ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 249/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din 18 februarie 2009, Judecătoria Baia de Aramă, în baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.N.I. la 800 RON amendă penală. În baza art. 14 alin. (1), (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată I.S. A obligat inculpatul să plătească părții vătămate daune morale în cuantum de 1.000 RON. În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Reșița, constituirea ca parte civilă, având loc după citirea actului de sesizare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în seara de 10 iulie 2007, partea vătămată I.S.

a avut un conflict verbal cu inculpatul P.N.I. pe terasa unui magazin, în urma căruia persoana care vindea acolo le-a cerut să părăsească magazinul. Primul care a plecat a fost inculpatul, iar la 10 - 15 minute, după ce și-a terminat consumația, a plecat și partea vătămată. După închiderea magazinului martorul S.R.P., împreună cu soția sa, pe drumul spre casă, au găsit-o pe partea vătămată căzută la pământ, cu sânge pe tricou și în stare de inconștiență. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, foile de observație și biletele de externare din Spitalul Județean Reșița, raportul medico-legal nr. 462 din 30 iunie 2008 al Serviciului de Medicină Legală al Județului Mehedinți, declarațiile martorilor S.R.P., S.R.E., V.C.N., V.C., V.V.N., P.P.V., precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, în faza de urmărire penală inculpatul a avut o poziție oscilantă, inițial recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată, pentru ca ulterior să-și schimbe poziția, iar în timpul cercetării judecătorești a susținut că inițial a fost lovit cu toporul de partea vătămată, el s-a apărat și apoi au căzut amândoi. Tribunalul Mehedinți, prin Decizia penală nr. 501/R din 2 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată I.S. și de inculpatul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 16/2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă. Prin aceeași decizie, s-a admis recursul declarat de partea civilă Spitalul Județean Reșița. S-a casat parțial sentința în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecarea acțiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Județean Reșița.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva sus-menționatei decizii a formulat recurs partea vătămată I.S. Prin Decizia penală nr. 1085 din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.S. împotriva Deciziei penale nr. 501 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 766/181/2008, privind pe inculpatul P.I. Împotriva acestei decizii partea vătămată I.S. a formulat un nou recurs. Instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Recurenta parte vătămată a solicitat admiterea recursului, arătând că a fost lovită grav și se judecă de mai mult timp.

Recursul este inadmisibil. În cauza de față, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege și de care a uzat partea vătămată, a fost soluționată prin Decizia penală nr. 501 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, ca instanță de recurs, decizia pronunțată fiind definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., „hotărârile supuse recursului sunt deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor”. Verificând actele dosarului se constată că, potrivit deciziei atacate, Tribunalul Mehedinți, ca instanță de recurs, a admis recursul formulat în cauză de către partea civilă Spitalul Județean Reșița și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe cale de consecință, decizia pronunțată este definitivă, nefiind prevăzută în această situație calea de atac a recursului. În speță, se constată faptul că partea vătămată a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflam într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de partea vătămată I.S. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.S. împotriva Deciziei penale nr. 1085 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul parte vătămată la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.