YILMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

12.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

YILMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA a 24 de cereri prezentate împotriva Turciei (solicitarea nr. 25789/04 și a 23 de alte cereri, a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 decembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa, președintele, A.B. Baka, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, mele E. Fura-Sandström, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dl Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 iunie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și d Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci și își au reședința în Izmir. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Gacal, avocată la Izmir. Circumstanțele de la speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, reclamanții și-au încheiat conturile pe lângă La 4 iulie 2003, Consiliul de Reglementare și Control al Băncilor ( 4389 privind băncile, pe motiv că nu și-a îndeplinit obligațiile și nici nu a luat măsurile preventive solicitate în termenul stabilit. Astfel, administrația și controlul băncii respective au fost transferate la Fondul de asigurare pentru depozitele de capital (Tassaruf Mevduat Consiliul a anunțat prin același comunicat că, începând cu 3 iulie 2003, toate depozitele și dobânzile aferente, indiferent de valoarea acestora, în conturile băncilor din Turcia erau acoperite de garanția de rambursare și că toate depozitele de economii în lire turce (Türk Lirasi cinden tazarruf mevduat ) la adresa d În mod similar, în perioada 4 iulie - 12 septembrie 2003, Consiliul și Fondul de asigurare au publicat mai multe comunicate de presă pentru a informa persoanele interesate și pentru a comunica modalitățile de rambursare, stabilite, din cauza confuziei în această privință, pe măsura în care acestea obțineau informații privind starea conturilor la nivelul băncii. Având în vedere faptul că conturile lor se aflau sub garanție, reclamanții nu s-au adresat nici unei autorități și au așteptat rambursarea. Cu toate acestea, la 16 decembrie 2003, Marea Adunare Națională Turcă a adoptat Legea nr. 5021 care aducea, printre altele, modificări dispozițiilor legii nr. În conformitate cu art. 1 alineatul (2) din această lege, transferurile de fonduri de la o bancă off-shore într-un cont bancar de la o bancă la alta, în termen de 30 de zile înainte de 3 iulie 2003, nu vor face obiectul unei rambursări. La 29 decembrie 2003, Consiliul de Miniștri a adoptat nr. 2003/6668 privind modalitățile de rambursare. La 15 ianuarie 2004, în numele partidului opoziției [1] din Marea Cameră Națională a Turciei, trei parlamentari au înaintat Curții Constituționale o cerere de anulare a articolului 1 alineatul (2) din Legea nr. 5021. Ei au solicitat, de asemenea, suspendarea executării acestei legi. La 21 ianuarie 2004, Curtea Constituțională a refuzat cererea de suspendare a executării. La 4 mai 2005, Curtea Constituțională a anulat art. 1 alineatul (2) din Legea nr. 5021 din 16 decembrie 2003. La 8 iulie 2005, Consiliul de Stat a anulat art. 3 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 2003/6688 din 29 decembrie 2003 privind modalitățile de rambursare, pe motiv că acesta a rămas nefondat ca urmare a hotărârii Curții Constituționale care a închis art. 1 alineatul (2) din Legea nr. 5021. La 3 iulie 2006, Consiliul de Miniștri a adoptat un nou decret n 2006/1727 (publicat în Jurnalul Oficial din 3 august 2006, n 26248) privind modalitățile de rambursare pentru cei ale căror fonduri fuseseră transferate de la o bancă off-shore într-un cont bancar d 2003/6668 din 29 decembrie 2003, se solicită părților interesate să semneze un document de descărcare de gestiune și angajament În plus, ei trebuie să declare că au obținut un sold din orice cont; în caz de litigiu, rambursarea se amână până la sfârșitul procedurilor. Legea nr. 4389 privind băncile prevede măsurile care trebuie luate ca urmare a unui control efectuat de organele competente. 14 alin. (3), permisul unei bănci de investiții poate fi retras prin decizia Consiliului de reglementare și control al băncilor, în cazul în care aceasta nu a luat măsurile solicitate în termenul stabilit. În conformitate cu art. 1 alineatul (2) din Legea nr. 5021 din 16 decembrie 2003 (publicată la 27 decembrie 2003), transferurile de fonduri de la o bancă off-shore într-un cont bancar d 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza refuzului Fondului de asigurare de a rambursa fondurile pe care le aveau în conturile lor bancare. Ei susțin că au dreptul la o garanție de rambursare în momentul deschiderii conturilor lor și că nu există nici o bază care să justifice dispozițiile legii nr. 5021 îi privesc. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil, în măsura în care legea nr. 5021 i-a considerat implicit autori ai conturilor fictive, precum și de lipsa unei căi de atac efective pentru a-și invoca obiecțiile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. Având în vedere similitudinea cauzelor în ceea ce privește faptele și problemele de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar ca acestea să fie anexate, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții susțin o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile deoarece autoritățile au refuzat rambursarea fondurilor lor din cauza dispozițiilor interne. De asemenea, se plâng și de lipsa unor căi de atac interne pentru a-și invoca obiecțiunile în această privință. 6 și 13 din Convenție. Guvernul afirmă că instanțele nu au epuizat căile de atac interne, în timp ce, în urma hotărârilor ulterioare ale Curții Constituționale și ale Consiliului de Stat, nimic nu i-a împiedicat să solicite rambursarea și, în caz de probleme, să sesizeze instanțele competente. Acesta subliniază, de altfel, faptul că o mare parte dintre clienții de a căror rambursare a fost refuzată au sesizat tribunalele. La 4 octombrie 2006, ca răspuns la scrisoarea de avertizare trimisă de Curte la 21 august 2006 în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Convenție, reprezentantul reclamanților a adus la cunoștința acesteia că, în urma hotărârilor Curții Constituționale și ale Consiliului de Stat, un decret al Consiliului de Miniștri cu privire la modalitățile de rambursare a fondurilor celor interesați a fost publicat la din 3 august 2006. Cu toate acestea, Comisia nu a precizat dacă clienții săi au obținut sau nu rambursarea. Având în vedere anularea articolului 1 alineatul (2) din Legea nr. 5021 din 16 decembrie 2003, Curtea consideră că, în această etapă, este necesar să se examineze problema epuizării căilor de atac interne în conformitate cu elementele dosarului. Aceasta subliniază că aceasta a trebuit în repetate rânduri să se pronunțe cu privire la regula epuizării căilor de atac interne, la sarcina probei, precum și la circumstanțele excepționale care pot scuti un reclamant de a le epuiza (a se vedea Içyer c. Turcia (dec.), n 18888/02, §§ 69 La epuizarea căilor de atac interne, se apreciază, în mod normal, la data la care a fost introdusă cererea în fața Curții. Cu toate acestea, după cum se menționează de mai multe ori, această regulă nu merge fără excepții, care pot fi justificate de circumstanțele speciale ale fiecărui caz din speță (Baumann c. Franța, n 33592 /96, § 47 CEDH 2001 V, și Brusco c. Italia (dec.), 69789/01, CEDH 2001 IX).În special, Curtea se depărtează de această regulă generală în instanțe împotriva Italiei, Croației, Slovaciei și Poloniei privind acțiunile formulate pe o durată excesivă a unei proceduri (Brusco, decizia menționată anterior, Novolica c. Croația (dec.), n 77784/01, CEDH 2002 VIII, Andrášik și altele c. Slovacia (dec.), 57984/00, 60226/00, 60237/00, 60242/00, 60679/00, 60680/00 și 68563/01, CEDO 2002 IX, Charzyński c. Polonia (dec.), n 15212/03, CEDO 2005 ..., Tadeusz Michalak c. Polonia (dec.), n 2449/03, 1 martie 2005 și Içyer, decizia menționată anterior). În acest sens, Curtea constată că, după introducerea hotărârilor, Curtea Constituțională și Consiliul de Stat au anulat legea și la data la care a pus în discuție rambursarea pentru cei ale căror fonduri fuseseră transferate de la o bancă off-shore într-un cont bancar d Cu alte cuvinte, statutul reclamanților este din nou în statul în care se afla la 3 iulie 2003, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 5021. La acea dată, Consiliul de Stat anunțase că toate depozitele în cărți turcești sau în valută străină în conturi la băncile din Turcia și dobânda aferentă erau acoperite de garanția de rambursare, fără a limita sumele. În plus, Consiliul de Miniștri a adoptat un nou decret pentru modalitățile de rambursare. Astfel, în prezent, nu există niciun obstacol în calea unei cereri de rambursare a cererilor de rambursare. În plus, acestea nu contestă aceste evoluții. Prin urmare, Curtea consideră că art. 35 alin. (1) din Convenție impune reclamanților să se adreseze autorităților competente, în conformitate cu dispozițiile relevante ale legii nr. 4389 asupra băncilor, pentru a solicita rambursarea fondurilor aflate în conturile de profit și pierdere, în cazul retragerii permisului unei bănci de a continua să efectueze tranzacții bancare și de a primi depozite și de a transfera administrarea și controlul băncii respective către fondul de asigurare asupra depozitelor de economii. Pe de altă parte, Curtea nu identifică nicio circumstanță excepțională de natură să scutească părțile interesate de obligația de a epuiza căile de atac interne. În consecință, acțiunile trebuie respinse în temeiul art. 35 § 1 și 4 din Convenție pentru neobosirea căilor de atac interne. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte ANEXĂ de interogare Nume de data de intrare-ducție Branșa băncii de cont Data transferului sume (în cărți turcești) cu excepția nr. 25943/04 25789/04 SlLMAZ 24/6/2004 Ankara 11482470 3/7/2003 832 978 643 25823/04 Gürkan ÜNVER 291 247 313 25851/04 Ekrem TUFAN 24/6/2004 Karșijaka 11057177 30/6/2003 756 696 329 25855/04 Filiz ȘEN 24/6/2004 Ekrem TUFAN 24/ 7/2003 750 933 981 25859/04 Hayrullah OKTAY 24/6/2004 Bornova 11037827 11037829 30/6/2003 30/6/2003 322 076 649 902 429 568 25862/04 Nihal PARLAK 24/6/2004 Karșiyaka 11057299 1/7/2003 000 000 25865/04 Ayse NURUL 24/6/2004 Karșyaka 11057500 3/7/2003 000 000 000 000 25874/04 Azize ÖZGÜR 24/6/2004 Bornova 11038137 11038139 3/7/2003 646 486 979 749 096 823 25879/04 11057575 1105752 3/7/2003 3/7/2003 500 000 831 946 25904 Mehmet YILMAZ 24/6/2004 ...... 11037944 30/6/2003 438 046 814 25909/04 Ekrem Emre T 25/6/2004 çamambi 11014665 3/7/2003 000 669 900 25929/04 Nermin MORDOAN 25/6/2004 Karșliyaka 11057365 11057367 2/7/2003 475 000 000 740 748 109 25935/04 Nergis TINAY 25/6/2004 Karșijaka 11057266 11055688 1/7/2003 18/6/2003 320 631 186 000 000 25943/04 Faize TAȘiyaAN 25/6/2004 gladibi 41005281 27/6/2003 000 000, 01 USD 25948/04 Gürbüz KÖKSAL 24/6/2004 Karșnaka 11056985 30/6/2003 263 319 098 25950/04 Birol SOYURGAL 24/6/2004 Karșiyaka 11057688 3/7/2003 503 699 25953/04 Gülhan TUNCAY 24/6/2004 Sirinyer 11044190 2/7/2003 067 469 289 [1] Cumhuriyet Halk Partsi (Partenul Popular al Republicii)