ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, contestatorul P.I.D. a formulat contestație împotriva deciziei din 27 decembrie 2010 emisă de intimata Casa de Pensii a M.A.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate.

Investit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Suceava, secția conflicte de munca și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 692 din 28 martie 2011. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Verificând competența din punct de vedere teritorial, instanța a constatat că este necompetentă față de dispozițiile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000 care prevăd că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Este de precizat că aceste norme cu caracter general sunt completate de prevederile cuprinse în Legea specială nr. 164/2001, care guvernează pensiile militare de stat. Astfel, potrivit art. 54 alin. (1) din aceiași lege, împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53, se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și SRL. Dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv art. 156 teza a II-a sunt imperative, atunci când prevăd că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În speță, sediul Casei de pensii sectorială a M.A.I. este în București, iar a pârâtului M.A.I. este tot în București, astfel încât competența de soluționare a conflictului este de competența Tribunalului București. La rândul său, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința civilă nr. 5577 din 12 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele: Astfel, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Suceava (21 februarie 2011), reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiileC. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Art. 132 prevede că:„(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în sub ordinea Ministerului Apărării Naționale, M.A.I.

și S.R.I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate Ia alin. (1). Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. 1) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi". Având în vedere aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezentând interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art. 158 și următoarele C. proc.

civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că aparține Tribunalului Suceava, în circumscripția căruia se află reședința contestatorului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 17 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. În consecință, având în vedere faptul că, contestatorul are domiciliul în Suceava, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.