ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Blocul Național Sindical, Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România, Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de Spectacole și A.S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, anularea H.G. nr. 1672/2008, publicată în M.Of. nr. 891/29.12.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale privind dezbaterea publică și avizele ministerelor implicate, respectiv Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării actului normativ.

S-a mai arătat că Guvernul a postat pe site-ul său mai multe variante succesive ale proiectului hotărârii, care a plecat în procedura de avizare, după care a revenit asupra acestei variante și a reintrodus proiectul în dezbatere publică, discutând un nou proiect de hotărâre cu partenerii sociali, care a fost postat pe site în data de 06 noiembrie 2008, purtând specificația „varianta rezultată în urma dezbaterilor desfășurate în cadrul comisiei mixte MCC – sindicate reprezentative”. Această variantă a plecat în procedura de avizare, însă a fost votată varianta inițială, iar nu cea rezultată în urma dezbaterii publice.

Prin sentința civilă nr. 492 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții Blocul Național Sindical, Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România, Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de Spectacole și A.S.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1672/2008 a aprobat normele metodologice prin care s-au stabilit principiile, regulile și procedura de evaluare anuală a personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate încadrat cu contract individual de muncă în instituțiile de spectacole sau concerte, în vederea stabilirii salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la O.G.

nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic. A mai constatat instanța de fond că din actele depuse de părți rezultă că adoptarea normelor menționate a avut loc în urma dezbaterii publice, mai exact, în urma discuțiilor dintre inițiatorul proiectului și partenerii sociali interesați, astfel încât nu se poate reține susținerea potrivit căreia pârâții au adoptat un proiect de hotărâre pe care nu l-au discutat cu societatea civilă. În acest context, s-a apreciat că și dacă Guvernul a adoptat o variantă care nu se suprapune cu cea agreată de reclamanți, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, câtă vreme procedura de consultare publică a fost parcursă.

Din examinarea criticilor aduse de reclamanți, Curtea de Apel București a mai reținut că normele atacate nu încalcă reglementările cu caracter general prevăzute de C. muncii și nici prevederile din O.G. nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.

În acest sens, prima instanță a constatat următoarele: - nu există nicio prevedere care să acorde în mod expres posibilitatea angajatorului de a reduce salariul angajatului în mod unilateral și nejustificat; - art. 32 din norme nu aduce atingere nici contractelor privind drepturile de autor și nici contractului individual de muncă, prevăzându-se doar că la stabilirea salariului trebuie avute în vedere cesiunea drepturilor patrimoniale de autor; - nu există nici o dispoziție în norme care să prevadă posibilitatea eliminării tuturor contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată; - împrejurarea că plata sporurilor, majorărilor și stimulentelor prevăzute în contractul colectiv de muncă este condiționată de existența fondurilor bugetare, nu echivalează cu negarea acestor drepturi bănești.

În ceea ce privește celelalte critici, instanța de fond a reținut că acestea au un pronunțat caracter tehnic, însă nu contravin niciunei reglementări primare cuprinse în dreptul muncii sau în reglementarea specială reprezentată de O.G. nr. 21/2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România, care a indicat ca temei legal dispozițiile generale prevăzute la art. 299 și urm. C. proc. civ., fără a fi invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzut la art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând în mod generic: - instanța de fond în mod greșit a respins hotărârea apreciind că aceasta nu încalcă prevederile C. muncii și ale Legii nr. 21/2007, deși „aceste norme de aplicare a legii s-au făcut cu încălcarea și adăugarea la legea pe care urmăreau tocmai să o aplice”; - în mod greșit instanța a considerat că s-au îndeplinit procedurile prevăzute de Legea nr. 24/2000, Guvernul adoptând o formă diferită de cea supusă dezbaterii. Recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți, între care și federația recurentă, pentru anularea H.G. nr. 1672/2008 publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 891/29.12.2008.

Într-adevăr, pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1672/2008 nu încalcă nici reglementările cu caracter general ale C. muncii și nici prevederile speciale ale O.G. nr. 21/2007 privind instituții și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic. Recurenta susține că această concluzie a instanței de fond este greșită, dar se rezumă să formuleze o simplă afirmație generică, fără nicio argumentare concretă, astfel că această critică va fi respinsă ca neîntemeiată. A doua critică a recursului constă în susținerea că instanța de fond a considerat în mod greșit că procedurile prevăzute de Legea nr. 24/2000 ar fi fost respectate de Guvern, din moment ce această autoritate a adoptat o altă formă a H.G.

nr. 1672/2008 decât cea supusă dezbaterii publice, critică pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind nefondată. Obligația afișării unui proiect de act normativ este reglementată de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, art. 6 din această lege, prevăzând: Art. 6 – „ (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz.

Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații . (2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștință publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice.

Anunțul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ . (3) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2) . (4) La publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice . (5) Conducătorul autorității publice va desemna o persoană din cadrul instituției, responsabilă pentru relația cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile și opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus . (6) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice interesate numai după definitivare,

pe baza observațiilor și propunerilor formulate potrivit alin. (4) . (7) Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică . (8) În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție . (9) În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare”.

Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile legale invocate nu obligă autoritatea competentă - Parlamentul, Guvernul, etc., să adopte întocmai proiectul afișat pentru dezbatere publică. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat va fi respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România împotriva sentinței civile nr. 492 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.