ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 95/F din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1871/2/2010 de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul recunoașterii sentinței penale din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul din Land Eisenstadt în dosarul nr. 28Hv 49/08i-41, prin care cetățeanul român S.S.I. a fost condamnat la 7 ani închisoare și a sentinței penale din 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul din Land Steyr în Dosarul nr. 10Hv 58/09s-15, prin care cetățeanul român S.S.I. a fost condamnat la 6 luni închisoare. S-a dispus transferul condamnatului aflat în prezent în Penitenciarul Stein-Krems, Austria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării celor două pedepse.

S-a dedus din pedeapsa de 7 ani prevenția de la 30 martie 2008 la zi, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și onorariul de avocat se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129, art. 144 și următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată, în sensul că persoana transferabilă este cetățean român, hotărârile de condamnare sunt definitive, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în Codul penal român și inculpatul mai are de executat mai mult de 6 luni din pedepsele obligate, solicitând personal și expres executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din țară.

Urmare a recunoașterii celor două hotărâri, s-a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece nu este de acord cu executarea pedepsei în România deocamdată, întrucât în Austria sunt șanse să fie liberat condiționat după executarea ½ din pedeapsă. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria a solicitat Ministerului Justiției din România transferarea condamnatului S.S.I.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare de către instanțele din statul solicitant, cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate între care și declarația ce conține consimțământul la transfer al condamnatului. Faptul că, ulterior demarării procedurilor judiciare și pronunțării hotărârii de recunoaștere a hotărârii de condamnare și transfer, condamnatul pe calea recursului își exprimă dorința de a continua executarea pedepsei în Austria, nu este de natură de a duce la concluzia că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Prin urmare, sentința recurată fiind temeinică și legală, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana condamnată S.S.I. împotriva Sentinței penale nr. 95/F din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN