ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1631/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată pententa R.S.M., a arătat că fiul ei R.L.  a fost dat în plasament asistentei maternale F.M.L. de către Direcția Generală pentru Protecția Copilului Bistrița-Năsăud fără ca aceasta să efectueze expertiza psihiatrică a asistentei și fără a efectua ancheta la domiciliul acesteia, aspecte care conduceau la respingerea atestării inculpatei, reținând că pe fondul consumului de alcool, aceasta devenea agresivă, lovindu-l pe minor și torturându-l.

S-a mai arătat că la data de 21 august 2008 cu ocazia controlului efectuat Autoritatea Națională pentru Protecția copilului la instituția sus-menționată cu ocazia survenirii decesului acestuia a constatat aceste nereguli.

Prin Rezoluția din 30 iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 4/P/2009 - s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, R.I., președintele comisiei pentru Protecția copilului - Bistrița-Năsăud a membrilor comisiei inclusiv a subcomisarului de poliție G.V. cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen., soluție menținută și de procurorul ierarhic superior.

Nemulțumită de modul de soluționare, petenta a formulat plângere la instanță potrivit art. 278 C. proc. pen.

Instanța analizând ansamblul probator admis a reținut următoarele:

Petenta în 2005, a fost arestată pentru executarea a două pedepse cu închisoarea, fapt ce a determinat ca minorul R.L. să fie plasat în regim de urgență la Centrul de primire minori Bistrița iar ulterior să fie plasat la asistentul maternal R.M. până la 26 februarie 2007 ca apoi în regim de urgență să fie plasat la asistentul maternal profesionist F.M., cu acordul mamei naturale.

La 20 august 2008 minorul în vârstă de 4 ani și 7 luni a decedat moartea acestuia fiind violentă situație în care parchetul a fost sesizat, întrucât minorul a decedat în condiții suspecte.

Prin rechizitoriul nr. 711/P/2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D.R. asistent social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a numiților R.V., Director general; A.M.C. director adjunct, F.B. șef serviciu și B.M. asistent social din cadrul aceleiași instituții.

S-a mai dispus desjungerea și declararea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj față de intimații din prezenta cauză.

Pe situația de fapt s-a reținut că inculpata F.M.L. a devenit asistentă maternal profesionist în anul 2000 conform atestatului din 30 octombrie 2000 eliberat de Comisia pentru protecția copilului Bistrița-Năsăud și reatestată prev. de art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 679/2003 efectuându-se ancheta psiho-socială de evaluare cât și rapoartele de evaluare în vederea reatestării. Evaluările respective au cuprins atât elemente sociale și medicale ale solicitantului F.M., nefiind evidențiate în actele medicale eliberate de medicul de familie boli cronice sau neuropsihice.

S-a mai reținut din raportul de expertiză medico-legală că inculpata F. nu prezintă tulburări psihice clinice de natură a-i afecta capacitatea psihică iar faptul că nu s-au realizat interviuri de un psiholog, nu a fost de natură a împiedica atestarea inculpatei. Tot astfel nici vizitele la domiciliul acesteia, recomandările vecinilor și cunoscuților în procedura de evaluare și de reînnoire a atestării nu au dat indicii că profilul psihologic nu ar corespunde solicitării efectuate.

Mai mult s-a reținut că, potrivit art. 5 H.G. nr. 217/2008 la dosarul întocmit nu era necesară o "anchetă psihologică” ci doar de aspecte legate de sănătatea solicitantului, de profilul moral al acestuia, actele medicale emise de medic cu privire la sănătatea sa și a familiei sale.

De asemenea, s-a reținut că în cauză inculpata avea capacitatea de a deforma această activitate sens în care prin Sentința civilă nr. 201 din 5 aprilie 2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a hotărât plasamentul minorului la acest maternal profesionist.

Susținerile petentei cum că, rezoluțiile sunt lovite de nulitate absolută în lipsa audierii sale, a fost socotită ca neîntemeiată, pe de o parte având în vedere că aceasta se afla în penitenciar iar pe de altă parte nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În aceste condiții reținând actele dosarului Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 83 din 10 noiembrie 2009 a respins plângerea petentei în temeiul art. 278 alin. (8) lit."a” C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe petenta a formulat recurs, reiterând nemulțumirea și socotind că funcționarii publici sus-menționați se fac vinovați de neglijență în serviciu prin acordarea atestatului de asistent maternal numitei F.M., solicitând casarea hotărârii atacate și a rezoluțiilor cu consecința refacerii urmăririi penale, dându-se dreptul de a fi audiată și a formula probatorii, în care sens a depus cauzei și motive scrise.

De altfel, și intimații G.V. și R.I. au depus cauzei și concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele încadrate, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii împotriva rezoluției dată de procuror de neînceperea urmăririi penale, persoana vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime sunt reclamate pot face plângere la instanța căreia, i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ord. pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a căror înscrisuri noi prezentate.

În urma efectuării actelor premergătoare necesare soluționării plângerii penale formulată de petentă dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68

1

C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat actele pregătitoare au săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prev. de art. 10 lit."a” C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Pretinsa nesoluționare, și respectiv pretinsa neefectuare a actelor de cercetare penală sunt critici neîntemeiate, atâta timp cât în dosar s-au efectuat acte premergătoare ca acte prevăzute de codul de procedură penală.

Or, actele premergătoare efectuate nu au relevat faptul că intimații nu se fac vinovați de încălcarea din culpă a îndatoririlor privind atestarea numitei F.M.L. ca asistent maternal profesionist și reînnoirea atestatului pentru considerentele pe larg expuse de instanță în hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul petentei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta R.S.M. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori .

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.