ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 95/F din 29 martie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 1871/2/2010 de secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București s-a admis sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul recunoașterii

sentinței penale din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul din Land

Eisenstadt în dosarul nr. 28Hv 49/08i-41, prin care cetățeanul român S.S.I. a

fost condamnat la 7 ani închisoare și a sentinței penale din 25 august 2009,

pronunțată de Tribunalul din Land Steyr în Dosarul nr. 10Hv 58/09s-15, prin care

cetățeanul român S.S.I. a fost condamnat la 6 luni închisoare. S-a dispus

transferul condamnatului aflat în prezent în Penitenciarul Stein-Krems,

Austria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării

celor două pedepse. S-a dedus din pedeapsa de 7 ani prevenția de la 30 martie

2008 la zi, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și

onorariul de avocat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 129, art. 144 și următoarele din Legea nr. 302/2004,

modificată, în sensul că persoana transferabilă este cetățean român, hotărârile

de condamnare sunt definitive, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent

în Codul penal român și inculpatul mai are de executat mai mult de 6 luni din

pedepsele obligate, solicitând personal și expres executarea restului de

pedeapsă într-un penitenciar din țară.

Urmare a

recunoașterii celor două hotărâri, s-a dispus transferul condamnatului într-un

penitenciar din România.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală, deoarece nu este de acord cu executarea pedepsei în

România deocamdată, întrucât în Austria sunt șanse să fie liberat condiționat

după executarea ½ din pedeapsă.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Ministerul Federal de

Justiție al Republicii Austria a solicitat Ministerului Justiției din România

transferarea condamnatului S.S.I. într-un penitenciar din România, în vederea

continuării executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare de către

instanțele din statul solicitant, cererea formulată de autoritățile austriece a

fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate între care și declarația ce conține

consimțământul la transfer al condamnatului. Faptul că, ulterior demarării

procedurilor judiciare și pronunțării hotărârii de recunoaștere a hotărârii de

condamnare și transfer, condamnatul pe calea recursului își exprimă dorința de

a continua executarea pedepsei în Austria, nu este de natură de a duce la

concluzia că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 6 pct. 2 din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în

anul 1983 și art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Prin urmare, sentința

recurată fiind temeinică și legală, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de persoana condamnată S.S.I. împotriva Sentinței penale nr.

95/F din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 18 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN