ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2007, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 10 mai 2007 emisă de pârâtă cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea indemizației pentru persoanele care au făcut parte din detașamantele de muncă forțată pentru perioada 1 mai 1944-30 iulie 1944, începând cu luna noiembrie 2000, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna mai 1944 a fost mobilizat, împreună cu alți etnici români, la Centrul Militar de la Cluj, de unde a fost transportat, sub escortă, la Detașamentul de Muncă Forțată de la Gherla, evadând în cursul lunii august 1944 și refugiindu-se în orașul Turda.

A mai precizat ca pârâta i-a recunoscut calitatea de refugiat, dar numai pentru perioada refugiului, respective începând cu luna august 1944, refuzând însă acordarea drepturilor și pentru perioada anterioară, în care reclamantul a făcut parte din Detașamentul de Muncă Forțată. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 4 din H.G. nr. 127/2002. Prin sentința civilă nr. 386/2007 din 5 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii din 10 mai 2007 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de refugiat în perioada 1 iunie 1944-30 iulie 1944 cu consecința acordării drepturilor bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Reclamantul a solicitat, prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2001, recunoașterea calității de refugiat, în temeiul Legii nr. 189/2000 pentru perioada iunie-iulie 1944, întrucât a făcut parte din Detașamentul de Muncă Forțată de la Gherla și pentru intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945 când s-a refugiat din teritoriile ocupate. A arătat instanța că această cerere a fost respinsă de pârâtă, însă, ulterior, prin hotărârea din 7 ianuarie 2003 pârâta a recunoscut că reclamantul a fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliul, din motive etnice, în intervalul 10 august 1944-6 martie 1945, refuzându-se recunoașterea perioadei în care acesta a făcut parte din detașamentul de muncă forțată.

A mai reținut instanța că, deși actul care face obiectul prezentei contestații nu are forma unei hotărâri, în sensul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, conținutul acesteia fiind al unui act administrativ prin care reclamantului i se refuză recunoașterea drepturilor ce face obiectul cererii, el producând efectele unei hotărâri și putând fi contestată la în fața curții de apel. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul se încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, în sensul că a făcut parte din Detașamentul de Muncă Forțată de la Gherla în perioada 1 iunie 1944-30 iulie 1944 așa cum reiese din declarațiile martorilor G.R. și G.G.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 10 C. proc. civ., pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenta arată că, reclamantul a depus două declarații de martorii, care atestă două motive de încadrare în Legea nr. 189/2000 - ca încadrat în Detașament de Muncă Forțată în intervalul iunie 1944-10 august 1944 și ca refugiat în intervalul 10 august 1944-06 martie 1945, pentru care i s-au recunoscut drepturile însă, pentru recunoașterea primei perioade este nevoie de dovedirea cu livretul militar, cerință care se regăsește la art. 4 din H.G. nr. 127/2002 și în adresa din 5 iunie 2003. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice și a făcut parte din detașamentele de muncă forțată. Același act normativ prevede, în mod expres, că dovedirea acestor situații se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă.

Este, așadar, necesar să precizăm că pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, prin hotărârea din 7 ianuarie 2003 a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 august 1944-6 martie 1945. În ceea ce privește, acordarea acestor drepturi, pentru intervalul 1 iunie 1944-30 iulie 1944 potrivit art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, la adresa din 31 august 2006, intimatul-reclamant nu a atașat niciun înscris oficial, în susținerea cererii sale uzând doar de declarațiile martorilor G.R. și C.l. Pe de altă parte, răspunsul recurentei, la cerere mai sus menționată, din 10 mai 2007 pe care intimatul-reclamant a contestat-o în contencios administrativ, nu are forma unei hotărâri, așa cum a reținut instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (4) din Legea nr. 189/2000, comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii, printr-o hotărâre motivată; împotriva căreia se poate face contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării. Intimatul-reclamant nu a contestat hotărârea Casei Județene de Pensii, după cum a recunoscut și acesta, că în intervalul 2001-2003, nu a făcut contestație la instanța de contencios, nemaifiind în termenul prevăzut de lege în vederea sesizării instanței, ci a făcut o nouă cerere către recurentă, cererea înregistrată din 31 august 2006. Astfel, adresa din 10 mai 2007emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a cărei anulare s-a solicitat, nu este un act administrativ care să lezeze un drept al acestuia, recunoscut de lege, în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, modificată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința va fi casată și, pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G., ca neîntemaiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 386/2007 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.