ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2008

Asupra recursului

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, la data

de 17 mai 2007, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 10 mai 2007 emisă de pârâtă cu consecința

obligării acesteia din urmă la acordarea indemizației pentru persoanele care au

făcut parte din detașamantele de muncă forțată pentru perioada 1 mai 1944-30 iulie

1944, începând cu luna noiembrie 2000, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1)

din O.G. nr. 105/1999.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în luna mai 1944 a fost mobilizat, împreună cu

alți etnici români, la Centrul Militar de la Cluj, de unde a fost transportat, sub

escortă, la Detașamentul de Muncă Forțată de la Gherla, evadând în cursul lunii

august 1944 și refugiindu-se în orașul Turda.

A mai precizat

ca pârâta i-a recunoscut calitatea de refugiat, dar numai pentru perioada refugiului,

respective începând cu luna august 1944, refuzând însă acordarea drepturilor și

pentru perioada anterioară, în care reclamantul a făcut parte din Detașamentul de

Muncă Forțată.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii, susținând că situația reclamantului nu se încadrează

în prevederile art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Prin sentința

civilă nr. 386/2007 din 5 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus

anularea hotărârii din 10 mai 2007 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul

are calitatea de refugiat în perioada 1 iunie 1944-30 iulie 1944 cu consecința acordării

drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată de Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele:

Reclamantul a

solicitat, prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2001, recunoașterea calității

de refugiat, în temeiul Legii nr. 189/2000 pentru perioada iunie-iulie 1944, întrucât

a făcut parte din Detașamentul de Muncă Forțată de la Gherla și pentru intervalul

6 septembrie 1940-6 martie 1945 când s-a refugiat din teritoriile ocupate. A arătat

instanța că această cerere a fost respinsă de pârâtă, însă, ulterior, prin hotărârea

din 7 ianuarie 2003 pârâta a recunoscut că reclamantul a fost strămutat în altă

localitate decât cea de domiciliul, din motive etnice, în intervalul 10 august 1944-6

martie 1945, refuzându-se recunoașterea perioadei în care acesta a făcut parte din

detașamentul de muncă forțată.

A mai reținut

instanța că, deși actul care face obiectul prezentei contestații nu are forma unei

hotărâri, în sensul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, conținutul acesteia

fiind al unui act administrativ prin care reclamantului i se refuză recunoașterea

drepturilor ce face obiectul cererii, el producând efectele unei hotărâri și putând

fi contestată la în fața curții de apel.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul se încadrează în situația prevăzută

de art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, în sensul că a făcut parte din Detașamentul

de Muncă Forțată de la Gherla în perioada 1 iunie 1944-30 iulie 1944 așa cum reiese

din declarațiile martorilor G.R. și G.G.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 10 C. proc. civ., pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a

declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinței pronunțate de instanța de

fond, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta arată

că, reclamantul a depus două declarații de martorii, care atestă două motive de

încadrare în Legea nr. 189/2000 - ca încadrat în Detașament de Muncă Forțată în

intervalul iunie 1944-10 august 1944 și ca refugiat în intervalul 10 august 1944-06

martie 1945, pentru care i s-au recunoscut drepturile însă, pentru recunoașterea

primei perioade este nevoie de dovedirea cu livretul militar, cerință care se regăsește

la art. 4 din H.G. nr. 127/2002 și în adresa din 5 iunie 2003.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art.

1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice și a făcut parte din detașamentele de

muncă forțată.

Același act normativ

prevede, în mod expres, că dovedirea acestor situații se face de către persoanele

interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente,

iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă.

Este, așadar,

necesar să precizăm că pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, prin hotărârea din

7 ianuarie 2003 a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, pentru perioada 10 august 1944-6 martie 1945.

În ceea ce privește,

acordarea acestor drepturi, pentru intervalul 1 iunie 1944-30 iulie 1944 potrivit

art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, la adresa din 31 august 2006, intimatul-reclamant

nu a atașat niciun înscris oficial, în susținerea cererii sale uzând doar de declarațiile

martorilor G.R. și C.l.

Pe de altă parte,

răspunsul recurentei, la cerere mai sus menționată, din 10 mai 2007 pe care intimatul-reclamant

a contestat-o în contencios administrativ, nu are forma unei hotărâri, așa cum a

reținut instanța de fond. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (4) din Legea

nr. 189/2000, comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii, printr-o hotărâre

motivată; împotriva căreia se poate face contestație în termen de 30 de zile de

la data comunicării.

Intimatul-reclamant

nu a contestat hotărârea Casei Județene de Pensii, după cum a recunoscut și acesta,

că în intervalul 2001-2003, nu a făcut contestație la instanța de contencios, nemaifiind

în termenul prevăzut de lege în vederea sesizării instanței, ci a făcut o nouă cerere

către recurentă, cererea înregistrată din 31 august 2006.

Astfel, adresa

din 10 mai 2007emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a cărei anulare s-a solicitat,

nu este un act administrativ care să lezeze un drept al acestuia, recunoscut de

lege, în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, modificată.

Pentru aceste

motive, în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi

admis, sentința va fi casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamantul

G.G., ca neîntemaiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.

386/2007 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.