ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3658/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3658/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțe
cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ
și fiscal, reclamanta P.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa județeană
de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 32638 din 4 septembrie 2009 emisă
de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că este născută în perioada refugiului părinților
săi, care au fost strămutați din Bulgaria în urma Tratatului de la Craiova.
Hotărârea primei
instanțe.
Prin sentința nr. 84/
CA din 4 martie 2010, Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,
fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de
reclamantă.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, că potrivit actelor de stare civilă
se confirmă nașterea numitei R.B. la data de 29 noiembrie 1944 din părinții S.
și E.R., în localitatea Ceamurlia de Sus, Raionul Istria, iar ulterior, în
registrul stării civile al Consiliului Popular al comuna Baia, județul Tulcea,
a fost înregistrată sub nr. 1 din 27 ianuarie 1970 căsătoria dintre P.S. și R.B.,
aceasta din urmă luând ca nume comun în căsătorie - P.
Totodată, din
extrasului Arhivelor Naționale M.I.R.A., Direcția Județeană Tulcea întocmit în
anul 1941 de către autoritățile române, rezultă numele celor evacuați și care
au fost despăgubiți pentru recoltele abandonate printre care figurează și S.G.R.,
evacuat din comuna Cazalgicli, jud. Durostor.
Se reține astfel că
la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din Caliacra și
Durostor, părinții reclamantei aveau vârstele de 28 ani tatăl și 18 ani mama,
iar după patru ani respectiv la data de 29 noiembrie 1944 aceasta din urmă a
născut-o pe reclamantă în comuna Ciamurlia de Sus, Raionul Istria.
Așa fiind, prima
instanță a făcut aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției,
reținând că și în condițiile în care s-ar aplica limita maximă a prezumției de
300 zile anterior nașterii reclamantei, ca fiind cea mai lungă perioadă de
concepție, nu se ajunge la anul 1940, când autorii reclamantei au fost evacuați
din comuna Cazalcigli, județul Durostor, respectiv Cadrilaterul.
Concluzionând a reținut
faptul că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 este necesară
îndeplinirea a trei condiții cumulative pentru a putea fi declarat beneficiar
al legii, respectiv în intervalul cuprins între 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945
persoana cetățean român să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de
domiciliu din motive etnice.
Or, în speță, a
apreciat instanța că reclamanta nefăcând dovada deplină a strămutării sale
efective, nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii.
Calea de atac
exercitată în cauză.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit prima instanță a respins
acțiunea, constatând că la data strămutării părinților săi nu era născută, fără
să aibă în vedere faptul că a suferit consecințele strămutării împreună cu
familia sa și practica instanței supreme în spețe similare, care a statuat că
de prevederile Legii 189/2000 beneficiază toate persoanele născute până la data
de 6 martie 1945, dacă părinții acestora au fost strămutați. Or, din actele
dosarului rezultă atât faptul că părinții săi au fost strămutați, cât și
împrejurarea că a fost născută anterior datei de 6 martie 1945, astfel că
îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile conferite de lege.
Prin concluziile
scrise depuse la dosar recurenta-reclamantă reiterează criticile din recurs.
II. Considerentele
Înaltei Curți, asupra cererii.
Examinând sentința
atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și sub toate aspectele, în temeiul
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat.
Argumentele
corespunzătoare motivelor de recurs invocate.
Potrivit art. (1) lit.
c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut
de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau
strămutată în altă localitate.
În conformitate cu
prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,
aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.
1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente
(alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).
Prin persoana care a
fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege
persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul
în altă localitate din motive etnice.
Din conținutul
textului de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă
tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada
precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele
care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care
au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca
de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut
de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această
categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,
aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror
statut l-au dobândit.
Instanța de control
judiciar, constată că, în speță, a fost audiat martorul L.N. propus de
reclamantă, din a cărui depoziție, aflată la fila 32 din dosarul de fond,
rezultă că părinții reclamantei, dar și părinții săi, au fost nevoiți să se
refugieze din Bulgaria și s-au stabilit în România în anul 1940, în comuna
Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, reclamanta fiind născută în anul 1944, în
această localitate, iar frații reclamantei erau născuți la momentul plecării
din Bulgaria.
Din actele de stare
de civilă depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta a fost născută în data
de 29 noiembrie 1944, deci în perioada refugiului părinților săi.
Susținerile
reclamantei și ale martorului referitoare la perioada refugiului și
persecuțiile etnice suferite sunt confirmate de actele de stare civilă și de extrasul
eliberat de Arhivele Naționale - Direcția județeană Tulcea, aflat în fotocopie la
fila 25 din dosarul de fond, privind tabloul de coloniști și evacuați din
Cadrilater, din care rezultă că tatăl reclamantei figurează pe acest tablou.
Prin urmare, se
constată că fiind născută după strămutarea părinților săi, recurenta-reclamantă
a împărtășit situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și
materiale ale acestei strămutări care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt
și asupra sa.
Din coroborarea
probelor administrate în cauză, rezultând, cu prisosință, atât persecuția la
care recurenta-reclamantă a fost supusă, cât și perioada exercitării acesteia,
instanța de control judiciar constată că în mod greșit prima instanță a respins
acțiunea acesteia, în condițiile în care, încadrându-se în situația prevăzută
de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare, reclamanta este îndreptățită să
beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada
corespunzătoare refugiului, respectiv 29 noiembrie 1944 – 6 martie 1945.
Soluția pronunțată
în recurs.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite
recursul formulat, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii
și obligării pârâtei la recunoașterea drepturilor cuvenite reclamantei, conform
legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de P.B. împotriva sentinței nr. 84/ CA din 4 martie 2010 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta P.B.
Anulează hotărârea nr.
32638 din 4 septembrie 2009 a autorității pârâte Casa județeană de Pensii Constanța
și obligă această pârâtă la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască
reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 noiembrie 1944 – 6 martie
1945, începând cu data de 1 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 23 iunie 2011.