ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de strămutare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționarul I.M. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul

dosarului nr. 9795/315/2011 al Judecătoriei Târgoviște, motivând că la această

instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, întrucât urmărirea

penală a fost făcută de un procuror, fost polițist, cu încălcarea mai multor

garanții procesuale. A arătat că martorii au fost influențați prin prezentarea

unor imagini cu petiționarul, iar abuzurile au continuat prin respingerea

cererii de restituire a cauzei la parchet, în mod nemotivat. A mai arătat că

judecătorul a manifestat o stare de nemulțumire și chiar de dușmănie față de

el, există un conflict de notorietate între un judecător de la Tribunalul Dâmbovița

și poliția rutieră, iar această stare este de natură să creeze dubii cu privire

la imparțialitatea judecătorilor.

Potrivit

art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Dâmbovița.

Din

informarea transmisă de Tribunalul Dâmbovița rezultă că dosarul a cărui

strămutare se solicită are ca obiect cercetarea petiționarului pentru

săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul neînmatriculat, cu număr

fals de înmatriculare și pentru refuzul de a se supune recoltării probelor biologice

de sânge.

În

cauză au fost administrate probe, ultimul termen acordat fiind la 19 martie

2012.

S-a

arătat că susținerile petiționarului referitoare la soluționarea cauzei nu sunt

probate și nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.

S-a mai

arătat că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai suferit

condamnări în anii 1997, 1998 și în anul 2004, iar în situația în care acesta

ar fi fost condamnat de către judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu se

poate deduce că acesta a devenit imparțial.

Potrivit

art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută

judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în

grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită

datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când

există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă

sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În

cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt

întrunite.

În

cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu

numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial,

dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu

cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita

judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea

Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului,

aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența

instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În

cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.

și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge,

ca nefondată, cererea formulată de petiționarul I.M. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.9795/315/2011 al

Judecătoriei Târgoviște.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 aprilie 2012.