ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, reclamanții D.O. și D.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea acestuia să primească cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române și că plătească daune morale în cuantum de 1.000 RON. În motivarea cererii, reclamanții a arătat că la data de 21 iulie 2008 s-au prezentat la Ambasada României din Chișinău pentru a depune cerere de redobândire a cetățeniei române, cererea lor de intenție nefiind urmată de programarea pentru depunerea efectivă a cererii și a actelor necesare.

La cererile ulterioare ale reclamanților pârâtul a răspuns că datorită numărului mare de solicitări și a spațiilor limitate, reclamanții vor fi programați pentru depunerea cererii, angajament pe care pârâtul nu l-a respectat, încălcând dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivând, în esență, că cererea reclamanților nu poate fi procesată, datorită numărului mare de astfel de cereri, spațiului redus al secției consulare și numărului restrâns de funcționari, nefiind depășit termenul rezonabil. La termenul din 27 martie 2009, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele morale.

Prin sentința civilă nr. 1308 din 27 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării capătului accesoriu având ca obiect daunele morale, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să primească cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române. De asemenea, a anulat capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În legătură cu excepția netimbrării capătului accesoriu privind daunele morale, instanța a constatat că reclamanții au refuzat să timbreze, deși li s-a pus în vedere, și pe cale de consecință acest capăt a fost anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că deși Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, obligația pârâtului trebuie raportată la „termenul rezonabil” statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen pe care pârâta nu l-a respectat în condițiile în care de la formularea cererii au trecut aproape 2 ani și 4 luni. A considerat că pârâtul nu poate imputa reclamanților greutățile legale și organizatorice privind înregistrarea cererilor, acestea nefiind de natură să-l exonereze de răspundere pentru neîndeplinirea obligațiilor de soluționare a cererilor în termen rezonabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, Ministerul Afacerilor Externe. În motivarea recursului, pârâtul a criticat soluția instanței de fond prin care s-a admis acțiunea reclamanților, considerând că hotărârea este întemeiată pe o interpretare greșită a legii deoarece autoritatea publică a soluționat cererea prin răspunsul pe care l-a trimis reclamanților, neputând fi obligată să primească cererea reclamantului, în lipsa unei culpe administrative. A apreciat că stabilirea de către pârât a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat și că termenul rezonabil trebuie determinat în funcție de toate circumstanțele relevante.

Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. Au menționat că nu se poate restricționa, fără temei, dreptul persoanei de a înregistra o cerere pentru considerentele ce țin de organizarea administrativă a autorității publice, înregistrarea fiind doar prima etapă a procesului de redobândire a cetățeniei. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente: Se observă că sunt de necontestat circumstanțele cauzei, în sensul că reclamanții D.O. și D.S. s-au adresat în trei rânduri (21 iulie 2008, 13 octombrie 2008 și 3 decembrie 2008) secției consulare a Ambasadei României din Republica Moldova.

Reclamanții au primit un răspuns (adresa din 23 octombrie 2008) prin care li se comunică faptul că există un mare număr de cereri de redobândire a cetățeniei române și că vor fi invitați să depună dosarul când va fi procesată cererea lor. În raport cu conținutul răspunsului primit de reclamanți, rezultă că motivul de recurs potrivit căruia nu se poate reține culpa administrativă a pârâtului din considerente de ordin organizatoric, nu poate fi reținut. Atâta vreme cât statul român și-a asumat, în baza Legii nr. 21/1991 obligația de a acorda cetățenia română foștilor cetățeni români sau descendenților acestora până la gradul II care și-au pierdut cetățenia română din motive imputabile lor, sau cărora le-a fost ridicată această cetățenie fără voia lor, trebuia să soluționeze cererea reclamantului într-un termen administrativ rezonabil.

Totodată, dificultățile organizatorice invocate de recurent, nu sunt de natură a avea relevanță în ceea ce privește justificarea obiectivă a nesoluționării în termen a cererilor reclamanților, legea nefăcând distincție între autoritățile publice în ceea ce privește rezolvarea cererilor în funcție de volumul activității acestora, după cum în mod corect a reținut și prima instanță. Înalta Curte consideră că nu poate fi admis nici motivul de recurs invocat de recurent relativ la încălcarea de către instanța de contencios administrativ a principiului nediscriminării prin obligarea autorității publice să soluționeze cu prioritate cererea reclamantului față de cele ale altor persoane.

Persoanele îndreptățite, aflate în aceeași situație cu reclamanții, se pot adresa instanțelor de contencios administrativ, fără discriminare, punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile neconstituind un tratament juridic discriminatoriu față de persoanele care nu s-au adresat justiției. În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia reclamanții au primit răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că răspunsul primit nu ar reprezenta un refuz de soluționare a cererii, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Atitudinea autorității administrative de a nu programa reclamanții pentru a depune documentația necesară redobândirii cetățeniei, deși s-a scurs o perioadă de timp de aproape un an de la data formulării celei de-a doua cereri, reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a acesteia, întrucât în cauză, reclamanții se află în etapa premergătoare soluționării cererii și anume aceea a depunerii actelor necesare pentru a beneficia de dreptul lor întemeiat pe dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991. Refuzând să stabilească termenul pentru depunerea documentației necesare redobândirii cetățeniei române, realizarea dreptului reclamanților este împiedicată, în mod arbitrar, de voința autorității administrative.

Așa fiind, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat existența refuzului nejustificat al pârâtului de a soluția cererea reclamanților și a obligat pârâtul să primească, de îndată, cererea de redobândire a cetățeniei române și actelor conexe. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1308 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.