ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

Blocul Național Sindical, Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România,

Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de Spectacole și A.S.M. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național,

anularea H.G. nr. 1672/2008, publicată în M.Of. nr. 891/29.12.2008 pentru aprobarea

Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ

de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii

salariilor de bază.

În motivarea cererii reclamanții

au arătat că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale privind

dezbaterea publică și avizele ministerelor implicate, respectiv Legea nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Regulamentul

privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de documente de politici publice a proiectelor de acte normative, precum

și a altor documente, în vederea adoptării actului normativ.

S-a mai arătat că Guvernul

a postat pe site-ul său mai multe variante succesive ale proiectului hotărârii,

care a plecat în procedura de avizare, după care a revenit asupra acestei variante

și a reintrodus proiectul în dezbatere publică, discutând un nou proiect de hotărâre

cu partenerii sociali, care a fost postat pe site în data de 06 noiembrie 2008,

purtând specificația „varianta rezultată în urma dezbaterilor desfășurate în cadrul

comisiei mixte MCC – sindicate reprezentative”. Această variantă a plecat în procedura

de avizare, însă a fost votată varianta inițială, iar nu cea rezultată în urma dezbaterii

publice.

Prin sentința civilă

nr. 492 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții Blocul Național

Sindical, Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România, Uniunea Sindicatelor

din Instituțiile de Spectacole și A.S.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că H.G. nr. 1672/2008 a aprobat normele metodologice

prin care s-au stabilit principiile, regulile și procedura de evaluare anuală a

personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate încadrat cu contract

individual de muncă în instituțiile de spectacole sau concerte, în vederea stabilirii

salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la O.G. nr. 21/2007

privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea

activității de impresariat artistic.

A mai constatat instanța

de fond că din actele depuse de părți rezultă că adoptarea normelor menționate a

avut loc în urma dezbaterii publice, mai exact, în urma discuțiilor dintre inițiatorul

proiectului și partenerii sociali interesați, astfel încât nu se poate reține susținerea

potrivit căreia pârâții au adoptat un proiect de hotărâre pe care nu l-au discutat

cu societatea civilă.

În acest context, s-a

apreciat că și dacă Guvernul a adoptat o variantă care nu se suprapune cu cea agreată

de reclamanți, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, câtă

vreme procedura de consultare publică a fost parcursă.

Din examinarea criticilor

aduse de reclamanți, Curtea de Apel București a mai reținut că normele atacate nu

încalcă reglementările cu caracter general prevăzute de C. muncii și nici prevederile

din O.G. nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte,

precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.

În acest sens, prima instanță

a constatat următoarele:

- nu există nicio prevedere

care să acorde în mod expres posibilitatea angajatorului de a reduce salariul angajatului

în mod unilateral și nejustificat;

- art. 32 din norme nu

aduce atingere nici contractelor privind drepturile de autor și nici contractului

individual de muncă, prevăzându-se doar că la stabilirea salariului trebuie avute

în vedere cesiunea drepturilor patrimoniale de autor;

- nu există nici o dispoziție

în norme care să prevadă posibilitatea eliminării tuturor contractelor individuale

de muncă pe durată nedeterminată;

- împrejurarea că plata

sporurilor, majorărilor și stimulentelor prevăzute în contractul colectiv de muncă

este condiționată de existența fondurilor bugetare, nu echivalează cu negarea acestor

drepturi bănești.

În ceea ce privește celelalte

critici, instanța de fond a reținut că acestea au un pronunțat caracter tehnic,

însă nu contravin niciunei reglementări primare cuprinse în dreptul muncii sau în

reglementarea specială reprezentată de O.G. nr. 21/2007.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Federația Sindicatelor Artiștilor

Interpreți din România, care a indicat ca temei legal dispozițiile generale prevăzute

la art. 299 și urm. C. proc. civ., fără a fi invocat vreunul dintre motivele de

recurs prevăzut la art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în

mod generic:

- instanța de fond în

mod greșit a respins hotărârea apreciind că aceasta nu încalcă prevederile C. muncii

și ale Legii nr. 21/2007, deși „aceste norme de aplicare a legii s-au făcut cu încălcarea

și adăugarea la legea pe care urmăreau tocmai să o aplice”;

- în mod greșit instanța

a considerat că s-au îndeplinit procedurile prevăzute de Legea nr. 24/2000, Guvernul

adoptând o formă diferită de cea supusă dezbaterii.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a respins acțiunea formulată

de reclamanți, între care și federația recurentă, pentru anularea H.G. nr. 1672/2008

publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 891/29.12.2008.

Într-adevăr, pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1672/2008 nu încalcă nici reglementările cu caracter general

ale C. muncii și nici prevederile speciale ale O.G. nr. 21/2007 privind instituții

și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de

impresariat artistic.

Recurenta susține că această

concluzie a instanței de fond este greșită, dar se rezumă să formuleze o simplă

afirmație generică, fără nicio argumentare concretă, astfel că această critică va

fi respinsă ca neîntemeiată.

A doua critică a recursului

constă în susținerea că instanța de fond a considerat în mod greșit că procedurile

prevăzute de Legea nr. 24/2000 ar fi fost respectate de Guvern, din moment ce această

autoritate a adoptat o altă formă a H.G. nr. 1672/2008 decât cea supusă dezbaterii

publice, critică pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind nefondată.

Obligația afișării unui

proiect de act normativ este reglementată de Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică, art. 6 din această lege, prevăzând:

Art. 6

–

„

(1)

În cadrul

procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației

publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul

propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și

să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației

publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus

o cerere pentru primirea acestor informații

.

(2)

Anunțul referitor

la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștință publicului,

în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză,

avizare și adoptare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde o notă de

fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind

necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului

respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați

pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind

proiectul de act normativ

.

(3)

Anunțul referitor

la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra mediului de afaceri

se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal

constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2)

.

(4)

La publicarea

anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin

10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul

de act normativ supus dezbaterii publice

.

(5)

Conducătorul

autorității publice va desemna o persoană din cadrul instituției, responsabilă pentru

relația cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile și opiniile

persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus

.

(6)

Proiectul

de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice interesate

numai după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate potrivit

alin. (4)

.

(7)

Autoritatea

publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se

dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris

de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică

.

(8)

În toate

cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare

în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate.

Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare

la proiectul de act normativ în discuție

.

(9)

În cazul

reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune

adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului

public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență

prevăzută de reglementările în vigoare”.

Așa cum a

reținut și instanța de fond, dispozițiile legale invocate nu obligă autoritatea

competentă - Parlamentul, Guvernul, etc., să adopte întocmai proiectul afișat pentru

dezbatere publică.

În concluzie,

având în vedere considerentele de mai sus, recursul formulat va fi respins, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România împotriva sentinței

civile nr. 492 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.