertiza extrajudiciară efectuată de expert A.D., a rezultat că

numai această suprafață de teren se află în posesia unității notificate, iar o

altă parte a terenului notificat, respectiv 3366 mp, s-ar afla în posesia SC A.

SA.

Deoarece notificările

au fost soluționate numai parțial, prin emiterea dispoziției nr. 6818 din 16 noiembrie

2006 în momentul în care prezenta cauză se afla în faza procesuală a apelului,

în mod greșit instanța de apel a respins cererea apelaților de a trimite

notificarea la SC A. SA, pentru continuarea procedurii pe Legea nr. 10/2001,

prevalându-se de interdicția prevăzută de art. 294 C. proc. civ., câtă vreme această

cerere nu putea face obiect al cererii introductive de instanță.

Conform alin.

(2), (3) și (4) ale art. 27 al Legii nr. 10/2001, persoana juridică notificată

va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau

juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, anexând la

comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau,

după caz, de administrare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Termenul de 6 luni prevăzut la art. 22 alin. (1) curge în acest caz de la data

primirii comunicării.

Din probele administrate

în cauză nu rezultă că o astfel de comunicare a fost realizată către

reclamanți, astfel încât aceștia se află încă în termenul de formulare a

notificării prevăzut de art. 22 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 pentru suprafața

de teren deținută de SC A. SA, respectiv cea de 3366 m.p.

Deși

Legea nr. 10/2001 nu prevede procedura transmiterii notificării (soluționate

parțial de către unitatea deținătoare care a emis dispoziție pentru imobilul pe

care îl deține, către unitatea deținătoare a celeilalte părți a imobilului),

această ipoteză își găsește reglementarea în art. 27.1 și art. 27.2, din H.G. nr.

250/2007 privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001.

Potrivit

acestor norme, în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile

imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității

învestite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile

solicitate, fie entitate învestită cu soluționarea acesteia, după caz. Conform art.

27.2, prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile și în situația în care persoana

juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în

care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil

pe care o deține, va proceda la direcționarea notificării unității deținătoare

a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, entității învestite cu

soluționarea acesteia.

Prin urmare, deoarece

notificările nr. 1348/2001 și nr. 6356/2001 sunt în posesia pârâtului M.B.,

prin P.G., iar SC A. SA este unitatea deținătoare a unei suprafețe de 3366 m.p.

teren care nu a făcut obiectul dispoziției nr. 6818 din 16 noiembrie 2006, se

impune obligarea pârâtului M.B., prin P.G., să înainteze aceste notificări la

SC A. SA, pentru a se pronunța prin dispoziție.

Deoarece prin

dispoziția nr. 6818 din 16 noiembrie 2006, emisă de P.M.B., s-a dispus în

sensul restituirii în natură a unei părți din imobil către reclamanți, nu

există interesul reclamanților de a formula contestație împotriva acestei

dispoziții. De altfel, exercitarea acestei căi de atac nu are nici o înrâurire asupra

obligației de înaintare a notificărilor către SA A. SA, deoarece dispoziția

supusă contestației privește alt teren decât cel aflat în posesia SA A. SA.

Astfel fiind, pentru

argumentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca

recursul să fie admis. Va fi modificată decizia recurată în sensul că se va

dispune, suplimentar celor deja cuprinse în dispozitivul deciziei recurate, obligarea

pârâtului M.B., prin P.G., să înainteze notificările nr. 1348/2001 și nr. 6356/2001

la SC A. SA în vederea soluționării acestora cu privire la diferența de

suprafață de 3366 m.p. teren, care nu a făcut obiectul dispoziției nr. 6818 din

16 noiembrie 2006 emisă de P.M.B., situat în București, Calea Șerban Vodă,

sector 4.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.C.T. împotriva deciziei nr. 533/ A din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Modifică decizia

recurată, în sensul că dispune și obligarea pârâtului M.B., prin P.G., să

înainteze notificările nr. 1348/2001 și nr. 6356/2001 la SC A. SA în vederea

soluționării acestora cu privire la diferența de suprafață de 3366 m.p. teren,

care nu a făcut obiectul dispoziției nr. 6818 din 16 noiembrie 2006 emisă de P.M.

București, cu privire la imobilul situat în București, Calea Șerban Vodă,

sector 4.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 iunie 2012.