ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea depusă la Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, reclamanții D.O. și D.S. a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea

acestuia să primească cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române și

că plătească daune morale în cuantum de 1.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamanții a arătat că la data de 21 iulie 2008 s-au prezentat la Ambasada României

din Chișinău pentru a depune cerere de redobândire a cetățeniei române, cererea

lor de intenție nefiind urmată de programarea pentru depunerea efectivă a cererii

și a actelor necesare.

La cererile ulterioare

ale reclamanților pârâtul a răspuns că datorită numărului mare de solicitări și

a spațiilor limitate, reclamanții vor fi programați pentru depunerea cererii, angajament

pe care pârâtul nu l-a respectat, încălcând dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 21/1991 a cetățeniei.

Prin întâmpinare, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivând, în esență, că cererea

reclamanților nu poate fi procesată, datorită numărului mare de astfel de cereri,

spațiului redus al secției consulare și numărului restrâns de funcționari, nefiind

depășit termenul rezonabil. La termenul din 27 martie 2009, instanța a invocat,

din oficiu, excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele morale.

Prin sentința civilă

nr. 1308 din 27 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării capătului accesoriu având

ca obiect daunele morale, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să primească

cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române.

De asemenea, a anulat

capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În legătură cu excepția

netimbrării capătului accesoriu privind daunele morale, instanța a constatat că

reclamanții au refuzat să timbreze, deși li s-a pus în vedere, și pe cale de consecință

acest capăt a fost anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Cu privire la fondul cauzei,

prima instanță a reținut că deși Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care

autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau de redobândire

a cetățeniei române, obligația pârâtului trebuie raportată la „termenul rezonabil”

statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen pe care pârâta nu l-a

respectat în condițiile în care de la formularea cererii au trecut aproape 2 ani

și 4 luni.

A considerat că pârâtul

nu poate imputa reclamanților greutățile legale și organizatorice privind înregistrarea

cererilor, acestea nefiind de natură să-l exonereze de răspundere pentru neîndeplinirea

obligațiilor de soluționare a cererilor în termen rezonabil.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul, Ministerul Afacerilor Externe.

În motivarea recursului,

pârâtul a criticat soluția instanței de fond prin care s-a admis acțiunea reclamanților,

considerând că hotărârea este întemeiată pe o interpretare greșită a legii deoarece

autoritatea publică a soluționat cererea prin răspunsul pe care l-a trimis reclamanților,

neputând fi obligată să primească cererea reclamantului, în lipsa unei culpe administrative.

A apreciat că stabilirea

de către pârât a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire

a cetățeniei nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat și că termenul rezonabil

trebuie determinat în funcție de toate circumstanțele relevante.

Prin întâmpinare, intimații

reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței

civile atacate ca fiind legală și temeinică.

Au menționat că nu se

poate restricționa, fără temei, dreptul persoanei de a înregistra o cerere pentru

considerentele ce țin de organizarea administrativă a autorității publice, înregistrarea

fiind doar prima etapă a procesului de redobândire a cetățeniei.

Examinând actele și lucrările

dosarului din perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, din următoarele considerente:

Se observă că sunt de

necontestat circumstanțele cauzei, în sensul că reclamanții D.O. și D.S. s-au adresat

în trei rânduri (21 iulie 2008, 13 octombrie 2008 și 3 decembrie 2008) secției consulare

a Ambasadei României din Republica Moldova.

Reclamanții au primit

un răspuns (adresa din 23 octombrie 2008) prin care li se comunică faptul că există

un mare număr de cereri de redobândire a cetățeniei române și că vor fi invitați

să depună dosarul când va fi procesată cererea lor.

În raport cu conținutul

răspunsului primit de reclamanți, rezultă că motivul de recurs potrivit căruia nu

se poate reține culpa administrativă a pârâtului din considerente de ordin organizatoric,

nu poate fi reținut.

Atâta vreme cât statul

român și-a asumat, în baza Legii nr. 21/1991 obligația de a acorda cetățenia română

foștilor cetățeni români sau descendenților acestora până la gradul II care și-au

pierdut cetățenia română din motive imputabile lor, sau cărora le-a fost ridicată

această cetățenie fără voia lor, trebuia să soluționeze cererea reclamantului într-un

termen administrativ rezonabil.

Totodată, dificultățile

organizatorice invocate de recurent, nu sunt de natură a avea relevanță în ceea

ce privește justificarea obiectivă a nesoluționării în termen a cererilor reclamanților,

legea nefăcând distincție între autoritățile publice în ceea ce privește rezolvarea

cererilor în funcție de volumul activității acestora, după cum în mod corect a reținut

și prima instanță.

Înalta Curte consideră

că nu poate fi admis nici motivul de recurs invocat de recurent relativ la încălcarea

de către instanța de contencios administrativ a principiului nediscriminării prin

obligarea autorității publice să soluționeze cu prioritate cererea reclamantului

față de cele ale altor persoane.

Persoanele îndreptățite,

aflate în aceeași situație cu reclamanții, se pot adresa instanțelor de contencios

administrativ, fără discriminare, punerea în executare a hotărârilor judecătorești

definitive și irevocabile neconstituind un tratament juridic discriminatoriu față

de persoanele care nu s-au adresat justiției.

În ceea ce privește susținerea

recurentului potrivit căreia reclamanții au primit răspuns în termenul prevăzut

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că răspunsul primit nu ar reprezenta

un refuz de soluționare a cererii, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Atitudinea autorității

administrative de a nu programa reclamanții pentru a depune documentația necesară

redobândirii cetățeniei, deși s-a scurs o perioadă de timp de aproape un an de la

data formulării celei de-a doua cereri, reprezintă un refuz nejustificat de soluționare

a acesteia, întrucât în cauză, reclamanții se află în etapa premergătoare soluționării

cererii și anume aceea a depunerii actelor necesare pentru a beneficia de dreptul

lor întemeiat pe dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991.

Refuzând să stabilească

termenul pentru depunerea documentației necesare redobândirii cetățeniei române,

realizarea dreptului reclamanților este împiedicată, în mod arbitrar, de voința

autorității administrative.

Așa fiind, în mod legal

și temeinic prima instanță a constatat existența refuzului nejustificat al pârâtului

de a soluția cererea reclamanților și a obligat pârâtul să primească, de îndată,

cererea de redobândire a cetățeniei române și actelor conexe.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

pârâtului ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1308 din

27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.