ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii

de revizuire de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 23 martie 2012, petiționarul S.C., a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 1699 pronunțată la data de 13 decembrie 2011 de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011,

prin care s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.C.I. împotriva

rezoluției din 17 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 21/P/2011.

A obligat petentul

să plătească suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, în esență,

petiționarul S.C., a invocat aceleași critici formulate și în cuprinsul plângerilor

inițiale, fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele în care a avut calitate

procesuală.

Prin referatul

întocmit de procurorul sesizat în conformitate cu dispozițiile art. 399 și urm.

C. proc. pen. s-a transmis cererea de revizuire împreună cu concluziilor rezultate

în cadrul verificărilor efectuate, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, s-a constatat

că respectiva cale de atac vizează o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., situație

în care conform deciziei din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., secțiile unite nu este supusă

revizuirii.

În cauză s-a dispus

atașarea Dosarului penal nr. 5598/1/2011 precum și a dosarelor componente acestuia.

Examinând cererea

de revizuire în raport de motivele invocate, dispozițiile procedurale incidente

în materie, precum și actele și lucrările efectuate în dosarele penale menționate,

rezultă că aceasta nu poate fi reținută pentru verificarea pe fond pentru considerentele

ce se vor expune în continuare:

Sub un prim aspect,

este de observat că în cazul introducerii unor astfel de căi extraordinare de atac,

la primirea lucrărilor trimise de procuror conform art. 399 din același cod, instanța

de judecată este obligată să fixeze termen pentru examinarea admisibilității în

principiu a cererii de revizuire.

Această procedură

se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea părților și constă în verificarea

dacă cererea este făcută în condițiile prevăzute de art. 394-art. 397 C. proc.

pen. și dacă din probele strânse în cursul cercetărilor efectuate de unitatea de

parchet rezultă suficiente date pentru admiterea în principiu.

Pe baza celor

constatate, se dispune, după caz, prin încheiere admiterea în principiu a cererii

de revizuire, fie prin sentință respingerea acesteia.

Astfel, din examinarea

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia

din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., secțiile unite dată în interesul legii, rezultă fără

dubiu că revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile anume înscrise sub

art. 394 alin. (1) lit. a)-e) și alin. (2) C. proc. pen. și vizează exclusiv hotărârile

penale definitive prin care instanțele judecătorești au dispus asupra existenței

faptei și vinovăției persoanei inculpate, contestându-se nelegalitatea ori netemeinicia

soluției de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Așadar, potrivit

acestor reglementări de ansamblu privind cazurile de revizuire și condițiile pe

care fiecare trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de retractare

a unei hotărâri penale definitive, nu pot fi supuse revizuirii acele hotărârii judecătorești

prin care, în ciclu procesual ordinar, nu s-a dispus nici una dintre soluțiile enunțate

anterior.

Prin sentința

penală nr. 1699 pronunțată la data de 13 decembrie 2011 de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011, a fost respinsă ca nefondată,

plângerea formulată de petentul S.C.I. împotriva rezoluției din 17 martie 2011 a

Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 21/P/2011, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Din cuprinsul

acelor procedurale atacate se constată că prin, prin rezoluția din 17 martie 2011

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală

și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul, procuror

M.A. constatându-se că, faptele reclamate nu există.

Or, în atare situație,

astfel cum s-a decis și prin hotărârea dată în interesul legii de instanța supremă,

în raport de soluțiile ce pot fi pronunțate conform art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., în cazul examinării de către judecător a plângerilor

formulate împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată a persoanei reclamate,

nu se poate considera că prin sentința susmenționată s-ar fi rezolvat fondul cauzei,

deoarece dispoziția de respingere ca nefondată a plângerii nu implică stabilirea

existenței faptei și vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din același

cod, (respectiv condamnarea, achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal).

Față de aceste

considerente, în lipsa reglementării posibilității extinderii exercitării revizuirii

și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate la soluționarea plângerilor întemeiate

pe art. 278

1

C. proc. pen., precum și dispozițiilor art. 403 alin.

(3

1

) din același cod, știut fiind că potrivit art. 129 din Constituția

României părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, în baza

art. 403 alin. (3) C. proc. pen. se va respinge prezenta cererea de revizuire introdusă

de petiționar, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

În baza art. 403

alin. (3) C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul

S.C.I. privind revizuirea sentinței penale nr. 1699 pronunțată la data de 13 decembrie

2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 5598/1/2011.

Obligă revizuentul la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 05 septembrie 2012.