ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3958/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3958/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 908 din 02 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3676/117/2008 s-a admis acțiunea

civilă formulată de către reclamanții R.C.I. și R.R.L. din Dosarul nr. 3912/117/2008

al Tribunalului Cluj conexat la Dosarul nr. 3676/117/2008 în contradictoriu cu pârâții

Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, P.M., S.T., V.A., M.R.M.

și pe cale de consecință:

S-a dispus anularea parțială

a dispoziției de respingere a notificării din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca privind imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca,

strada S., jud. Cluj.

S-a constatat că reclamanții

R.C.I. și R.R.L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii pentru imobilul din Cluj-Napoca, strada S., jud. Cluj, în calitate de

moștenitori ai antecesorilor R.I. și R.F.M.

S-a dispus restituirea

în natură în favoarea reclamanților a întregului imobil situat în Cluj-Napoca,

strada S. înscris în CF x Cluj nr. topo y și topo z.

S-a respins plângerea

formulată de reclamanții din dosarul civil nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj,

S.T.I. și M.R.M.

Pârâții S.T.I. și M.R.M.

au fost obligați la plata către reclamanții R.C.I. și R.R.L. a sumei de 1.095 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Tribunalul a apreciat

că doar reclamanții R.C.I. și R.R.L. au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea

de măsuri reparatorii în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b), coroborat

cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții S.T.I., M.R.M., R.C.I. și R.R.L. și pârâtul Primarul

Municipiului Cluj-Napoca.

Pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca a declarat și el apel prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea

hotărârii cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.

Analizând apelurile formulate

prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Curtea a reținut că sentința

atacată nu este contradictorie și reține corect starea de fapt.

Înscrierea dreptului de

proprietate în acest fel s-a făcut în baza contractului de vânzare cumpărare din

data de 24 decembrie 1945, după cum se menționează în CF x Cluj, sub B 6, iar singurul

contract din data de 24 decembrie 1945 depus la dosar  indică la cumpărător S.V.P.

et Comp „A.“.

Faptul că în cartea funciară

s-a înscris doar „A.” SNC nu înseamnă că „A.” SNC este o persoană juridică diferită

de S.V.P. et Comp „A.“ ci doar că cererea de intabulare a fost formulată în acest

fel de către „S.A.“.

S-a considerat că, moștenitorii

asociatului S.I. nu mai aveau cota de 1/4 din firmă, și prin urmare nu sunt îndreptățiți

să beneficieze de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

S-a reținut că, relativ

la acest aspect, ceea ce a produs efecte cu privire la structura asociaților este

Ordonanța din 19 septembrie 1949, care a considerat actul de cesiune ca fiind valid,

iar această ordonanță continuă să producă efecte referitor la aceasta.

Față de menținerea soluției

de respingere a plângerii acestor reclamanți, soluția de obligare a lor la plata

la fond a cheltuielilor de judecată către intimații R., apare ca fiind corectă.

În ce privește apelul

formulat de reclamanții R.C.I. și R.R.L., aceștia au arătat că așa cum reiese din

CF nr. x Cluj nr. top. z este intabulat dreptul de proprietate SC E. SRL, imobilul

nefiind liber, nu putea fi restituit în natură astfel fiind obligatorie acordarea

de despăgubiri în favoarea reclamanților.

În ce privește acest motiv

de apel, Curtea a constatat că poate fi primit doar în parte.

Astfel, este corect că

în CF x sub B 11 se dispune transcrierea în CF w, a imobilului cu nr top z, în temeiul

sentinței civile nr. 7823/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar

nr. 2914/2003 - nedepusă la prezentul dosar, în favoarea vechiului proprietar asupra

căruia se înscrie construcția existentă azi asupra căreia se intabulează dreptul

de proprietate al SC E. Cluj-Napoca, aceasta din urmă dobândind evident și un drept

de superficie asupra imobilului, cât timp are proprietatea asupra construcției și

folosința asupra terenului.

Nu se puteau acorda măsuri

reparatorii, nici în natură, nici în echivalent, în prezenta cauză, nici măcar pentru

partea deținută de Stat, dat fiind că trebuie stabilite în prealabil cele de mai

sus.

Apelul este întemeiat

în parte și pentru că notificarea trebuie soluționată de către unitatea deținătoare,

pentru partea din imobilul cu nr.  top z, sau în cazul în care instanța stabilește

în mod direct măsurile reparatorii, atunci aceasta trebuie făcută în contradictoriu

cu unitatea deținătoare, care este CM - E. Cluj-Napoca.

O dispoziție emisă de

către o unitate notificată pentru partea din imobil pe care nu o deține nu poate

fi menținută.

Mai trebuie arătate și

dispozițiile art. 19 alin. (1) teza II din Legea nr. 10/2001, care fac vorbire de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Din toate aceste dispoziții

rezultă că instanța poate, față de cererea de restituire în natură, să dispună mai

puțin, anume trimiterea notificării la unitatea deținătoare.

Instanța este abilitată

în prezentul cadru procesual să dispună obligarea unității sesizate cu notificarea

- în speță, Primarul Municipiului Cluj-Napoca să trimită notificarea unității deținătoare

a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 - în speță CM - E. Cluj-Napoca,

întrucât, potrivit celor statuate prin decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța de judecată este

competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției

de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor

preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat

al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Cu privire la apelul împotriva

dispozițiilor din încheierea civilă din ședința publică din data de 12 martie 2009,

Curtea a reținut că apelul formulat împotriva unei sentințe se consideră formulat

și împotriva tuturor încheierilor din respectiva cauză, potrivit interpretării ce

rezultă din dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că împotriva

încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, motiv pentru

care nu trebuie menționată separat fiecare încheiere atacată dacă măsura dispusă

prin încheiere poate fi criticată prin motivele de apel, motive care se depun ulterior,

reiese că o astfel de indicare punctuală este superficială.

Apelul pârâtului Primarul

Municipiului Cluj-Napoca a fost apreciat ca întemeiat doar în parte, numai cu privire

la partea din imobilul cu nr. top z, relativ la care nu are în întregime calitatea

de unitate deținătoare, după cum s-a arătat mai sus la analiza apelului reclamanților

R.C.I. și R.R.L.

Prin decizia civilă

nr. 245A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, Curtea a admis în parte apelurile

declarate de reclamanții R.C.I. și R.R.L. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca

împotriva sentinței civile nr. 908 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată

în Dosarul nr. 3676/117/2008, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis

în parte plângerea formulată de reclamanții R.C.I. și R.R.L. împotriva dispoziției

din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a constatat că reclamanții

R.C.I. și R.R.L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii pentru imobilul evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top y, a înlăturat

dispoziția din sentința privind restituirea în natură a imobilului evidențiat în

CF nr. x Cluj-Napoca, numărul top z, și a obligat pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca să trimită notificarea înregistrată la Comisia Locală Cluj-Napoca pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001 din 27 martie 2001, împreună cu întreaga documentația

aferentă, unității deținătoare, Cooperativa Meșteșugărească E. Cluj-Napoca, cu sediul

în Cluj-Napoca, strada H., în vederea soluționării în ceea ce privește imobilul

evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top z.

Dispozițiile sentinței

referitoare la: anularea parțială a dispoziției din 05 august 2008 emise de Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF nr.

x Cluj-Napoca, nr. top y, respingerea plângerii formulate de către pârâții S.T.I.

și M.R.M. în Dosar nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj și obligarea pârâților

S.T.I. și M.R.M. la plata cheltuielilor de judecată au fost menținute.

Cât timp prin prezenta

s-a stabilit că doar reclamanții R.C.I. și R.R.L. au calitatea de persoane îndreptățite,

doar pentru aceștia s-a dispus ca Primarul să trimită notificarea pentru soluționare,

dat fiind că privitor la pârâții S.T.I. și M.R.M. s-a stabilit că nu au calitatea

de persoană îndreptățită.

Apelul declarat de reclamanții

R.C.I. și R.R.L. împotriva încheierii civile din 12 februarie 2009 a Tribunalului

Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3676/117/2008 a fost respins ca lipsit de interes.

Curtea de Apel a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâții S.T.I. și M.R.M. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei au

declarat recurs reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

I. Recurentul Municipiul

Cluj-Napoca reiterează motivele care au stat la baza declarării apelului împotriva

hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond.

Se consideră că, în mod

corect, având în vedere documentele depuse la dosarul cauzei și situația juridică

a imobilului, a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca, dispoziția

din 05 august 2008, în sensul respingerii notificărilor ce vizează imobilul situat

în Cluj-Napoca, strada S., motivat de faptul că notificatorii nu au depus la dosarul

de revendicare înscrisuri din care să rezulte ca au calitatea de persoane îndreptățite

în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată.

Un alt aspect evidențiat

este faptul că, de la data preluării imobilului în proprietatea statului și până

în prezent s-au adus modificări constructive la acesta.

Dacă se cuantifică suprafețele

desfășurate ale tuturor imobilelor care au fost preluate indiferent de destinație

cu cele actuale rezultă suprafața totală desfășurată a tuturor construcțiilor existente

pe proprietatea înscrisă inițial în CF nr. x Cluj la această dată este de 663,0

m.p., față de cele preluate de 321,0 m.p.; astfel imobilul situat în Municipiul

Cluj-Napoca, strada S., de la data naționalizării de către Statul Român și până

în prezent a suferit modificări constructive semnificative, ceea ce reprezintă o

creștere de cca. două ori mai mare (respectiv de 206,5%) față de construcțiile inițiale

preluate, fapt pentru care în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 această

proprietate, nu se poate restitui în natură fiind posibilă doar acordarea de măsuri

reparatorii constând în despăgubiri bănești persoanelor îndreptățite.

II. Recurenții M.R., M.M.H.,

în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului M.R.M. și S.T.I.

au criticat aceeași decizie pentru următoarele motive de nelegalitate.

Se susține incidența motivelor

reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se consideră decizia pronunțată

în cauză de Curtea de Apel Cluj nelegală, dată cu încălcarea gravă a legii, deoarece

instanța de apel a interpretat în mod eronat actul juridic Ordonanța din 19

septembrie 1949 emisă de Tribunalul Cluj, schimbând natura și înțelesul său.

Instanța de apel nu a

observat gravele falsuri făcute cu ocazia înscrierii din 1994 de sub B10 din CF

nr. x Cluj și s-a adăugat (ca și cum nu ar fi fost suficientă adăugirea din anul

1994) în considerentele hotărârii ca firma individuală avea ca și asociat unic R.I.

Se poate observa că Ordonanța

din 19 septembrie 1949 dispune doar radierea firmei „P.V. & Comp" S.I.N.C.,

nicidecum nu dispune continuarea acestei firme cu unic asociat.

Instanța de apel susține

ca părțile sociale avute de fiecare dintre asociații firmei „A." S.I.N.C. (cu

excepția antecesorului reclamanților R.) au fost înstrăinate către acesta prin contractele

de la vol. III, iar dovada o reprezintă însăși Ordonanța președințială din 19

septembrie 1949 menționată.

Se mai susține că, instanța

de apel a încălcat

disp. art. 177

alin. (2),

art. 179 și art. 172 și 174 C. proc. civ.

Într-adevăr, în procedura

verificării de scripte moștenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul

pot declara că nu recunosc semnătura acestuia [art. 177 alin. (2) C. proc. civ.].

Mai mult, dacă ulterior

instanța dispune ca verificarea înscrisului să se facă prin expert, poate obliga

părțile (așadar nu exclusiv moștenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul)

să depună înscrisuri spre verificare (art. 179 C. proc. civ.).

Instanța de apel a încălcat

legea atunci când a respins motivul de apel privind imposibilitatea restituirii

în natură către reclamanții R. a topograficului z.

O altă critică vizează

faptul că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii, dar și străine de natura

pricinii.

III. Recurenții R.C.I.

și R.R.L. au susținut că decizia este nelegală prin prisma următoarelor critici.

Proprietar pe imobilul-teren,

cu nr. top. z fiind Statul Român, este evident că unitatea deținătoare este Municipiul

Cluj-Napoca și prin urmare, Primarul Municipiului Cluj-Napoca este cel care trebuie

să soluționeze notificarea reclamanților pentru acest imobil și nu Coorperativa

Meșteșugărească „E." Cluj, care nu deține decât o construcție pe acest teren,

construcție asupra căreia reclamanții nu au formulat nici o pretenție.

Nu în ultimul rând, se

apreciază faptul că le-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, în interpretarea

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că instanța

de apel nu a supus dezbaterii publice, orale și contradictorii acesta problemă a

unității deținătoare a imobilului revendicat.

Analizând recursul declarat

de recurentul pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceste este nul pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea acestora, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute

de art. 304 este posibilă.

Per a contrario, rezultă

că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul

din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

A motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile

de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată

al instanței, raportat de motivul de recurs invocat.

Deși s-a invocat de către

Primarul Municipiului Cluj-Napoca lipsa înscrisurilor cu care să se facă dovada

dreptului de proprietate, și prezența anumitor modificări constatate la imobil,

niciuna din susținerile ce se regăsesc în declarația de recurs nu poate fi încadrată

în acest motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul

nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., cu respectarea cerințelor referitoare la motivarea acestuia, Înalta Curte

va constata nulitatea acestui recurs, conform art. 302

1

lit. c) coroborat

cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Recursurile declarate

de recurenții reclamanți, vor fi admise pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ. prevăd că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri legale.

Pentru a hotărî asupra

acesteia în condițiile art. 314 C. proc. civ. trebuie să fie stabilită pe deplin

situația de fapt.

În cauză, susținerile

recurenților reclamanți sunt fondate, nefiind stabilită pe deplin situația de fapt

cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu, a dreptului de proprietate

asupra acestui imobil anterior naționalizării, față de înscrisurile depuse de părți

și contestate de acestea (inclusiv în ce privește semnătura autorului reclamanților

S.T.I. și M.R.M.).

De asemenea, instanțele

de fond și apel au încălcat prevederile art. 177 C. proc. civ., considerând că,

deși reclamanții S.T.I. și M.R.M. au susținut că actele depuse în probațiune au

fost semnate de antecesorul lor și au fost în imposibilitatea de a dovedi această

susținere, neputând prezenta niciun act semnat de autorul lor, au dat eficiență

acestor înscrisuri contestate de reclamanți.

Dispozițiile art. 178

C. civ. au fost în mod eronat interpretate în cauză, deoarece, conform alin. (3)

al acestui art., refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului,

ori în cauză moștenitorii au declarat că nu recunosc semnătura autorului, astfel

că nu putea fi aplicată prezumția de recunoaștere a semnăturii dedusă din nedepunerea

altor înscrisuri pentru comparare, care este o prezumție relativă și trebuia completată

cu alte dovezi.

Pentru aceste considerente,

se impune admiterea recursurilor declarate de numiții R.C.I. și R.R.L., M.R. și

M.M.H., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului M.R.M., în

baza art. 312 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării,

se va stabili de către instanță situația de fapt dedusă judecății și în privința

preluării imobilului de către stat și a calității de unitate deținătoare asupra

acestui imobil, în funcție de care instanța va putea dispune asupra acțiunii deduse

judecății.

Cu ocazia rejudecării,

se vor analiza toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile

nr. 245 A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Admite recursurile declarate

de reclamanții M.R., M.M.H., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului

M.R.M., de S.T.I. și de R.C.I. și R.R.L. împotriva aceleiași decizii, pe care o

casează.

Trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.