ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.M. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Tulcea - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului

administrativ să dispună obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, în calitate de urmaș al soției sale decedate, M.B..

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa M.B. s-a născut în iunie 1943, în

perioada refugiului părinților săi, care au fost strămutați din Bulgaria, în

baza Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 334/CA din 7 octombrie 2010, a admis acțiunea formulată

de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 30 iunie 2010 a Casei Județene de

Pensii Tulcea și constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000,

ca soț supraviețuitor al persoanei strămutate. Totodată, a obligat pârâta să emită

o hotărâre în acest sens și a dispus ca drepturile să fie acordate din luna următoare

depunerii cererii, pentru perioada 23 iunie 1943-6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Tulcea.

Recurenta a susținut,

în esență, că art. 2 din H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate

să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, or soția contestatorului

nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria

și România.

A mai susținut că, potrivit

art. 1 Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populație română și bulgară „părțile

contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de trei lui de la data

schimbului instrumentelor de ratificare al Tratatului la un schimb obligatoriu de

supuși români respectiv bulgari, din județele Durostor și Caliacra.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului

de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate

și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că M.B. s-a născut la data de 23 iunie 1943,

în localitatea Baia raionul Istria, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului

de la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria

în România.

Fiind născută în perioada

refugiului părinților săi, a împărtășit același statut, suportând consecințele morale

și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra

sa, astfel că urmează a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 3 din Legea

nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 „soțul supraviețuitor al celui

decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu

data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație

de 130.000 ROL neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a căsătorit.

Cum reclamantul, conform

art. 1169 C. civ. a făcut dovada susținerilor sale, în mod corect instanța de fond

i-a admis acțiunea, dispunând anularea hotărârii din 30 iunie 2010 și constatarea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soț supraviețuitor al persoanei

strămutate, acordându-i drepturile pentru perioada 23 iunie 1943-6 martie 1945.

În consecință, față de

cele ce preced recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 334/CA din 7 octombrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.