ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3285/2009

Deliberând asupra

recursului, se reține:

Prin Decizia penală nr. 56/P din 1 iulie 2009

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul inculpatului G.D. împotriva Sentinței penale nr. 188

din 5 mai 2009 a Tribunalului Constanța, pe care a desființat-o în parte și a

redus pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.

(2), art. 76 lit. a) C. pen. A contopit pedeapsa astfel redusă cu cea de 2 ani

și 10 luni și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.

A înlăturat măsura de

siguranță a expulzării prevăzută de art. 174 C. pen. și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale desființate în parte.

S-a reținut în

esență, că trebuia avut în vedere împrejurarea că inculpatul se află la primul

contact cu legea penală, are 2 copii minori, cantitatea mică de droguri

introdusă fără drept în țară, aspecte ce constituie prin ele însele

circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa situându-se sub minimul special

legal.

Față și de aspectul

că inculpatul este rezident în România de circa 5 ani, că are locuință și 2

copii minori în țară s-a apreciat ca inoportună măsura de siguranță a

„expulzării”.

În termen legal

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând hotărârile

pentru netemeinicie, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C.

pen. ca și modalitate de executare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate și sub aspectul

cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt

nefondate pentru aspectele ce vor fi redate în cele ce urmează.

În urma probatoriului

administrat pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești

s-a stabilit ca și situație de fapt că în data de 4 februarie 2009, inculpatul

G.D., de cetățenie iraniană, a părăsit România prin Punctul de Trecere a

Frontierei Vama Veche, cu autocarul aparținând firmei „V.” până în Turcia, de

unde, cu avionul, a ajuns în țara sa de origine, Iran.

La întoarcere a

străbătut același traseu, intrând în România prin același punct de trecere, cu

autocar aparținând firmei „V.”.

Când autocarul a

ajuns în orașul Cernavodă, inculpatul și-a luat bagajele, fiind așteptat de

martorul A.D., să-l ajute. În acel moment au fost opriți de poliție, ocazie cu

care inculpatul a recunoscut că deține într-o geantă de voiaj de culoare

albastră, circa 400 gr. hașiș.

Corect au reținut

ambele instanțe că apărarea inculpatului precum că hașișul era destinat

consumului propriu nu poate fi împărtășită, câtă vreme nu s-a făcut dovada că

este consumator de droguri. Ca atare încadrarea juridică de introducere în țară

fără drept a unei cantități importante de rezină de cannabis (369,9 gr.),

cumpărată din Turcia cu 1.000 dolari USA, cum singur afirmă, în scop de

revânzare este cea corectă.

Au fost avute în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar

instanța de prim control judiciar a dat eficiență și mai mare circumstanțelor

atenuante coborând pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare.

Pericolul social

concret sporit al faptei, minuțiozitatea pregătirii și modalitatea de executare

a acesteia, dar și natura și pericolul pentru sănătatea publică a drogului,

sunt aspecte care îndreptățesc opinia că prevenția generală și specială nu

poate fi asigurată decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei.

Ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca

nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva Deciziei penale nr.

56/P din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20

februarie 2009 la 15 octombrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba persană pentru traducerea dezbaterilor recurentului

inculpat, pe timp de 4 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2009.