ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5877/2007

HOTĂRÂRE
20.09.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5877/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea înregistrată sub

nr. 3214 din 19 noiembrie 2001 la A.T.T.T.S. Prahova, C.N.V.A. Galați a

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Cheia,

comuna Măneciu, județul Prahova, compus din teren în suprafață de 3145 mp și

construcția denumită „Vila Scărișoara”.

Autoritatea Națională pentru Tineret

a emis ordinul nr. 676 din 29 noiembrie 2005 prin care a respins ca

inadmisibilă cererea obiect al notificării.

La 30 ianuarie 2006 C.N.V.A. Galați

și F.C.V.A. Galați au contestat în justiție ordinul de mai sus, susținând că

respingerea cererii de restituire în natură este consecința unei erori de fapt

în care s-a aflat emitentul.

În motivarea contestației s-a

susținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea Comitetului Școlar ce

funcționa fără personalitate juridică pe lângă colegiu, era administrat de

conducerea liceului (actualul colegiu), a fost preluat de stat considerându-se

că se preia de la L.V.A., iar notificarea s-a făcut de către C.N.V.A. în

temeiul „împuternicirii verbale” dată de Comitetul școlar de părinți

continuator al comitetului fost proprietar.

Ca urmare, se susține că greșit s-a

considerat prin ordinul contestat că notificarea ar fi fost făcută în nume

propriu de către C.N.V.A.

Justificându-și calitatea de

contestatoare alături de C.N.V.A., F.C.V.A. a susținut că, prin procesul verbal

din 9 octombrie 2004, Comitetul reprezentativ al părinților din cadrul C.N.V.A.

Galați i-a transmis „proprietatea și administrarea terenului și clădirii”.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 781 din 15 iunie 2006, prin care a

admis excepția lipsei calității procesuale active a F.C.V.A., a respins

contestația acestei fundații ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă și a respins ca neîntemeiată contestația introdusă de

C.N.V.A. din Galați.

Apelul declarat de contestatorii de

mai sus a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 150 din 8 martie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Curtea de apel, asemenea primei

instanțe, a hotărât că, atât timp cât nu a făcut dovada existenței unui mandat

special pe care să-l fi făcut cunoscut unității deținătoare, C.N.V.A. a

formulat notificare în nume propriu fără a avea calitate de persoană

îndreptățită în raport cu prevederile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la F.C.V.A. aceeași

instanță a constatat că nu are îndreptățire la măsuri reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001, deoarece nu a făcut dovada continuității fostului comitet de

părinți proprietar al imobilului cerut a fi restituit în natură.

Contestatorii au declarat recurs

prin care, invocând cazurile reglementate de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ., au cerut casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pe

fond.

Dezvoltând în fapt recursul,

contestatorii au susținut că s-a greșit cu privire la necesitatea existenței

mandatului special față de prevederile art. 1533 C. civ., că nu s-a dat

eficiența corectă faptului că statul a preluat imobilul de la administratorul

L.V.A. iar nu de proprietarul Comitetul Școlar de Părinți, că nu s-a avut în

vedere statutul legal al acelui comitet școlar, care constituia un grup de

persoane fizice reglementat de art. 1491 și urm. C. civ., că nu sunt incidente

dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cum

greșit a considerat instanța de apel.

Examinând recursul, instanța supremă

constată cele ce succed.

Este în afara oricărei discuții că,

anterior preluării de către stat, imobilul în litigiu a constituit proprietatea

Comitetului Școlar L.V.A. din Galați, care a avut statutul de societate

particulară fără personalitate juridică, având ca temei de funcționare

prevederile art. 1491 și urm. C. civ.

În fața unei asemenea incontestabile

dovezi nu are nici o relevanță că statul a preluat efectiv imobilul de la

L.V.A. Galați, care era numai administratorul imobilului.

În consecință, calitate de persoane

îndreptățite în înțelesul art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 puteau avea numai persoanele fizice membre ale societății civile

proprietară a imobilului la data preluării abuzive ori moștenitorii acestora,

fie în calitate de coindivizari, fie constituite în aceeași sau o altă

societate civilă.

Aceste persoane îndreptățite aveau

posibilitatea și obligația de a notifica, fie nemijlocit, fie prin mandatari,

dat fiind că în materia societăților civile sunt aplicabile regulile relative

la moștenitori (art. 1530 C. civ.).

În cazul concret însă, asemenea

notificare nu a fost făcută nici de societatea civilă proprietară a imobilului

la data preluării de către stat și nici de membrii acesteia ori moștenitorii

lor, individual sau constituiți într-o altă societate civilă.

Așadar, C.N.V.A. din Galați și

F.C.V.A. din Galați nu au calitatea pretinsă, aceea de mandatari ai persoanelor

îndreptățite mai sus arătate, fiind mandatate succesiv, verbal sau special, de

o societate civilă cu același nume cu cel al societății proprietare a

imobilului, dar care este formată din alți membri decât cei inițiali ori moștenitorii

lor.

În concluzie, corect s-a hotărât de

emitentul ordinului contestat și, respectiv, de instanțele de judecată că

mandantul nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

imobilul obiect al notificării, iar actualii recurenți nu au fost mandatați de

persoana îndreptățită, ci de o societate civilă fără vocație.

Răspunzând astfel global motivelor

de recurs, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o sentință

legală și, corectând considerentele acesteia în sensul mai sus descris, va

respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de F.C.V.A. și C.N.V.A. împotriva deciziei nr. 150 din 8 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5922/2008
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarul constată următoarele. Prin notificarea înregistrată sub nr. 3214 din 19 noiembrie 2001 la Autoritatea Națională pentru Tinere
ÎCCJ 2010-09-30
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4855/2010
, legea prevede expres prin art. 27 alin. (2) din Lege, îndatorirea persoanei juridice notificate de a comunica persoanei îndreptățite datele persoanei fizice sau juridice deținătoare a celeilalte părți din imobil. În cauză, unitatea notifi
ÎCCJ 2010-03-03
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 5038/3/2007 reclamanții M.V.S.D., I.I. și R.A. au contestat Ordinul nr. 1236 din
ÎCCJ 2008-01-31
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 554/2008
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 13 august 2001, B.E.C., F.E.T. și M.L.M., au solicitat Primăriei orașului Sinaia restituirea în natură a imobilului, v
ÎCCJ 2010-01-11
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 833/2010
2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Galați prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare; a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî
Sursă