ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, contestatorul P.I.D. a formulat

contestație împotriva deciziei din 27 decembrie 2010 emisă de intimata Casa de Pensii

a M.A.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

deciziei contestate.

Investit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul

Suceava, secția conflicte de munca și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului

București, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin sentința nr. 692 din 28 martie 2011.

În motivarea acestei hotărâri, instanța

a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Verificând competența din punct de vedere

teritorial, instanța a constatat că este necompetentă față de dispozițiile art.

156 teza

II

din Legea nr. 19/2000 care prevăd că cererile

îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Este de precizat că aceste norme cu caracter

general sunt completate de prevederile cuprinse în Legea specială nr. 164/2001,

care guvernează pensiile militare de stat.

Astfel, potrivit art. 54 alin. (1) din

aceiași lege, împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53, se poate introduce

contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații

pensii care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

de Interne și SRL.

Dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv

art. 156 teza a II-a sunt imperative, atunci când prevăd că cererile îndreptate

împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

În speță, sediul Casei de pensii sectorială

a M.A.I. este în București, iar a pârâtului M.A.I. este tot în București, astfel

încât competența de soluționare a conflictului este de competența Tribunalului București.

La rândul său, Tribunalul București, secția

a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Suceava, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorului, prin sentința

civilă nr. 5577 din 12 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență

ivit.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

următoarele:

Astfel, art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare

la data sesizării

Tribunalului Suceava (21 februarie 2011),

reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile

prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează

cu dispozițiileC. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1)

C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul

intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile

C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se

și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 139 din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările

ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și

stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor

de pensii sectoriale. Art. 132 prevede că:„(1) Casele de pensii sectoriale se înființează

în sub ordinea Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I., după caz, ca structuri

cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii

sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice

responsabile cu pensiile din instituțiile menționate Ia alin. (1). Mai mult decât

atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. 1) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii

sectorială „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile

în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi".

Având în vedere aceste dispoziții legale,

pentru stabilirea competenței teritoriale prezentând interes legea de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă,

nr.

263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma

de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel

a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art.

158 și următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

instanța a constatat că aparține Tribunalului Suceava, în circumscripția căruia

se află reședința contestatorului, competența de soluționare a cererii formulate

în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia

din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare,

a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 17 februarie 2011,

la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154,

cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010,

sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat

în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea

din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din

urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În

aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură,

din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche,

devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai

sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava a reținut, în mod greșit,

că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse

în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența

teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În consecință, având în vedere faptul că,

contestatorul are domiciliul în Suceava, în considerarea prevederilor art. 12

C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.