ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3658/2011

Asupra cauzei de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțe

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta P.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa județeană

de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 32638 din 4 septembrie 2009 emisă

de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este născută în perioada refugiului părinților

săi, care au fost strămutați din Bulgaria în urma Tratatului de la Craiova.

instanțe.

Prin sentința nr. 84/

CA din 4 martie 2010, Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, că potrivit actelor de stare civilă

se confirmă nașterea numitei R.B. la data de 29 noiembrie 1944 din părinții S.

și E.R., în localitatea Ceamurlia de Sus, Raionul Istria, iar ulterior, în

registrul stării civile al Consiliului Popular al comuna Baia, județul Tulcea,

a fost înregistrată sub nr. 1 din 27 ianuarie 1970 căsătoria dintre P.S. și R.B.,

aceasta din urmă luând ca nume comun în căsătorie - P.

Totodată, din

extrasului Arhivelor Naționale M.I.R.A., Direcția Județeană Tulcea întocmit în

anul 1941 de către autoritățile române, rezultă numele celor evacuați și care

au fost despăgubiți pentru recoltele abandonate printre care figurează și S.G.R.,

evacuat din comuna Cazalgicli, jud. Durostor.

Se reține astfel că

la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din Caliacra și

Durostor, părinții reclamantei aveau vârstele de 28 ani tatăl și 18 ani mama,

iar după patru ani respectiv la data de 29 noiembrie 1944 aceasta din urmă a

născut-o pe reclamantă în comuna Ciamurlia de Sus, Raionul Istria.

Așa fiind, prima

instanță a făcut aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției,

reținând că și în condițiile în care s-ar aplica limita maximă a prezumției de

300 zile anterior nașterii reclamantei, ca fiind cea mai lungă perioadă de

concepție, nu se ajunge la anul 1940, când autorii reclamantei au fost evacuați

din comuna Cazalcigli, județul Durostor, respectiv Cadrilaterul.

Concluzionând a reținut

faptul că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 este necesară

îndeplinirea a trei condiții cumulative pentru a putea fi declarat beneficiar

al legii, respectiv în intervalul cuprins între 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945

persoana cetățean român să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de

domiciliu din motive etnice.

Or, în speță, a

apreciat instanța că reclamanta nefăcând dovada deplină a strămutării sale

efective, nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii.

exercitată în cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit prima instanță a respins

acțiunea, constatând că la data strămutării părinților săi nu era născută, fără

să aibă în vedere faptul că a suferit consecințele strămutării împreună cu

familia sa și practica instanței supreme în spețe similare, care a statuat că

de prevederile Legii 189/2000 beneficiază toate persoanele născute până la data

de 6 martie 1945, dacă părinții acestora au fost strămutați. Or, din actele

dosarului rezultă atât faptul că părinții săi au fost strămutați, cât și

împrejurarea că a fost născută anterior datei de 6 martie 1945, astfel că

îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile conferite de lege.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar recurenta-reclamantă reiterează criticile din recurs.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra cererii.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate.

Potrivit art. (1) lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

În conformitate cu

prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Din conținutul

textului de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

Instanța de control

judiciar, constată că, în speță, a fost audiat martorul L.N. propus de

reclamantă, din a cărui depoziție, aflată la fila 32 din dosarul de fond,

rezultă că părinții reclamantei, dar și părinții săi, au fost nevoiți să se

refugieze din Bulgaria și s-au stabilit în România în anul 1940, în comuna

Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, reclamanta fiind născută în anul 1944, în

această localitate, iar frații reclamantei erau născuți la momentul plecării

din Bulgaria.

Din actele de stare

de civilă depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta a fost născută în data

de 29 noiembrie 1944, deci în perioada refugiului părinților săi.

Susținerile

reclamantei și ale martorului referitoare la perioada refugiului și

persecuțiile etnice suferite sunt confirmate de actele de stare civilă și de extrasul

eliberat de Arhivele Naționale - Direcția județeană Tulcea, aflat în fotocopie la

fila 25 din dosarul de fond, privind tabloul de coloniști și evacuați din

Cadrilater, din care rezultă că tatăl reclamantei figurează pe acest tablou.

Prin urmare, se

constată că fiind născută după strămutarea părinților săi, recurenta-reclamantă

a împărtășit situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și

materiale ale acestei strămutări care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt

și asupra sa.

Din coroborarea

probelor administrate în cauză, rezultând, cu prisosință, atât persecuția la

care recurenta-reclamantă a fost supusă, cât și perioada exercitării acesteia,

instanța de control judiciar constată că în mod greșit prima instanță a respins

acțiunea acesteia, în condițiile în care, încadrându-se în situația prevăzută

de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, reclamanta este îndreptățită să

beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada

corespunzătoare refugiului, respectiv 29 noiembrie 1944 – 6 martie 1945.

în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite

recursul formulat, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii

și obligării pârâtei la recunoașterea drepturilor cuvenite reclamantei, conform

legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.B. împotriva sentinței nr. 84/ CA din 4 martie 2010 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta P.B.

Anulează hotărârea nr.

32638 din 4 septembrie 2009 a autorității pârâte Casa județeană de Pensii Constanța

și obligă această pârâtă la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 noiembrie 1944 – 6 martie

1945, începând cu data de 1 aprilie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.