ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de urmaș al soției sale decedate, M.B.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa M.B.

s-a născut în iunie 1943, în perioada refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 334/CA din 7 octombrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 30 iunie 2010 a Casei Județene de Pensii Tulcea și constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soț supraviețuitor al persoanei strămutate. Totodată, a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens și a dispus ca drepturile să fie acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 23 iunie 1943-6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut, în esență, că art. 2 din H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, or soția contestatorului nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România. A mai susținut că, potrivit art. 1 Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populație română și bulgară „părțile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de trei lui de la data schimbului instrumentelor de ratificare al Tratatului la un schimb obligatoriu de supuși români respectiv bulgari, din județele Durostor și Caliacra.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că M.B. s-a născut la data de 23 iunie 1943, în localitatea Baia raionul Istria, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, astfel că urmează a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație de 130.000 ROL neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a căsătorit. Cum reclamantul, conform art. 1169 C. civ. a făcut dovada susținerilor sale, în mod corect instanța de fond i-a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârii din 30 iunie 2010 și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soț supraviețuitor al persoanei strămutate, acordându-i drepturile pentru perioada 23 iunie 1943-6 martie 1945. În consecință, față de cele ce preced recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 334/CA din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.