ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5931/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 333 din

12 martie 2002, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis cererea

principală formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, precum și cererea de chemare în judecată a altor persoane [alin. (1)]

și a obligat pe intervenienții S.V. și S.P., să-i lase în deplină proprietate

și liniștită posesie apartamentul nr. 1 din imobilul situat în municipiul

București, str. S.V., nr. 46, parter, sector 1, împreună cu terenul aferent în

suprafață de 78,16 m.p. [alin. (2)].

Prin aceeași

sentință, pârâtul Municipiul București a fost obligat să lase reclamantei în

deplină proprietate și liniștită posesie apartamentele nr. 2 și 3 (etajul 1 și

mansarda) din imobilul situat în municipiul București, str. S.V., nr. 46,

sector 1 [alin. (3)].

Prin cererea

înregistrată la data de 09 mai 2011, B.N. și T.A.M., în calitate de moștenitori

ai defunctei B.A.I. (decedată la 03 aprilie 2005) au cerut îndreptarea erorilor

materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile mai sus arătate.

Anume,

reclamanții au cerul ca în primul alineat al dispozitivului să se menționeze

corect numele și prenumele reclamantei, „B.A.I.” în loc de B.A., ca în alin.

(2) să se menționeze corect domiciliul intervenientilor, în str. S.V. „nr. 46”,

în loc de 45 și, respectiv ca în alin. (3) să se treacă mențiunea că pârâtul

Municipiul București a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate

și posesie „ap. nr. 2 și nr. 3 (etaj 1 și mansardă) și teren în suprafață de

275 m.p. din imobilul situat în București, str. S.V., nr. 46, sector 7”, în loc

de apartamentul nr. 2 și nr. 3 (etaj 1 și mansardă) din imobilul situat în

București, str. S.V., nr. 46, sector 1”.

În drept, reclamanții

au invocat incidența prevederilor art. 281 C. proc. civ.

Prin încheierea

din 30 mai 2011, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis în parte cererea

și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr.

333 din 12 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1242/2001 de Tribunalul București,

secția a IlI-a civilă, în sensul că se va menționa că reclamantă este „B.A.I.” și

nu „B.A.” și că domiciliul intervenientilor S.V. și P. este în București, str.

S.V., nr. 46, sector 1, parter, apartament nr. 1” și nu în „București, str.

S.V., nr. 45, sector 1”, cum din eroare a fost trecut.

Prin aceeași încheiere,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale privind

mențiunile referitoare la pârâtul Municipiul București.

În motivarea încheierii,

instanța a reținut că se impune îndreptarea greșelilor relative la numele și prenumele

reclamantei și, respectiv la adresa intervenienților, întrucât se circumscriu sferei

erorilor materiale care pot fi rectificate în procedura prevăzută de art. 281 C.

proc. civ.

Cât privește solicitarea

reclamanților de a se completa dispozitivul hotărârii cu obligația pârâtului Municipiul

București la restituirea și a unei suprafețe de 275 m.p. teren, Tribunalul a constatat

că nu poate fi primită întrucât verificările au evidențiat faptul că dispozitivul

hotărârii, care corespunde cu minuta întocmită în cauză, nu cuprinde o astfel de

mențiune.

Prin decizia civilă

nr. 7747/A din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanți.

Prin aceeași decizie,

a fost respinsă cererea formulată de intimații-intervenienți S.P. și S.V. de acordare

a cheltuielilor de judecată avansate la judecata în apel.

În motivarea deciziei,

instanța a reținut că ceea ce caracterizează erorile materiale este caracterul lor

involuntar, precum și faptul că rectificarea lor nu implică aprecieri ale instanței

asupra problemelor de fapt și de drept care au făcut obiectul procesului finalizat

prin hotărârea în care au fost strecurate.

În atare condiții,

cum solicitarea reclamanților de a se dispune obligarea pârâtului Municipiul București

la restituirea, pe lângă cele două apartamente, astfel cum s-a statuat prin sentință,

și a unei suprafețe de teren se constituie într-o problemă de fond a judecății deja

finalizate, instanța de apel a reținut că această solicitare nu poate face obiectul

verificărilor în procedura prevăzută de dispozițiile art. 281 C. proc. civ., astfel

cum corect a statuat și prima instanță.

Cât privește cererea

formulată de intervenienții S., de acordare a cheltuielilor de judecată avansate

la judecata în apel, instanța a statuat că dispozițiile art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ. nu permit acordarea unor astfel de cheltuieli avansate în

cadrul procedurilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii,

motiv pentru care va fi respinsă.

Împotriva deciziei

au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea recursului,

reclamanții arată că, prin cererea dedusă judecății în Dosarul nr. 1242/2001 al

Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, autoarea lor a solicitat restituirea

imobilului din str. S.V., nr. 46, sector 1, compus din teren în suprafață de 275

m.p. și construcția edificată pe teren.

Totodată, reclamanții

arată că instanța învestită cu soluționarea cauzei, prin dispozitivul sentinței

pronunțate, nr. 333 din 12 martie 2002, a admis în totalitate cererea, iar în considerente,

a reținut, în mod expres, că acest teren „a reprezentat proprietatea numitului D.A.”

În atare condiții,

reclamanții susțin că se impunea concluzia potrivit căreia instanța a admis și cererea

de restituire a terenului, iar din greșeală a omis să menționeze acest fapt în dispozitivul

sentinței, omisiune care, se impunea fi complinită în procedura prevăzută de

art. 281 C. proc. civ.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, erorile

sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele

de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi

îndreptate, din oficiu sau la cerere, în procedura prevăzută de dispozițiile

art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul în care,

prin hotărârea pronunțată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, partea interesată

poate solicita completarea hotărârii, în procedura prevăzută de dispozițiile

art. 282 C. proc. civ.

În speța supusă

analizei, se constată că reclamanții, prin cererea dedusă judecății la data 09 mai

2011, au solicitat, pe de o parte, îndreptarea greșelilor strecurate în dispozitivul

hotărârii judecătorești relative la numele și prenumele reclamantei și la datele

de identificare a domiciliului intervenienților, iar, pe de altă parte, completarea

dispozitivului hotărârii, în sensul obligării pârâtului Municipiul București la

restituirea către reclamantă și a unei suprafețe de teren, nu doar a celor două

apartamente, nr. 2 și nr. 3, situate în clădirea edificată pe teren.

Această din urmă

pretenție, de obligare a pârâtului Municipiul București la restituirea a unei suprafețe

de teren, se constituie, în mod evident, într-o solicitare de completare a dispozitivului

hotărârii judecătorești, cât timp o astfel de dispoziție nu se regăsește nici în

cuprinsul minutei și nici în cuprinsul dispozitivului sentinței.

În atare condiții,

în mod corect instanțele de fond au statuat că o astfel de solicitare, de completare

a dispozitivului sentinței, nu poate fi analizată și primită în cadrul procedurii

legale instituită prin dispozițiile art. 281 C. proc. civ., întrucât ea nu vizează

îndreptarea unei greșeli strecurate în dispozitivul hotărârii, ci, dimpotrivă, complinirea

unei omisiuni a instanței, anume a omisiunii de a se pronunța asupra capătului de

cerere prin care autoarea reclamanților a solicitat restituirea, pe lângă construcție,

și a terenului în suprafață de 275 m.p.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul dedus judecății de reclamanți, ca nefondat.

Totodată, constatând

că intimații-intervenienți S.P. și S.V. nu au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, Înalta Curte va respinge cererea, reiterată în fața acestei instanțe,

de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată avansate la judecata

din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții B.N. și T.A.M. împotriva deciziei nr. 747-A din

13 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Respinge cererea formulată de intimații-intervenienți

S.P. și S.V. de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 octombrie 2012.