ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3958/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 908 din 02 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3676/117/2008 s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții R.C.I. și R.R.L. din Dosarul nr. 3912/117/2008 al Tribunalului Cluj conexat la Dosarul nr. 3676/117/2008 în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, P.M., S.T., V.A., M.R.M. și pe cale de consecință: S-a dispus anularea parțială a dispoziției de respingere a notificării din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca privind imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, strada S., jud. Cluj. S-a constatat că reclamanții R.C.I.

și R.R.L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul din Cluj-Napoca, strada S., jud. Cluj, în calitate de moștenitori ai antecesorilor R.I. și R.F.M. S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a întregului imobil situat în Cluj-Napoca, strada S. înscris în CF x Cluj nr. topo y și topo z. S-a respins plângerea formulată de reclamanții din dosarul civil nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj, S.T.I. și M.R.M. Pârâții S.T.I. și M.R.M. au fost obligați la plata către reclamanții R.C.I. și R.R.L. a sumei de 1.095 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Tribunalul a apreciat că doar reclamanții R.C.I.

și R.R.L. au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S.T.I., M.R.M., R.C.I. și R.R.L. și pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat și el apel prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii reclamanților. Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele: Curtea a reținut că sentința atacată nu este contradictorie și reține corect starea de fapt. Înscrierea dreptului de proprietate în acest fel s-a făcut în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24 decembrie 1945, după cum se menționează în CF x Cluj, sub B 6, iar singurul contract din data de 24 decembrie 1945 depus la dosar indică la cumpărător S.V.P.

et Comp „A.“. Faptul că în cartea funciară s-a înscris doar „A.” SNC nu înseamnă că „A.” SNC este o persoană juridică diferită de S.V.P. et Comp „A.“ ci doar că cererea de intabulare a fost formulată în acest fel de către „S.A.“. S-a considerat că, moștenitorii asociatului S.I. nu mai aveau cota de 1/4 din firmă, și prin urmare nu sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. S-a reținut că, relativ la acest aspect, ceea ce a produs efecte cu privire la structura asociaților este Ordonanța din 19 septembrie 1949, care a considerat actul de cesiune ca fiind valid, iar această ordonanță continuă să producă efecte referitor la aceasta. Față de menținerea soluției de respingere a plângerii acestor reclamanți, soluția de obligare a lor la plata la fond a cheltuielilor de judecată către intimații R., apare ca fiind corectă.

În ce privește apelul formulat de reclamanții R.C.I. și R.R.L., aceștia au arătat că așa cum reiese din CF nr. x Cluj nr. top. z este intabulat dreptul de proprietate SC E. SRL, imobilul nefiind liber, nu putea fi restituit în natură astfel fiind obligatorie acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților. În ce privește acest motiv de apel, Curtea a constatat că poate fi primit doar în parte. Astfel, este corect că în CF x sub B 11 se dispune transcrierea în CF w, a imobilului cu nr top z, în temeiul sentinței civile nr. 7823/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr. 2914/2003 - nedepusă la prezentul dosar, în favoarea vechiului proprietar asupra căruia se înscrie construcția existentă azi asupra căreia se intabulează dreptul de proprietate al SC E. Cluj-Napoca, aceasta din urmă dobândind evident și un drept de superficie asupra imobilului, cât timp are proprietatea asupra construcției și folosința asupra terenului.

Nu se puteau acorda măsuri reparatorii, nici în natură, nici în echivalent, în prezenta cauză, nici măcar pentru partea deținută de Stat, dat fiind că trebuie stabilite în prealabil cele de mai sus. Apelul este întemeiat în parte și pentru că notificarea trebuie soluționată de către unitatea deținătoare, pentru partea din imobilul cu nr. top z, sau în cazul în care instanța stabilește în mod direct măsurile reparatorii, atunci aceasta trebuie făcută în contradictoriu cu unitatea deținătoare, care este CM - E. Cluj-Napoca. O dispoziție emisă de către o unitate notificată pentru partea din imobil pe care nu o deține nu poate fi menținută. Mai trebuie arătate și dispozițiile art. 19 alin. (1) teza II din Legea nr. 10/2001, care fac vorbire de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Din toate aceste dispoziții rezultă că instanța poate, față de cererea de restituire în natură, să dispună mai puțin, anume trimiterea notificării la unitatea deținătoare. Instanța este abilitată în prezentul cadru procesual să dispună obligarea unității sesizate cu notificarea - în speță, Primarul Municipiului Cluj-Napoca să trimită notificarea unității deținătoare a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 - în speță CM - E. Cluj-Napoca, întrucât, potrivit celor statuate prin decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Cu privire la apelul împotriva dispozițiilor din încheierea civilă din ședința publică din data de 12 martie 2009, Curtea a reținut că apelul formulat împotriva unei sentințe se consideră formulat și împotriva tuturor încheierilor din respectiva cauză, potrivit interpretării ce rezultă din dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, motiv pentru care nu trebuie menționată separat fiecare încheiere atacată dacă măsura dispusă prin încheiere poate fi criticată prin motivele de apel, motive care se depun ulterior, reiese că o astfel de indicare punctuală este superficială. Apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost apreciat ca întemeiat doar în parte, numai cu privire la partea din imobilul cu nr. top z, relativ la care nu are în întregime calitatea de unitate deținătoare, după cum s-a arătat mai sus la analiza apelului reclamanților R.C.I.

și R.R.L. Prin decizia civilă nr. 245A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, Curtea a admis în parte apelurile declarate de reclamanții R.C.I. și R.R.L. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 908 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3676/117/2008, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte plângerea formulată de reclamanții R.C.I. și R.R.L. împotriva dispoziției din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a constatat că reclamanții R.C.I. și R.R.L.

sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top y, a înlăturat dispoziția din sentința privind restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, numărul top z, și a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să trimită notificarea înregistrată la Comisia Locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din 27 martie 2001, împreună cu întreaga documentația aferentă, unității deținătoare, Cooperativa Meșteșugărească E. Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, strada H., în vederea soluționării în ceea ce privește imobilul evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top z. Dispozițiile sentinței referitoare la: anularea parțială a dispoziției din 05 august 2008 emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top y, respingerea plângerii formulate de către pârâții S.T.I.

și M.R.M. în Dosar nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj și obligarea pârâților S.T.I. și M.R.M. la plata cheltuielilor de judecată au fost menținute. Cât timp prin prezenta s-a stabilit că doar reclamanții R.C.I. și R.R.L. au calitatea de persoane îndreptățite, doar pentru aceștia s-a dispus ca Primarul să trimită notificarea pentru soluționare, dat fiind că privitor la pârâții S.T.I. și M.R.M. s-a stabilit că nu au calitatea de persoană îndreptățită. Apelul declarat de reclamanții R.C.I. și R.R.L. împotriva încheierii civile din 12 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3676/117/2008 a fost respins ca lipsit de interes. Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții S.T.I.

și M.R.M. împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. I. Recurentul Municipiul Cluj-Napoca reiterează motivele care au stat la baza declarării apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond. Se consideră că, în mod corect, având în vedere documentele depuse la dosarul cauzei și situația juridică a imobilului, a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca, dispoziția din 05 august 2008, în sensul respingerii notificărilor ce vizează imobilul situat în Cluj-Napoca, strada S., motivat de faptul că notificatorii nu au depus la dosarul de revendicare înscrisuri din care să rezulte ca au calitatea de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată.

Un alt aspect evidențiat este faptul că, de la data preluării imobilului în proprietatea statului și până în prezent s-au adus modificări constructive la acesta. Dacă se cuantifică suprafețele desfășurate ale tuturor imobilelor care au fost preluate indiferent de destinație cu cele actuale rezultă suprafața totală desfășurată a tuturor construcțiilor existente pe proprietatea înscrisă inițial în CF nr. x Cluj la această dată este de 663,0 m.p., față de cele preluate de 321,0 m.p.; astfel imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada S., de la data naționalizării de către Statul Român și până în prezent a suferit modificări constructive semnificative, ceea ce reprezintă o creștere de cca.

două ori mai mare (respectiv de 206,5%) față de construcțiile inițiale preluate, fapt pentru care în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 această proprietate, nu se poate restitui în natură fiind posibilă doar acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești persoanelor îndreptățite. II. Recurenții M.R., M.M.H., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului M.R.M. și S.T.I. au criticat aceeași decizie pentru următoarele motive de nelegalitate. Se susține incidența motivelor reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se consideră decizia pronunțată în cauză de Curtea de Apel Cluj nelegală, dată cu încălcarea gravă a legii, deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat actul juridic Ordonanța din 19 septembrie 1949 emisă de Tribunalul Cluj, schimbând natura și înțelesul său.

Instanța de apel nu a observat gravele falsuri făcute cu ocazia înscrierii din 1994 de sub B10 din CF nr. x Cluj și s-a adăugat (ca și cum nu ar fi fost suficientă adăugirea din anul 1994) în considerentele hotărârii ca firma individuală avea ca și asociat unic R.I. Se poate observa că Ordonanța din 19 septembrie 1949 dispune doar radierea firmei „P.V. & Comp" S.I.N.C., nicidecum nu dispune continuarea acestei firme cu unic asociat. Instanța de apel susține ca părțile sociale avute de fiecare dintre asociații firmei „A." S.I.N.C. (cu excepția antecesorului reclamanților R.) au fost înstrăinate către acesta prin contractele de la vol. III, iar dovada o reprezintă însăși Ordonanța președințială din 19 septembrie 1949 menționată.

Se mai susține că, instanța de apel a încălcat disp. art. 177 alin. (2), art. 179 și art. 172 și 174 C. proc. civ. Într-adevăr, în procedura verificării de scripte moștenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu recunosc semnătura acestuia [art. 177 alin. (2) C. proc. civ.]. Mai mult, dacă ulterior instanța dispune ca verificarea înscrisului să se facă prin expert, poate obliga părțile (așadar nu exclusiv moștenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul) să depună înscrisuri spre verificare (art. 179 C. proc. civ.). Instanța de apel a încălcat legea atunci când a respins motivul de apel privind imposibilitatea restituirii în natură către reclamanții R. a topograficului z. O altă critică vizează faptul că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii, dar și străine de natura pricinii.

III. Recurenții R.C.I. și R.R.L. au susținut că decizia este nelegală prin prisma următoarelor critici. Proprietar pe imobilul-teren, cu nr. top. z fiind Statul Român, este evident că unitatea deținătoare este Municipiul Cluj-Napoca și prin urmare, Primarul Municipiului Cluj-Napoca este cel care trebuie să soluționeze notificarea reclamanților pentru acest imobil și nu Coorperativa Meșteșugărească „E." Cluj, care nu deține decât o construcție pe acest teren, construcție asupra căreia reclamanții nu au formulat nici o pretenție. Nu în ultimul rând, se apreciază faptul că le-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, în interpretarea art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că instanța de apel nu a supus dezbaterii publice, orale și contradictorii acesta problemă a unității deținătoare a imobilului revendicat.

Analizând recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceste este nul pentru următoarele considerente. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestora, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă. Per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat de motivul de recurs invocat. Deși s-a invocat de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca lipsa înscrisurilor cu care să se facă dovada dreptului de proprietate, și prezența anumitor modificări constatate la imobil, niciuna din susținerile ce se regăsesc în declarația de recurs nu poate fi încadrată în acest motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., cu respectarea cerințelor referitoare la motivarea acestuia, Înalta Curte va constata nulitatea acestui recurs, conform art. 302 1 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Recursurile declarate de recurenții reclamanți, vor fi admise pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale. Pentru a hotărî asupra acesteia în condițiile art. 314 C. proc.

civ. trebuie să fie stabilită pe deplin situația de fapt. În cauză, susținerile recurenților reclamanți sunt fondate, nefiind stabilită pe deplin situația de fapt cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu, a dreptului de proprietate asupra acestui imobil anterior naționalizării, față de înscrisurile depuse de părți și contestate de acestea (inclusiv în ce privește semnătura autorului reclamanților S.T.I. și M.R.M.). De asemenea, instanțele de fond și apel au încălcat prevederile art. 177 C. proc. civ., considerând că, deși reclamanții S.T.I. și M.R.M. au susținut că actele depuse în probațiune au fost semnate de antecesorul lor și au fost în imposibilitatea de a dovedi această susținere, neputând prezenta niciun act semnat de autorul lor, au dat eficiență acestor înscrisuri contestate de reclamanți.

Dispozițiile art. 178 C. civ. au fost în mod eronat interpretate în cauză, deoarece, conform alin. (3) al acestui art., refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului, ori în cauză moștenitorii au declarat că nu recunosc semnătura autorului, astfel că nu putea fi aplicată prezumția de recunoaștere a semnăturii dedusă din nedepunerea altor înscrisuri pentru comparare, care este o prezumție relativă și trebuia completată cu alte dovezi. Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursurilor declarate de numiții R.C.I. și R.R.L., M.R. și M.M.H., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului M.R.M., în baza art. 312 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, se va stabili de către instanță situația de fapt dedusă judecății și în privința preluării imobilului de către stat și a calității de unitate deținătoare asupra acestui imobil, în funcție de care instanța va putea dispune asupra acțiunii deduse judecății. Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 245 A din 20 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Admite recursurile declarate de reclamanții M.R., M.M.H., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantului M.R.M., de S.T.I. și de R.C.I. și R.R.L. împotriva aceleiași decizii, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.